Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u.. Sentința nr. 951/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 951/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 4765/311/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C. administrativ și fiscal
Sentința Nr. 951/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. S.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea cauzei privind pe creditoarea L. T. B. D., .. 1, județul V., în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, în baza art. 131 n.c.p.c. coroborat cu art. 10 din Legea 554/2004 constată că Tribunalul O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, consideră că nu se mai impune estimarea duratei necesare cercetării procesului conform dispozițiilor art. 238(1) n.c.p.c. și constată cauza în stare de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 22.05.2014, sub nr._, creditoarea, L. T. Bratianu Dragasani, a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu debitoarea ., să dispună, pe calea somației de plată, obligarea acesteia la plata sumei 840 lei reprezentând contravaloare cazare persoane conform facturii nr._/30.09.2011, emisa in baza contractului de prestări servicii nr. 3772/20.08.2011 incheiat intre . si G. Școlar Bratianu (actualmente L. T. Bratianu Dragasani).
În fapt, a învederat, in esenta, că la data de 20.08.2011 intre G. Școlar Bratianu Dragasani, in calitate de furnizor, si ., in calitate de beneficiar, s-a incheiat contractul de prestări servicii nr. 3772/20.08.2011, având ca obiect inchirierea de către furnizor către beneficiar de camere pentru cazare in căminul din incinta scolii pentru un număr de maxim 4 persoane.
Conform art. 4.1, 4.2, 4.3 din contract, contravaloarea serviciilor prestate este de 7 lei/persoana/zi, suma ce urma sa fie virata sau plătită cu numerar la casieria unității. Conform art. 4.3: "plata serviciilor se va face in termen de 10 zile de la emiterea facturii..., depășirea termenului de 10 zile obliga beneficiarul la plata unor penalități de 0.06% pe zi de intarziere aplicate la suma de plata”.
Beneficiarul . nu si-a indeplinit obligațiile contractuale si nu a plătit factura restanta. Prin neindeplinirea obligațiilor statuate in contract, s-a acumulat un debit restant in suma de 840 lei calculat la data de 06.03. 2013.
La data de 06.03.2013, in conformitate cu dispozițiile art. 1013-1014 din Codul de Procedura Civila, a transmis paratei, cu confirmare de primire, somație prin care i s-a pus in vedere ca, in termen de 15 zile de la primirea acesteia, sa plătească suma datorata, in caz contrar, rezervandu-si dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești competente in vederea recuperării debitului. Parata nu a inteles sa plătească; a revenit cu alta somație in data de 24.02.2014 si deoarece, nici după acesta somație, nu s-a plătit nicio suma din debitul datorat, a formulat prezenta cerere de chemare in judecata.
Creanța pentru care a promovat aceasta acțiune este o creanța certa, lichida si exigibila, constând . plata a unei sume de bani izvorâta dintr-un contract.
In drept, invoca dispozițiile art. 1013-1014 Cod Procedura Civila si orice alte dispoziții legale aplicabile in materie.
In dovedire, a depus inscrisuri (f. 4-14).
Desi legal citata, parata nu a depus intampinare.
La data de 04.09.2014 creditoarea a formulat concluzii scrise prin care solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
La termenul din data de 12.09.2014 instanta a rămas în pronunțare pe exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei Slatina, invocată din oficiu.
Analizand actele dosarului sub aspectul exceptiei invocate, absolute si dilatorii, instanta retine urmatoarele:
Sunt incidente mai multe dispoziții legale.
În art. 2 lit. c și f din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se prevede:
Art. 2 - Semnificația unor termeni
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
În cauza de față a fost încheiat contractul nr. 3772/20.08.2011, privind închirierea unui spațiu in incinta unității școlare G. Școlar Bratianu (actualmente L. T. Bratianu Dragasani), anume patru camere pentru cazare, pentru un număr maxim de patru persoane.
Contractul a fost încheiat pentru a se pune în valoare un spațiu în incinta G. Școlar Bratianu. Acest spațiu face parte din bunurile proprietate publică, întrucât imobilele ce aparțin domeniului public, în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat, sunt trecute doar în administrarea unităților de învățământ deținătoare. Însă, spațiile din interiorul unităților respective de învățământ de stat, rămân bunuri ce aparțin domeniului public.
În acest sens sunt dispozițiile art. 112 din Legea educației naționale nr. 1/2011, conform cărora: „(1) Unitatile de invatamant de stat pot detine in administrare bunuri proprietate publica, cele de invatamant particular au drept fundament proprietatea privata, iar cele de invatamant confesional apartin, in functie de entitatea care le-a infiintat, uneia dintre cele doua forme de proprietate.
(2) Terenurile si cladirile unitatilor de educatie timpurie, de invatamant prescolar, scolilor primare, gimnaziale si liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de invatamant din cadrul acestora, infiintate de stat, fac parte din domeniul public local si sunt administrate de catre consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de administratie, conform legislatiei in vigoare”.
Mai mult, chiar daca nu au fost arătate de către părți dispozițiile legale în baza cărora s-a încheiat contractul menționat, în cuprinsul acestuia sunt folosiți termenii „furnizor” și „beneficiar”, termeni specifici contractelor de achiziție publică – potrivit Ordonanței de Urgență Nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Astfel, contractul de închiriere menționat constituie un contract încheiat de autoritățile publice care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică și, prin urmare, un act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește o competență specială de soluționare în fond a litigiilor de natura celui dedus judecății.
Prin urmare, în virtutea regulii specialia generalibus derogant, părțile nu ar putea alege între normele generale, de drept comun și cele speciale, fiind obligate să se supună acestora din urmă.
Prin sentința civilă nr. 8211/12.09.2014, instanța, în temeiul art. 132 alin. 3 N.C.p.c., rap. la art. 10 și 30 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția necompetenței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Tribunalul O. - Secția de C. Administrativ, spre competentă solutionare.
Cauza a fost înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului O., secția a- II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Analizând cererea creditoarei în raport cu înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legale aplicabile, respectiv art.1013 și urm. din noul cod de pr civilă, privind procedura ordonanței de plată,Tribunalul urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 1013 pct. 1 din noul cod de procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege .
Rezultă, deci că procedura ordonanței de plată poate fi aplicată pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, ce izvorăște dintr-un contract constatat printr-un înscris sau dintr-un alt înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 pct. 2 din noul Cod procedură civilă, creanța certă este creanța a cărei existență este neîndoielnică și rezultă din însuși titlul executoriu .
Creanța este lichidă potrivit prevederilor pct. 3 al aceluiași articol, atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.
Creanța este exigibilă atunci când ea a ajuns la scadență conform pct 4 al aceluiași articol.
Sub aspectul certitudinii creanței nu are relevanță faptul că aceasta nu rezultă dintr-un titlu executoriu, având în vedere că finalitatea demersului creditorului rezidă în emiterea de către instanța de judecată a unei ordonanțe de plată ce are valoarea unui titlu executoriu, actul juridic reprezentând cauza dreptului de creanță dedus judecății, nu trebuie să fie el însuși titlu executoriu, deoarece un atare act poate fi pus în executare, fiind lipsită de interes cererea creditorului pentru obținerea unui act .
În speță, Tribunalul reține că, intre G. Școlar Bratianu Dragasani, in calitate de furnizor, si ., in calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3772/20.08.2011, având ca obiect închirierea de către furnizor către beneficiar de camere pentru cazare in căminul din incinta scolii pentru un număr de maxim 4 persoane.
Conform art. 4.1, 4.2, 4.3 din contract, contravaloarea serviciilor prestate este de 7 lei/persoana/zi, suma ce urma sa fie virata sau plătită cu numerar la casieria unității. Conform art. 4.3: "plata serviciilor se va face in termen de 10 zile de la emiterea facturii..., depășirea termenului de 10 zile obliga beneficiarul la plata unor penalități de 0.06% pe zi de întârziere aplicate la suma de plata”.
Beneficiarul . nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale si nu a plătit factura restanta. Prin neîndeplinirea obligațiilor statuate in contract, s-a acumulat un debit restant in suma de 840 lei calculat la data de 06.03. 2013.
La data de 06.03.2013, in conformitate cu dispozițiile art. 1013-1014 din Codul de Procedura Civila, a transmis paratei, cu confirmare de primire, somație prin care i s-a pus in vedere ca, in termen de 15 zile de la primirea acesteia, sa plătească suma datorata, in caz contrar, rezervându-si dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești competente in vederea recuperării debitului. Parata nu a inteles sa plătească; a revenit cu alta somație in data de 24.02.2014 si deoarece, nici după acesta somație, nu s-a plătit nicio suma din debitul datorat, a formulat prezenta cerere de chemare in judecata.
Creanța pentru care a promovat aceasta acțiune este o creanța certa, lichida si exigibila, constând . plata a unei sume de bani izvorâta dintr-un contract.
Art 1020 din noul cod de pr. civilă, reglementează posibilitatea debitorului să conteste creanța, împrejurare care nu a avut loc in prezenta cauză, debitoarea neformulând nici un fel de apărare in cauză.
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art 1013 pct. 1 din noul cod de procedură civilă, cu privire la caracterul cert al creanței, Tribunalul urmează să admită ordonanța de plată, și să someze debitoarea . ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de 840 lei reprezentând contravaloare facturii fiscale neachitate nr._/30.09.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditorul L. T. B. D., .. 1, județul V., în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în ..
Somează debitoarea . ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să plătească creditoarei suma de 840 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate.
Cu drept pentru debitoare de a formula cerere de anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Președinte, F. S. | ||
Grefier, M. B. |
Red FS
Tehnored .MS
Ex. 4/20.10.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 232/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 1084/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
