Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 321/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 321/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 4453/104/2013
Dosar nr._ - fond contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 321/2014
Ședința publică din data de 19 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte S. V.
Grefier A. F. T.
Pe rol, judecarea cererii formulată de reclamantul A. F. A., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., jud. O., în contradictoriu cu pârâtele: Direcția Regională Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ..2, jud. D. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., jud. O., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul A. F. A., lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța procedează la legitimarea reclamantului A. F. A., legitimate cu CI OT_.
La interpelarea instanței, partea învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții asupra cererii.
Reclamantul A. F. A., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei pentru motivele solicitate în cererea de chemare în judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., secția a- II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul A. F. A. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Regională Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună anularea Deciziei 279/03.07.2013 ,de constatare a suspendare a raportului de serviciu și a Deciziei nr. 279 bis din 22.07.2013 de îndreptare a erorii materiale din Decizia nr. 279/03.07.2013.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 11.07.2013 i-a fost comunicată Decizia nr. 279/03.07.2013 emisă de DGFP O. prin care în temeiul art. 86 alin 2 din Legea 188/ 1999 privind Statutul funcționarilor public coroborat cu art. 94 alin l lit. m din același act normativ s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu al acestuia din funcția de execuție de inspector clasa I grad profesional principal gradația 2, clasa 44 de salarizare ,ca urmare a măsurii de trimitere in judecată prin rechizitoriul nr. 174D/P/2011 din 14.06.2013 al DIICOT –Serviciul Teritorial C., până la pronunțarea de către instanță a unei soluții definitive, decizie ce a fost îndreptată prin decizia nr. 279 bis /22.07.2013,in sensul înlocuirii numelui „Lioveanu A.”,cu numele acestuia.
Reclamantul arată că decizia contestată, astfel cum a fost îndreptată, este afectată de nelegalitate, vând în vedere că temeiul de drept art 94 alin 1 lit.m se referă la suspendarea de drept a raportului de serviciu, fără vreo trimitere la suspendarea din funcția publică, iar pe de altă parte, acest temei avut în vedere, are în vedere o sancțiune ce intervine de drept și nu o dispoziție care să intre în atribuția directorului executiv. Se mai susține că între temeiurile de drept invocate există o contradicție, constând în aceea că ambele texte,respectiv cel ce vizează funcția publică precum și cel ce vizează raportul de serviciu ,fac trimitere la un alt text, și anume art. 54 lit. h din aceeași lege ,care se referă la una din condițiile ce trebuie realizate pentru a putea ocupa o funcție publică de către o persoană, respectiv aceea de nu fi condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, statului, autorității ,de serviciu sau in legătură cu serviciul care împiedică înfăptuirea justiției, de fals,ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșire cu intenție,care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice ,cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea .
Reclamantul a mai arătat că emiterea deciziei contestate a fost făcută cu încălcarea prezumției de nevinovăție, consacrată de Constituție și de Codul de procedură penală și este lipsit de obiect și de interes întrucât nu există nicio hotărâre de condamnare pronunțată de către o instanță de judecată.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie Decizia nr. 279/03.07.2013 de constatare a suspendare a raportului de serviciu și a Decizia nr. 279 bis din 22.07.2013 de rectificare a primei decizii cu privire pa nume, plângerea prealabilă
La data de 13.11.2013 Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. în numele și pentru Direcția Regională a Finanțelor Publice C., a depus la dosar întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că decizia contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr.188/1999, urmare adresei nr.174/P/2011 din 14 iunie 2013 a DIICOT - Serviciul Teritorial C., prin care s-a transmis către DGFP O. o copie a rechizitoriului nr. 174 D/P/2011 conform căruia inculpatul A. F. A. a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată și in continuată potrivit prevederilor art.248 cod penal raportat la art. 248/1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal. Se mai arată că actul administrativ respectă dispoz.legale mai sus menționate iar infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată reclamantul se încadrează între infracțiunile de serviciu sau in legătură cu serviciu, prev. de codul penal la art 246-258.
Faptul că nu există o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare nu are relevanță atâta timp cât potrivit art 86 alin 2 din legea 188/l999, suspendarea de drept intervine în momentul în care funcționarul public a fost trimis in judecată, iar măsura suspendării durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, având așadar caracter provizoriu .
În susținerea întâmpinării s-a depus la dosar rechizitoriul din 14 iunie 2013 din dosarul nr.174D/P/2011 al DIICOT - Serviciul Teritorial C. și Decizia contestată .
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin decizia nr. 279/03.07.2013 emisă de ANAF- DGFP O. s-a dispus în baza prevederilor art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările următoare, suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului A. F. A. din funcția publică de execuție de inspector clasa I grad profesional principal gradația 2, clasa 44 de salarizare,în cadrul Activității de Inspecție Fiscală – Serviciul inspecție fiscală persoane juridice 3, urmare adresei nr.174/P/2011 din 14 iunie 2013 a DIICOT - Serviciul Teritorial C..
Prin decizia 279 bis/22.07.2013 s-a dispus rectificarea paragrafului I din preambulul deciziei nr. 279/3 iulie 2013 cu privire la nume în sensul înscrierii corecte a numelui A. F. A. în loc de Lioveanu A..
În cuprinsul deciziei au fost reținute drept temeiuri de fapt, adresa nr. 174/P/2011 prin care s-a transmis către DGFP O. o copie a rechizitoriului nr. 174 D/P/2011 conform căruia inculpatul A. F. A. a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată și in continuată potrivit prevederilor art.248 cod penal raportat la art. 248/1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal. Potrivit art. 94 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații:…. m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);” iar la art. 54 lit. h din aceeași lege sunt prevăzute „ infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice „.
În raport de aceste aspecte de fapt, Tribunalul constată că în mod temeinic și legal, pârâta prin decizia contestată, a făcut aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, constatând intervenită de drept suspendarea raportului de serviciu al reclamantului ca urmare a trimiterii acestuia în judecată prin rechizitoriul din data 14 iunie 2013 din dosarul nr. 174D/P/2011 al DIICOT – Serviciul Teritorial C. pentru săvârșirea unei infracțiuni din cele prev. de art. 54 lit. h din Legea nr. 188/1999,respectiv de abuz in serviciu în formă calificată și in continuată potrivit prevederilor art.248 cod penal raportat la art. 248/1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal.
Apărarea reclamantului, în sensul încălcării prezumției de nevinovăție, consacrată de Constituție și de Codul de procedură penală, nu poate fi reținută, având în vedere că dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu condiționează intervenirea suspendării de drept a raportului de serviciu de existența unei condamnări definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni din cele prev. de art. 54 lit. h din Legea nr. 188/1999, ci doar de trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei astfel infracțiuni, condiție îndeplinită în speța de față.
De altminteri, în situația în care dosarul penal ar fi fost soluționat printr-o hotărâre definitivă de condamnare, nu opera suspendarea de drept a raportului de serviciu, ci măsura încetării de drept a raportului de serviciu, potrivit art. 98 alin. 1 lit. f sau g din Legea nr. 188/1999, care prevăd situația în care „ f) funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de condamnare;”, precum și „ g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcției, ca măsură de siguranță ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția;”.
Este, de asemenea, nefondată și critica vizând motivele de nelegalitate a deciziei cu privire la temeiul de drept, în condițiile în care actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale ale art. 86 alin 2 și art. 94 alin l lit. m din legea 188/l999, măsura vizând așa cum s-a arătat suspendarea funcționarului public din funcție publică pe care o deține,respectiv a raportului de serviciu ca urmare a incidenței în cauză a preved art 94 alin l lit m și art 86 alin 2 din legea 188/l999.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța constată nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. F. A., urmând a o respinge, menținând ca temeinică și legală decizia nr. 279/3.07.2013 astfel cum a fost rectificată prin decizia 279 bis/22.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. F. A., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., jud. O., în contradictoriu cu pârâtele: Direcția Regională Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ..2, jud. D. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., jud. O., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile care se depune la sediul Tribunalului O..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2014.
Președinte, S. V. | ||
Grefier, A. F. T. |
Tehnored MS
Ex 4/ 14.04.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 217/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 323/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
