Pretentii. Sentința nr. 284/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 284/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 5215/104/2013
Dosar nr._ - fond contencios administrativ -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 284/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. O.
Grefier C. F. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. Florența N. CNP_, cu domiciliul ales în Slatina, ., Județul O. și pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. cu sediul în Slatina, ., Județul O. și Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, . A, nr.294, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. Ș. pentru reclamant, lipsă pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat G. Ș. pentru reclamant depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind onorariu de avocat și concluzii scrise.
Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și acte de administrat acordă cuvântul asupra acțiunii.
Avocat G. Ș. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1245 lei reprezentând taxa pe poluate și dobânda fiscală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta B. Florența N. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și Administrația F. pentru Mediu București, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1245 lei plus dobânda fiscală calculată de la data achitării taxei si anume 22.11.2011 până la data restituirii efective, sumă ce reprezintă taxă încasată în mod nelegal, contrar articolului 110 TFUE (ex art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene), precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că în anul 2011 a adus dintr-o țară membră U.E.- Germania, un autoturism OPEL CORSA cu număr de identificare W0L0SBFO8X4049708, data primei înmatriculări 01.10.1998.
A achitat prin chitanța . nr._ din 22.11.2011 suma de 1.245 lei reprezentând taxă de poluare, deoarece conform dreptului intern fără acesta taxă nu puteam înmatricula autoturismul în România, obligația emanând din dispozițiile art. 4 din OUG 50/2008.
Potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, m-am adresat cu cerere scrisă AJFP O. în 29.10.2013 și am solicitat restituirea taxei de poluare actualizată cu dobânda fiscală de la data achitării până la data restituirii însă cererea mea nu a fost soluționată favorabil.
În speță, este încălcat principiul NEDISCRIMINĂRII produselor second-hand fabricate și înmatriculate inițial în alte țări ale Uniunii Europene față de produsele interne înmatriculate în România, din analiza impunerii taxei rezultând o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după . OUG 50/2008.
Consideră că este întemeiată cererea deoarece dispoziții 110 TFUE (ex-art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) impun obligația membre U.E. de a nu stabili direct sau indirect, pentru produsele alt membru, impuneri interne de orice natură, superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin introducerea taxei de poluare, Statul Român a creat premiselediscriminării între produsele provenite din alte state membre ale Comunității Europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care constituie în mod evident o încălcare a prevederilor art. 110 TFUE (ex-art. 90 din Tratatul U: Europene), înscriindu-se tocmai în sfera interdicțiilor impuse prin Tratat.
Mai mult decât atât, instituirea taxei de poluare încalcă în mod evident principiul liberei circulații a mărfurilor (Art. 28 din Tratat) care prevede eliminarea oricăror bariere vamale între țările membre U.E. și a oricăror măsuri cu efect echivalent, fiind interzisă orice discriminare între produsele naționale cele importate.
Între țările membre U.E., inclusiv în România, legislația europeană aplicabilitate directă având forță juridică superioară față de norma internă, astfel că atunci când cele două norme, europene și cea națională se contrazic, are câștig de cauză norma europeană potrivit art. 148 alin 2 din Constituția României.
Potrivit normelor comunitare, art. 25 TCE prevede: "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent.Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal."
Art. 28 TCE prevede: "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent."
Art. 90 TCE este redactat după cum urmează:" Nici un stat membru aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produsele naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor alt state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare producție."
De altfel, din prevederile art. 148 alin 2 din Constituția României se constată inaplicabilitatea art. 2141 din cap. 21 din Codul Fiscal-Legea 343/2006 care stipulează „Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule" și aplicarea prevederilor art. 25, 28 coroborate cu art. 3 alineatul (3) din Directiva 92/12 si art. 90 TCE, așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene prin deciziile: Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18.01.2007 din cauza C 313/05 și Hotărârea Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13.07.2006 din cauza C 333/05.
După cum a statuat deja Curtea, art. 90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne, discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, încă nepublicată în Recueil, punctul 55 precum și Nadasdi și N. citată anterior, punctul 45).
In vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Într-adevăr, din jurisprudență Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 TCE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și prin urmare să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum citată anterior).
Față de aspectele juridice prezentate, concluzia este că această taxă este ilegală și discriminatorie și se impune o îndreptare legislativă internă care să coincidă cu legislația comunitară.
In cauză, taxa de poluare este discriminatorie întrucât se aplică în momentul înmatriculării în România a autoturismelor înmatriculate deja în alte state comunitare fiind exceptate cele deja înmatriculate în România.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 25, 28, 90 din TCE, art.21 și 148 din Constituția României, Directiva 92/12 a CE, art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 1, 7 și 11 din Legea nr. 554/2004.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivare se arată că reclamanta a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autovehicule, in vederea efectuării primei înmatriculări in România a autoturismului marca Opel Corsa, rezultând de plata suma de 1.245 lei, calculata conform OUG nr. 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, modificata si completata.
Prin cererea introductiva de instanța, reclamanta contesta actele administrativ-fiscale emise de AJFP O., solicitând anularea acestora si restituirea sumei de 1.245 lei, reprezentând taxa pe poluare, actualizata.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, "în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiții Comunităților Europene.
Această taxă nu contravine normelor comunității europene cum greșit afirmă reclamanta, ci dimpotrivă asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar fiind adoptată cu respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Astfel, OUG 50/2008 stabilește „cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului".
De asemenea, considerăm ca neîntemeiată susținerea reclamanta ui că taxa de poluare a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare - în materie, întrucât, pe de o parte, dispozițiile legale interne ce reglementau această taxă - OUG 50/2008 - erau în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu se conformeze acesteia și să nu impună achitarea acesteia, iar pe de alta parte, împotriva României nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect, astfel încât Statul Român sa fie obligat să restituie această taxă.
Totodată, precizează faptul că art. 148 alin. 2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
In ceea ce privește prevederile Tratatului de funcționare a Comunității Europene, invocate de reclamant precizăm:
Incidența în cauză a prevederilor art. 110( fostul 90) din Tratatul de funcționare a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare se aplica la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul prii înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a mai fost înmatriculat se va plăti aceeași taxă de poluare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 50/2008, acesta obligație (taxă) intervenind „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Prin urmare, dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționare Comunității Europene au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În același sens, menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 110 (1) din Tratat la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul sus menționat, cât și alte acte adoptate de instituții și organe a Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de poluare, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocăm (astfel cum am precizat) și prevederile art. 33 din Direct; a șasea (Directiva 77/388/CE) a Consiliului Comunităților Europene prin armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: „Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în generai, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționăm că această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunităților Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic și Social.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.
Legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată.
Reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca OPEL CORSA cu număr de identificare W0L0SBFO8X4049708, pe care l-a înmatriculat în țară precizând că pentru această operațiune a fost nevoit să achite taxa de înmatriculare în sumă de 1.245 lei conform chitanței . nr._ din 22.11.2011.
Instanța constată că anterior formulării prezentei cereri, reclamanta s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante, care nu a fost soluționată favorabil .
În conformitate cu prevederile art.110 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă pe poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import.
Deși legea internă aplicabilă, respectiv OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare a fost abrogată prin legea nr. 9/2012 prin OUG nr. 1/30.01.2012 s-a prevăzut că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, aplicarea dispoz. art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 și care se referă la prima transcriere a dreptului de proprietate, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2013, aspect care demonstrează că discriminarea menționată anterior, persistă în legislația română actuală.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, indiferent de modalitatea de determinare a ei potrivit Legii nr. 9/2012, și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 al. 1 – 3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă de poluare în taxa de mai sus.
Textul art. 110 din Tratatul CEE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa pentru emisiile poluante produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand), cu ocazia vânzărilor ulterioare, cel puțin pentru anul 2012, dat fiind dispozițiile OUG nr. 1/2012 ce au suspendat aplicarea legii pentru această categorie de autovehicule până la data de 1 ianuarie 2013.
Se reține că la 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională’’. Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c.Statul Român.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii, se apreciază că și aceasta este întemeiată, jurisprudența CJE stabilind că în situația în care un stat membru al Uniunii Europene a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabili având dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă, din acest drept decurgând și principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
În același sens, în cauza C-565/11, M. I. împotriva A.F.P. Sibiu, A.F. Mediu, Curtea declarând că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În consecință, se va dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii calculată de la data achitării taxei și nu de la data formulării cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, impunându-se astfel schimbarea practicii instanței, schimbare determinată de pronunțarea acestei hotărâri a CJE.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta B. Florența N., CNP_, cu domiciliul ales în Slatina, ., Județul O., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. cu sediul în Slatina, ., Județul O. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 1.245 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, la care se va aplica dobânda fiscală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele la plata sumei de 724 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 11 Martie 2014.
Președinte, I. S. O. | ||
Grefier, C. F. P. |
Red. ISO
Tehnored. BA
Ex. 5
26.03.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 935/2014. Tribunalul OLT | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 36/2014.... → |
|---|
