Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 264/2014. Tribunalul OLT

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.06.2013, s-a reținut în sarcina petentei . săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 lit. d din HG 1373/2008, fiind sancționată cu amenda contravenționala in cuantum de 1.000 lei.

Astfel, în actul de constatare, s-a reținut de către organul constatator că la data de 05.06.2013, ora 09:40, petenta, în calitate de utilizator de transport, cu autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_, a efectuat transport de mărfuri vrac, fără a avea dotată autoutilitara cu prelată. Pentru aceste motive, în temeiul art. 8 alin. 1 lit. d din HG 1373/2008, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Instanța nu a putut reține criticile petentei referitoare la inexistența articolului de lege în baza căruia a fost sancționată contravențional, de vreme ce din exemplarul procesului-verbal contestat reiese că fapta a fost încadrată potrivit dispozițiilor art. 5 lit. d din HG nr. 1373/2008 și sancționată conform art. 8 alin. 1 lit. d din HG nr. 1373/2008. Este adevărat că agentul constatator a indicat art. 5 lit. d din HG nr. 1373/2008, în loc să indice art. 5 lit. b din HG nr. 1373/2008, dar prin coroborarea acestui text cu textul sancționatoriu și cu descrierea faptei, reiese fără putință de tăgadă că este vorba despre fapta prevăzută de litera b a art. 5 din HG nr. 1373/2008. Ar constitui dovada unui formalism excesiv din partea instanței a considera că fapta nu ar fi exact încadrată juridic, atâta timp cât aceasta rezultă cu puterea evidenței din cuprinsul procesului-verbal contestat.

Instanța nu poate acorda relevanță nici criticilor formulate de către petentă în sensul că agentul de poliție nu i-ar fi permis să formuleze obiecțiuni prin conducătorul auto, care a fost indicat la rubrica martor.

Instanța a reținut că acesta din urmă nu are dreptul de a angaja societatea, neputând formula obiecțiuni în numele acesteia. De altfel, instanța a reținut că acest aspect se încadrează în dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, a căror nerespectare poate atrage anularea procesului-verbal numai în măsura în care se face dovada existenței unei vătămări, care nu ar putea fi înlăturată altfel, dar în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței unei asemenea vătămări, de vreme ce petenta a avut posibilitatea ca, în fața instanței, să critice procesul verbal întocmit în cauză, sub toate aspectele. Vătămarea invocată de petentă în sensul că în caz de neanulare a procesului-verbal, ar suporta amenda de 1.000 lei, va fi reținută ca totalmente neavenită, pe această cale ajungându-se la a aprecia că orice amendă aplicată creează o vătămare procedurală. Așadar, se va reține că o vătămare concretă nu a fost dovedită și nici măcar indicată de către petentă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal. În fața instanței de judecată, petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator și și-a exercitat in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, având posibilitatea de a administra probe în mod direct si nemijlocit in fata instanței. Însă, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Petenta nu a dovedit și nici nu a pretins că ar fi avut autoutilitara care transporta mărfuri vrac dotată cu prelată.

În consecință, de vreme ce petenta a înțeles să își întemeieze susținerile pe simple alegații, în lipsa oricăror probe credibile în susținerea acestora, instanța urmează să le constate ca fiind lipsite de relevanță juridică, nefiind de natură a răsturna prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal întocmit în cauză.

Sub aspect sancționatoriu, instanța a reținut că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta petentă ., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și exonerării de plata amenzii aplicate.

Se susține că sub aspectul legalității, procesul verbal este lovit de nulitate întrucât a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art 16 alin.7 din OG 2/2001 în sensul că deși conducătorul auto a fost de față, s-a consemnat că în lipsa reprezentantului legal nu s-au putut formula obiecțiuni, precum și pentru încălcarea dispoz.art 19 alin 1 din același act normativ, motivat de faptul că mențiunile inserate in procesul verbal nu au fost confirmate de un martor iar agentul constatator nu a indicat motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.

Intimatul I. De Poliție Județean O. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel și menținerea hotărârii pronunțară de instanța de fond.

În motivarea întâmpinării, arată intimatul că procesual verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate,iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

Potrivit art 269 alin l c p c conform cărora” înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau,după caz, primit și autentificat de o autoritate ,de notarul public sau de către o persoană investită de stat cu autoritate publică,în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut semnătura acestora și data înscrisului”.

Potrivit art 270 alin l c p c „înscrisul autentic face deplina dovadă față de orice persoană până la declararea sa ca fals,cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul in condițiile legii”.

Astfel că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele consemnate și constatate,până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

In conformitate cu dispoz art 249 c p c „cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie să o dovedească.

În susținerea întâmpinării ,se solicită admiterea ca probă a procesului verbal de contravenție precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

In baza art 411 alin l pct 2 c p c se solicită judecarea cauzei in lipsă.

La dosar nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, s-a reținut în sarcina petentei . săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 lit. d din HG 1373/2008, fiind sancționată cu amenda contravenționala in cuantum de 1.000 lei.

Astfel, în actul de constatare, s-a reținut de către organul constatator că la data de 05.06.2013, ora 09:40, petenta, în calitate de utilizator de transport, cu autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_, a efectuat transport de mărfuri vrac, fără a avea dotată autoutilitara cu prelată. Pentru aceste motive, în temeiul art. 8 alin. 1 lit. d din HG 1373/2008, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei.

Criticile apelantei sub aspectul legalității procesului verbal nu pot fi reținute,având in vedere că nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În mod corect instanța de fond nu a acordat relevanță nici criticilor formulate de către petentă în sensul că agentul de poliție nu i-ar fi permis să formuleze obiecțiuni prin conducătorul auto, care a fost indicat la rubrica martor,având în vedere că acesta nu are dreptul de a angaja societatea, neputând formula obiecțiuni în numele acesteia.

Nu pot fi reținute nici criticile cu privire la încălcarea art 19 alin l din OG 2/2001, in condițiile în care din conținutul procesului verbal rezultă că agentul constatator a trecut datele de identificare a martorului asistent.

În ceea ce privește temeinicia, în mod corect instanța de fond a reținut că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată de către petentă prin probele administrate în cauză, aceasta nereușind să facă dovada unei situații de fapt contrare cele reținute în cuprinsul procesului verbal.

Cu toate acestea, dispoz. art. 34 din OG 2/200l privind regimul juridic al contravențiilor aprobată prin Legea nr.180/2002, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art.2l. alin.3 și 38 alin.3, permit instanței să aprecieze inclusiv asupra naturii sancțiunii în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Ori, în baza art. 5 alin. 5 din OG nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În speța de față, Tribunalul apreciază că sancțiunea pecuniară aplicată petentei, în cuantumul de 1000 lei, nu respectă exigența de proporționalitate impusă de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, și ținând cont și de faptul că agentul constatator a descris in mod generic fapta fără a arăta în concret mărfurile pe care societatea le transporta pentru ca instanța să aprecieze asupra pericolului real și concret și având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că societatea a mai fost sancționată anterior, pentru fapte contravenționale similare, tribunalul apreciază că în cauza de față avertismentul este o sancțiune de natură să realizeze scopul preventiv și sancționator urmărit de legiuitor, sens în care urmează să fie admis apelul conform art. 480 pct 2 cod. pr. Civ. să fie schimbată sentința, în sensul admiterii în parte a plângerii și înlocuirii amenzii cu avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul ales la SCA „P. și Asociații”, în București, .. 18, etaj 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 417/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O., schimbă sentința, în sensul că admite în parte plângerea și înlocuiește amenda în sumă de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.06.2013, cu sancțiunea avertisment.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2014 la Tribunalul O..

Red VS

Tehnored MS

Ex 4/08.07.2014