Pretentii. Sentința nr. 363/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 363/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 2790/104/2013*
Dosar nr._ - fond contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 363/2014
Ședința publică din data de 01.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier I. M. I.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. M., domiciliat în ., ., jud. O., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., jud. O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. Gigel pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către după care, instanța, în temeiul art. 131 C. coroborat cu art. 10 din Legea 554/2004, constată că Tribunalul O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal are competența generală, materială și teritorială să judece prezenta cauză. În temeiul art.238 C. instanța estimează de asemenea că prezenta cauză poate fi soluționată la termenul de astăzi.
Reprezentantul convențional al reclamantului depune la dosar împuternicirea avocațială; precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată administrată proba cu înscrisuri și cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat V. Gigel, pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtelor să-i plătească reclamantului suma de 1450 lei reprezentând taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală de la data achitării sumei până la data efectuării plătii. Solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, depunând la dosar și chitanța reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2524 din 17.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE O., O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU si au fost obligate pârâtele în solidar să-i plătească reclamantului suma de 1450 lei reprezentând taxa pe poluare plus dobânda fiscală de la data achitării taxei până la data efectuării plătii.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 539,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul P. M. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Caracal și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 1450 lei, reprezentând taxă de poluare, plus dobânda legală de la data achitării taxei până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism marca Peugeot pe care l-a înmatriculat în țară precizând că pentru această operațiune a fost nevoit să achite taxa de poluare în sumă de 1450 lei conform chitanței . nr._/19.09.2012.
Deși a formulat cerere de restituire a taxei, pârâta A.F.P. Caracal a refuzat restituirea sumei încasate conform adresei nr._/07.12.2012.
Consideră că taxa de poluare este nelegală și incompatibilă cu dreptul european, fiind încălcate prevederile art. 90 din Tratatul C.E precum și art.28.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Caracal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că petentul a formulat direct cerere la instanță, fără a urma calea contestației împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante sau împotriva deciziei de restituire, potrivit art.209 și urm Cpf.
A mai arătat că reclamantul a achitat voluntar taxa de poluare, conformându-se dispozițiilor legale în materie, AFP. Caracal - autoritate publică administrativă fiind obligată să respecte, la rândul său, legislația internă.
Pârâta a mai arătat că suma solicitată de reclamant a fost achitată conform normelor legale în vigoare, această obligație de plată a taxei fiind prevăzută de art.4 pct.1 din Legea 9/2012 și Ordinul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că cererea formulată de reclamant este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Peugeot cu număr de identificare VF37CHDY_ ce provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene pe care l-a înmatriculat în țară iar pentru această operațiune a fost nevoit să achite taxa de poluare în sumă de 1450 lei conform chitanței . nr._/19.09.2012.
Instanța a constatat că anterior formulării prezentei cereri, reclamantul s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire a taxei pe poluare, care nu a fost soluționată favorabil conform adresei nr._/07.12.2012.
OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.110 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 al. 1 – 3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Împotriva sentinței nr. 2524 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O..
Prin decizia nr._ din 26.11.2013, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței nr. 2524 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a reținut următoarele:
Din conținutul acțiunii introductive reiese că instanța de fond a fost investită cu o cerere având ca obiect restituire taxă pentru emisii poluante, achitată la data de 19.09.2012 (fila 6 dosar fond), în temeiul Legii nr. 9/2012, iar din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a analizat o cerere de restituire a taxei de poluare încasată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Soluționarea acțiunii în aceste condiții constituie o încălcare evidentă a principiului disponibilității părților și a prevederilor art. 129 alin. 6 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, potrivit căruia obiectul cererilor formulate de părți este stabilit de acestea, iar instanța este obligată să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de reclamant, nefiindu-i permis să schimbe obiectul acțiunii, natura juridică a cauzei sau părțile din proces.
Instanța de fond trebuia să rețină faptul că reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante la data de 19.09.2012, cu chitanța aflată la fila 6 din dosarul de fond și că a investit instanța cu cerere de restituire a acestei taxe, și nu cu o cerere de restituire a taxei de poluare, fiind evident că la data achitării taxei, dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 erau abrogate prin Legea nr. 9/2012.
Instanța de fond a soluționat acțiunea cu încălcarea principiului disponibilității, prin depășirea cadrului procesual, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., instanța necercetând pe fond obiectul cauzei.
În mod evident, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei, încălcarea principiului disponibilității, dar și a dispozițiilor legale care dispun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În rejudecare, s-a dispus ca instanța de fond să interpreteze în mod corect acțiunea în funcție de motivele menționate, să analizeze obiectul cererii în cadrul procesual configurat cu respectarea principiului disponibilității, să analizeze excepțiile invocate de pârâte, cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Peugeot cu număr de identificare VF37CHDY_ ce provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, ce a fost înmatriculat la data de 04.09.1996 în Republica Austria, iar pentru a-l înmatricula în România a fost nevoit să achite taxa pe poluare în sumă de 1450 lei conform chitanței . nr._/19.09.2012.
Instanța reține că anterior formulării prezentei cereri, reclamantul s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire a taxei pe poluare, care nu a fost soluționată favorabil conform adresei nr._/07.12.2012.
În conformitate cu prevederile art.110 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă pe poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import.
Deși legea internă aplicabilă, respectiv OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012, prin OUG nr. 1/30.01.2012 s-a prevăzut că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, aplicarea dispoz. art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 și care se referă la prima transcriere a dreptului de proprietate, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2013, aspect care demonstrează că discriminarea menționată anterior, persistă în legislația română actuală.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, indiferent de modalitatea de determinare a ei, potrivit Legii nr. 9/2012 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art. 214 ind.1 – 3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă de poluare în taxa pentru emisii poluante.
Textul art. 110 din TFUE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa pentru emisiile poluante produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand), cu ocazia vânzărilor ulterioare, cel puțin pentru anul 2012, dat fiind dispozițiile OUG nr. 1/2012 ce au suspendat aplicarea legii pentru această categorie de autovehicule până la data de 1 ianuarie 2013.
Se reține că la 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,, Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională’’. Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c. Statul Român.
În consecință, se constată că în mod nelegal s-a impus plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și având în vedere art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, urmează să fie admisă cererea reclamantului și să fie obligate pârâtele să-i plătească în solidar suma de 1450 lei reprezentând taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012, cu dobânda legală de la data achitării sumei până la data efectuării plătii.
În conformitate cu prevederile art. 451 C.pr.civ., pârâtele vor fi obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Instanța apreciază că suma de 1000 lei solicitată de reclamant cu titlu de onorariu pentru apărătorul ales, astfel cum rezultă din chitanțele nr. 023 din 16.09.2013 și nr. 140 (fără dată), achitată în cauză în primul ciclu procesual și în rejudecare, este prea mare și se impune diminuarea acesteia la suma de 600 lei, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, constatând că dosarul are o complexitate redusă raportat și la valoarea pretențiilor solicitate de reclamant și la faptul că a fost soluționat la primul termen de judecată atât în fond cât și în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul P. M., domiciliat în ., ., jud. O., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., jud. O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6 si obligă pârâtele în solidar să-i plătească reclamantului suma de 1450 lei reprezentând taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală de la data achitării sumei până la data efectuării plătii.
Obligă pârâtele în solidar la plata sumei de 639,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședința publică din 01.04.2014.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, I. M. I. |
Red.M.G.
5ex. /08.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 297/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 979/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
