Pretentii. Sentința nr. 988/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 988/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 2040/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 988/2014
Ședința publică din data de 28.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier I. M. I.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. F. – V., domiciliat în comuna Găneasa, ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. G. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul convențional al reclamantului depune la dosar împuternicirea avocațială emisă în urma încheierii contractului de asistență juridică nr._ din 15.04.2014.
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reprezentanta reclamantului apreciază că Tribunalul O. este instanța competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată în conformitate cu prevederile art. 95 Cod procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precizând că nu mai are alte cereri de formulat. Învederează că domiciliul reclamantul este cel menționat în cererea de chemare în judecată.
Instanța, conform art. 256 c.p.civilă, încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, acestea putând duce la soluționarea justă a cauzei de față și, în temeiul art. 238 c.p.civilă, estimează că prezenta cauză poate fi soluționată la termenul de astăzi.
Constatându-se administrată proba cu înscrisuri și cauza în stare de judecată, conform art. 392 c.p.civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe cerere.
Avocat G. G., pentru reclamantul P. F. V., având cuvântul, solicită admiterea cererii, anularea deciziei de calcul nr. 9144 din 17.03.2009 emisă de organul fiscal, obligarea pârâtelor să-i plătească reclamantului suma de 2781 lei reprezentând taxa pe poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective. Solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamantul P. F. – V., în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și Administrația F. pentru Mediu, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de calcul nr. 9144 din 17.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Slatina și să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 2671 lei reprezentând taxă pe poluare, cu plata dobânzii legale de la data achitării taxei și până la data restituirii efective și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat din Franța un autoturism marca Citroen, nr. identificare VF7LC9HYB74324659, fiind înmatriculat prima dată în 14.10.2005, pentru care a plătit la momentul înmatriculării în România taxa pe poluare în cuantum de 2671 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 9141 din 17.03.2009, iar la solicitarea de a-i fi restituită taxa achitată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina a refuzat soluționarea favorabilă a cererii.
Susține reclamantul că taxa pe poluare se percepe cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratatul Comunității Europene, în conformitate cu care niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar România, potrivit art. 148 din Constituție, are obligația să aplice cu prioritate tratatele și celelalte reglementări comunitare, fiind membră a Uniunii Europene.
De asemenea, Curtea de Justiție Europeană a constatat incompatibilitatea legislației naționale cu legislația comunitară, perceperea taxei de primă înmatriculare devenind ea însăși ilegală și, în aceste condiții, reclamantul arată că se impune restituirea taxei prelevate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 148 și 21 din Constituția României, art. 110 din TFUE, Directiva_, art. 6 din CEDO, art. 1,7,11 din Legea nr., 554/2005.
În dovedirea cererii, s-au anexat înscrisuri, respectiv: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța . nr._ din 13.04.2009, adresa nr._ din 20.02.2014, actele de proveniență ale autoturismului traduse în limba română, carte de identitate și certificat de înmatriculare vehicul.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că taxa pe poluare ce a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 are drept scop asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățirea calității aerului, cât și pentru necesitatea adoptării de măsuri în vederea asigurării respectării normelor de drept comunitar aplicabile în acest scop.
Prin această taxă se asigură compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar și aceasta se aplică tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, indiferent de proveniența acestora.
Astfel, reclamantul a achitat voluntar taxa de poluare, conformându-se dispozițiilor legale în materie, AFP Slatina - autoritate publică administrativă fiind obligată să respecte, la rândul său, legislația internă.
De asemenea, consideră pârâta ca neîntemeiată susținerea reclamantului că taxa pe poluare a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare in materie, întrucât, pe de o parte dispozițiile interne ce reglementau această taxă – OUG 50/2008 erau în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu impună achitarea acesteia,iar pe de altă parte nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art.148, precizează pârâta că instituie supremația Tratatelor Constitutive ale UE față de dispozițiile contrare legilor interne cu respectarea actului de aderare, legile cadru fiind obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, o apreciază pârâta ca fiind inexistentă, întrucât taxa de poluare se aplică la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Totodată, precizează pârâta că principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul UE, alte 16 state membre ale UE practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că taxa pe poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu, învederează pârâta că în cazul taxei de poluare, presupusa discriminare nu este fundamentată pe niciun argument solid, aplicându-se tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.p.c.
Deși legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a achiziționat a achiziționat din Franța un autoturism marca Citroen, nr. identificare VF7LC9HYB74324659, ce a fost înmatriculat prima dată la 14.10.2005, pentru care a plătit la momentul înmatriculării în România taxa pe poluare în cuantum de 2781 lei, cu chitanța . 5 nr._ din 13.04.2009, iar la solicitarea de a-i fi restituită taxa achitată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina a refuzat soluționarea favorabilă a cererii conform adresei nr. OT_ din 20.02.2014.
Pe fond, se constată că OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor, în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 ind. 1 – 214 ind.3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată, din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Textul art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, reține instanța că la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională’’. Aceleași considerente au fost reiterate de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c. Statul Român.
În consecință, se constată că în mod nelegal s-a impus plata taxei de poluare și având în vedere art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE), urmează să fie admisă în parte cererea reclamantului și să fie obligate pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și Administrația F. pentru Mediu să-i plătească acestuia suma de 2781 lei reprezentând taxă pe poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei, ce va fi calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul nr. 9144 din 17.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Slatina, instanța apreciază că nu se impune anularea acesteia, întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, respectiv refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, procedură care este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de pr. fiscală, precum și de Ordinul MFP nr. 1899/22.12.2004, decizia precitată nefiind un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului cu privire la plata taxei pe poluare, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 6 și urm. din OUG nr. 50/2008.
Reținând că decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pentru că a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 451 alin. 1 și 2 cod pr civilă, se va admite în parte și cererea de cheltuieli de judecată și vor fi obligate pârâtele la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxa judiciară de timbru (fila 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul P. F. – V., domiciliat în comuna Găneasa, ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O., și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, și obligă pârâtele să-i plătească reclamantului suma de 2781 lei reprezentând taxa pe poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
Respinge capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul nr. 9144 din 17.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Slatina, ca neîntemeiat.
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată si obligă pârâtele la plata sumei de 200 lei cu acest titlu către reclamant .
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2014.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, I. M. I. |
Red.M.G.
5ex. /12.11.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 752/2014. Tribunalul OLT | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 40/2014.... → |
|---|
