Pretentii. Sentința nr. 799/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 799/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 932/104/2014
Dosar nr._ Fond contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 799/2014
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Grefier F. F. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal – revizuire privind pe revizuent B. I.-A., cu domiciliul în Caracal, ..54A, județul O. și pe intimați ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr.294, sector 6, având ca obiect pretentii
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând că dosarul se află în stare de judecată, l-a reținut spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, revizuientul - reclamant B. I. A. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2118 din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. (A.F.P. Caracal ) și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect restituirea taxei pentru emisii poluante achitate în data de 24.01.2013.
În motivarea cererii, revizuientul – reclamant arată că a achiziționat dintr-un stat membru UE,, un autoturism second - hand marca Renault, nr. de identificare VF1BA_, și pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 în cuantum de 2.562 lei, conform chitanței . nr._ din 24.01.2013.
Reclamantul susține că a formulat cererea de revizuire, având în vedere decizia pronunțată de Curtea Europeană de Justiție la data 03.02.2014 cu privire la prevederile Legii nr. 9/2012 și care a dispus ca: Articolul 110 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin OUG nr. 1/2012 au fost suspendate prevederile art.4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, până la data de 01.01.2013.
În art. 2 al. OUG nr. 1/2012 se prevede că persoanele care au plătit taxa pe emisii poluante de la data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 și până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe pot solicita restituirea taxei.
Consideră reclamantul că există o discriminare între contribuabilii care au beneficiat de restituirea taxei pe emisii poluante, în baza OUG nr. 1/2012, și aceasta, care a plătit-o după perioada de suspendare a Legii nr. 9/2012.
În consecință, susține că Legea nr.9/2012 este contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este în cazul de față, ori, după aderarea României la UE, această soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Se mai arată că art. 148 din Constituția României prevede că legislația comunitară prevalează legii interne, iar alin . 4 arată că jurisdicțiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigențe.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 509 și următoarele N.c.p.c.
Reclamantul a depus copia sentinței nr.2118/18.06.2013, copia actului de identitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, cu motivarea că soluția instanței este legală și temeinică, dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale interne și europene care reglementează situațiile de fapt de genul celei dedusă judecății, taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă prin Legea nr. 9/2012, iar aceasta nu contravine normelor comunității europene, cum greșit afirmă reclamanta revizuientă, ci dimpotrivă asigură compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar, fiind adoptată cu respectarea jurisprudenței CJUE, Ordonanța din 03.02.2014 făcând referire strict la taxele auto plătite în cursul anului 2012, acestea fiind deja restituire prin hotărâri judecătorești unanim pronunțate de instanțele de judecată.
Se arată ,de asemenea,că revizuientul a achitat taxa pe emisii poluante atunci când aplicabilitatea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 începuse deja să producă efecte, taxa achitată după data de 01.01.2013 devenind o taxă stabilită în limitele suveranități fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al UE sau în statul român.
În drept, s-au invocat dispoz.art. 205 Cod pr. civilă.
Analizând cererea de revizuire în raport de temeiurile legale invocate, o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 2118 din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea reclamantului B. I. A. privind restituirea sumei de 2.562 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, reținându-se că acesta a achiziționat dintr-o țară membră UE autoturismul marca Renault, nr. de identificare VF1BA_, și pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 în cuantum de 2.562 lei, conform chitanței . nr._ din 24.01.2013.
Instanța a constatat că este neîntemeiată cererea de restituire a taxei, reclamantul având obligația să plătească taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule în sumă de 2.562 lei, deoarece art. 4 din Legea nr. 9/2012 stabilește această obligație de plată cu ocazia înscrierii în evidența autorității competente, potrivit legii a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, în cauză existând o astfel de situație, iar plata taxei nu contravine art. 110 din Tratatul Comunității Europene pentru că această taxa se aplică atât produselor importate cât și produselor naționale, fiind calculată pe baza acelorași criterii, neexistând element de discriminare față de taxa aplicată produselor naționale.
Revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 10 din Noul Cod pr.civilă.
Potrivit prevederilor art. 509 alin. 1 pct. 10 C.p.c., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul poate fi cerută în situația în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă.
În cauza de față se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege anterior menționate și pe care își întemeiază reclamantul cererea de revizuire.
Prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost abrogată OUG 50/2008 începând cu data de 13.01.2010, iar prin modificările aduse noului act normativ prin OUG 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr.79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr.9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
În aceste condiții, ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de vehicule, în intervalul de timp susmenționat a subzistat caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reglementat prin Legea nr.9/2012, prin prisma dispoz. art.110 TFUE.
Astfel, Ordonanța din 03.02.2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dată în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13- C. și C., a fost pronunțată în urma întrebărilor preliminare adresate de către Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel București, prin care s-a solicitat să se stabilească dacă art. 110 TFUE se opune și unui regim de impozitare precum cel instituit prin Legea nr. 9/2012, (aceasta supunând vehiculele de ocazie importate unei taxe de poluare asemenea OUG nr. 50/2008), această lege prezentând o diferență esențială în raport cu OUG 50/2008, întrucât la art. 4 alin. 2 prevede că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicare încă această taxă.
Prin OUG nr. 1/2012 a fost suspendat art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la data de 01.01.2013, Curtea statuând în paragraful 33 că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea națională în discuție, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare, care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație în acest stat membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, CJUE a interpretat dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante ca fiind contrare dispozițiilor art. 110 TFUE, în măsura în care s-a dispus suspendarea aplicării până la data de 01.01.2013, prin suspendarea respectivă menținându-se regimul discriminator al autovehiculelor second-hand cumpărate din țările membre UE față de autovehiculele second-hand cumpărate din România.
Instanța constată că taxa pentru emisii poluante a fost achitată de către revizuient la data de 24.01.2013, după expirarea suspendării dispusă prin OUG nr. 1/2012, și când erau repuse de drept în vigoare dispozițiile Legii nr. 9/2012 care instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
În aceste condiții, susținerile reclamantului în sensul că prevederile Legii nr. 9/2012 nu pot fi aplicate pentru că sunt discriminatorii prin raportare la situația sa, in sensul că autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat comunitar, sunt neîntemeiate, constatându-se că în mod legal s-a instituit obligația de plată a acestei taxe prin Legea nr. 9/2012 cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate, fără a se mai distinge între cele second - hand deja înmatriculate într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România (produsele importate) și autoturismele second-hand înmatriculate in România (produsele naționale).
În consecință, având în vedere considerentele expuse și constatându-se că Hotărârea CJUE din 03.02.2014 nu este aplicabilă în cauză, se va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul B. I.-A., cu domiciliul în Caracal, ..54A, județul O., împotriva sentinței nr. 2118 din 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Președinte, G. I. | ||
Grefier, F. F. M. |
Red. GI
Ex.5/7.10.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 607/2014. Tribunalul OLT | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1185/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
