Anulare act administrativ. Sentința nr. 1179/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1179/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1550/104/2014
Dosar nr._
C. administrativ și fiscal
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1179/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. Z.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei -C. administrativ și fiscal, privind pe reclamant BLOȚ D., cu domiciliul în Slatina, .. 6, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. B., pentru reclamant și consilier juridic A. P., pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătoarea reclamantului-avocat P. B. învederează instanței că din înscrisurile depuse la termenul trecut de pârât nu rezultă câte posturi erau înainte și după restructurare, lipsind un stat de funcții.
Consilier juridic A. P., pentru pârât, arată că ștatele de funcții nu se fac nominal, ele se întocmesc în formatul celor depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătoarea reclamantului-avocat P. B. solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 25/04.04.2014 emisă de I. T. de Muncă O., reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior încetării raporturilor de serviciu, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantului pană la reintegrarea sa efectivă, cu cheltuieli de judecată. Arată că decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât nu sunt precizate concret criteriile după care a fost concediat reclamantul și nu a fost avută în vedere nici latura socială, reclamantul mai avea trei ani până la pensionare și nu a avut abateri disciplinare.
Consilier juridic A. P., pentru pârât, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că decizia contestată a fost luată înainte de . OUG nr. 77/2013, iar în ceea ce privește criteriile de stabilire a ordinii de priorități, acestea sunt precizate numai în cazul concedierilor colective.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului O., Secția a- II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul Bloț D., a formulat cerere în anulare împotriva deciziei nr. 25/04.04.2014 emisă de I. T. de Muncă O., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea acesteia, reintegrarea pe postul deținut anterior încetării raporturilor de serviciu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul Bloț D., până la reintegrarea, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție arată reclamantul că decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost emisă în baza OUG 77/2013, ordonanță ce a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 55/2014,intrată în vigoare la data publicării și în care nu sunt precizate concret criteriile după care a fost concediați anumiți funcționari publici și nu a fost avută în vedere nici latura socială, reclamantul mai avea trei ani până la pensionare și nu a avut abateri disciplinare.
Menționează reclamantul că nu i-a fost comunicat nici un preaviz și nici nu i-au fost acordate cele 30 de zile calendaristice de preaviz prevăzute de art.99 alin 3 din legea 188/l999/R.
Potrivit deciziei ,la data de 11.09.2013 pârâta ITM a primit instrucțiuni de la Inspecția Muncii cu adresa nr. 934/SGRUFP/11.09.2013 prin care se comunica repartizarea numărului de posturi pentru ITM O.,care împreună cu sindicatele să stabilească criteriile care trebuiau avute in vedere la reorganizarea activității și restructurarea posturilor.
Articolele invocate in decizie reglementează eliberarea din funcție când autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Precizează reclamantul că din decizia contestată nu rezultă care au fost criteriile pe care pârâta le-a avut în vedere la eliberarea sa din funcția publică, în această decizie fiind inserate o . acte normative care insă nu conduc in nici un fel la modalitatea de restructurarea a posturilor din instituțiile publice, care potrivit codului muncii în aceasta trebuiau înserate in concret care criterii au fost avute in vedere la eliberarea reclamantului din funcția publică.
Mai arată reclamantul că lucrează de peste 7 ani în Ministerul Muncii de când și-a desfășurat activitatea la C. Evidența Carnete de Muncă și îndrumare angajator care ulterior a devenit C. Contracte Colective și monitorizare relații de muncă .
La data restructurării erau 7 posturi, fiind restructurat un singur post acela al reclamantului,care consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art 100 alin 4 din Legea 188/1999 ,precizând in același timp că nu a avut abateri disciplinare, nu a avut evaluări anuale necorespunzătoare,compartimentul in care își desfășura activitatea nu a dispărut din schema instituției.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar decizia nr. 25/4.04.2014,adresa către ITM O..
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. Legii 188/1999/R,Legea 554/2004 actualizată,codul muncii și cod pr civilă.
La data de 30 mai 2014 pârâtul I. T. de Muncă O., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că reclamantul a fost funcționar public în cadrul instituției în funcția de referent clasa III-a, gradul profesional superior.,clasa de salarizare 32, gradația 5, și întrucât acesta nu a fost încadrat în baza unui contract de muncă, raportul de serviciu dintre acesta și instituție este guvernat de dispoz.Legii 188/1999.
Pârâtul invocă prematuritatea introducerii acțiunii în contencios administrativ,care potrivit art 106 alin 1 din Legea 188/1999/R,în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Se mai arată că în data de 11.09.2013 prin adresa nr. 934/SGRUPFP,Inspecția Muncii a solicitat ca în vederea aplicării dispoz.art 2 din OUG 77/2013 să se reducă numărul de posturi din cadrul ITM O. cu 2 posturi ocupate.
La data de 16.09.2013 a fost încheiat procesul verbal nr. 7657 între conducerea ITM O. și Sindicatul Solidaritatea ce activează în cadrul acestei instituții. În conținutul procesului verbal ,în urma analizei ITM a fiecărui compartiment din structura organizatorică ,în raport cu volumul de activitate ,competență și gradul de încărcare cu atribuții ,sarcini responsabilități a personalului existent au fost luate in discuție două compartimente și anume C. Control securitate și sănătate în muncă și C. contrate colective de muncă și monitorizare relații de muncă urmând care fiecare dintre acestea să se reducă cu un post.
Prin decizia 95/16.l0.2013 a fost aprobată Procedura de restructurare și organizare la nivelul ITM O. în ceea ce privește procedura de examen, însă reclamantul era singurul funcționar cu studii medii din cadrul compartimentului potrivit diplomei de bacalaureat anexată în copie.
Referitor la faptul că în cuprinsul deciziei de concediere nu sunt menționate criteriile la care face referire reclamantul ,se arată că potrivit art 76 din legea 53/2003- Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
În drept invocă dispoz.art 205 și urm. cpc.
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2014 instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocate prin întâmpinare pentru considerentele expuse în cuprinsul acelei încheieri.
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma actelor normative incidente instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 25/04.04.2014 emisă de I. de Muncă O. s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului începând cu data de 06.04.2014 .
Ulterior, la data de 24.04.2014 prin cererea înregistrată la pârât sub nr. 3432 reclamantul a solicitat revocarea deciziei sus menționate.
Instanța constată că eliberarea din funcție a reclamantului s-a dispus ca urmare a adoptării OUG nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea sau autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor .
Astfel, prin adresa nr. 934/SGRUFP/11.09.2013 Inspecția Muncii a solicitat ca în aplicarea dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 77/2013 să se reducă numărul de posturi din cadrul ITM O. cu 1 post ocupat, postul desființat fiind al reclamantului.
Ulterior, adoptării OUG nr. 77/2013 ,Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 55/2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 25.02.2014, a declarat neconstituțională această ordonanță, motivat de faptul că Guvernul nu avea abilitatea să decidă prin ordonanță de urgență desființarea unor posturi din administrația publică.
Instanța reține că deși decizia Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din data de 25 .02.2014, iar de la data publicării produce efecte general obligatorii, totuși unitatea pârâta la data de 04.04.2014 prin decizia contestată în cauză, a dispus eliberarea din funcție a reclamantului având în vedere reducerea numărului de posturi din cadrul ITM O. ca urmare a aplicării OUG nr.77/2013.
Astfel, se reține că pârâtul deși avea obligația de a respecta decizia Curții Constituționale, decizie definitivă și obligatorie, cu efecte erga omnes, în mod cu totul nelegal a emis decizia privind eliberarea din funcție a reclamantului, decizie motivată în drept tocmai pe dispozițiile OUG nr.77/2013.
Pe cale de consecință, întrucât viciul de constituționalitate constat cu privire la OUG nr.77/2013 afectează și decizia nr. 25/04.04.2014 emisă în baza și pentru executarea dispozițiilor declarate neconstituționale, astfel că aceasta devine lipsită de temei legal și nu mai poate fi calificat drept legal un asemenea act, motiv pentru care se impune anularea acesteia.
Apărarea intimatei în sensul că procesul de reducere a numărului de posturi ocupate de la nivelul instituției a avut loc anterior admiterii deciziei de neconstituționalitate, nu poate fi reținută de instanță având în vedere pe de o parte efectele obligatorii și erga omnes ale deciziei Curții Constituționale, iar pe de altă parte data emiterii deciziei eliberării din funcție -04.04.2014 este ulterioară publicării deciziei Curții constituționale în Monitorul Oficial 25.02.2014.
Având în vedere motivul de nelegalitate analizat cu privire la actul administrativ contestat, instanța nu va mai examina restul criticilor formulate de reclamant, analiza acestora nemaifiind necesară.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept instanța va admite acțiunea, va anula decizia nr.25/04.04.2014 și va dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior încetării raporturilor de serviciu cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea sa efectivă.
În temeiul art. 453 C.proc.civ va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 850 de lei, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 800 lei și taxa de timbru de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul Bloț D., cu domiciliul în Slatina, .. 6, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâtul I. T. de Muncă O., cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O..
Anulează decizia nr.25/04.04.2014 și dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior încetării raporturilor de serviciu și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea sa efectivă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 850 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2014.
Președinte, M. G. Z. | ||
Grefier, I. I. |
Red. MGZ
Dact. MS/ 4ex/28.01.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 513/2014. Tribunalul OLT | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 9/2014.... → |
|---|
