Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 383/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 383/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 3923/63/2014
Dosar nr._ - fond contencios administrativ -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 383/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. O.
Grefier C. F. P.
Pe rol, judecarea cauzei litigii cu profesioniștii pe reclamanta M. G. SRL cu sediul în Comuna Priseaca, ., J. O. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. cu sediul în Slatina,. A, J. O. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. – cu sediul în C., .. 2, J. D., având ca obiect suspendare executare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat T. K. pentru reclamantă și consilier juridic P. I. pentru pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, consilier juridic P. I. pentru pârâte depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și potrivit art. 238 alin.1 Noul cod de procedură civilă pune în discuție estimarea duratei procesului.
Avocat T. K. pentru reclamantă și consilier juridic P. I. pentru pârâte consideră că nu se mai impune estimarea duratei procesului.
Instanța constată că nu se mai impune estimarea duratei procesului având în vedere că această cauză se află în stare de judecată și acorda cuvântul asupra cererii de suspendare.
Avocat T. K. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea cererii și suspendarea deciziei de impunere nr. F- OT 551/22.08.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și formulată în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea 554/2004 și art.215 din OUG.93/2003 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea parțială a respectivei decizii, potrivit motivelor expuse pe larg în cererea de suspendare.
Consilier juridic P. I. pentru pârâte, având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din legea 554/2004.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamanta M. G. S.R.L, in temeiul art. 15 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ si art. 215 din OUG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-OT 551/22.08.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. in baza Raportului de inspecție fiscala nr. F-OT 472/22.08.2013 prin care va solicită suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-OT 551/22.08.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., si pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei având ca obiect anularea parțiala a respectivei decizii, precum si anularea Deciziei nr. 387/22.11.2013 emise de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. de respingere a contestației introduse de M. G. și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Reclamanta învederează instanței faptul că la data de 22.08.2013, Agenția de Administrare Fiscala - Direcția Generala a Finanțelor Publice O. - Activitatea de Inspecție Fiscala, prin Inspectori Doaga lulius-D. si V. C.-A., a finalizat un control fiscal vizând reverificarea operațiunilor legate de TVA, in baza Deciziei de reverificare nr. 4611/31.07.2013. Controlul respectiv a fost finalizat prin emiterea Raportului de inspecție fiscala nr. F-OT 472/22.08.2013. (Anexa 1).
Reclamanta arată că în cuprinsul raportului de inspecție fiscala, inspectorii abilitați sa efectueze controlul fiscal au consemnat faptul ca, in urma reverificării, s-au constatat datorita neaplicării prevederilor taxei inverse (art. 160 alin. 2, litera a, punctul 3 din Legea nr. 571/2003 cu modificările si completările ulterioare) diferențe TVA de plata in cuantum de 770.808 lei, precum si dobânzi de întârziere in cuantum de 112.271 lei si penalități de întârziere in cuantum de 115.620 lei, iar ulterior, in baza raportului ante - menționat AJFP O. a emis Deciziei de impunere nr. F-OT 551/22.08.2013 (denumita in continuare "Decizia de Impunere") (Anexa 2) prin intermediul căreia se stabilește in sarcina petentei obligarea la plata TVA suplimentar in cuantum de 770.808 lei, in baza constatărilor efectuate cu ocazia desfășurării controlului finalizat prin elaborarea raportului de inspecție fiscala din data de 22.08.2013, precum si dobânzi de întârziere in cuantum de 112.271 lei si penalități de întârziere in cuantum de 115.620 lei, in total 998.699 lei.
Se arată că după plata debitului principal, M. G. a contestat penalitățile si dobânzile de intarizere in cuantum de 227.891 lei prin contestația înregistrata sub nr._/24.09.2013 la AJFP O. (Anexa 5). Totodată, in temeiul art. 148 indice 1 din Codul de procedura fiscala, M. G. a transmis AJFP O. in data de 30.09.2013 (Anexa 6) o scrisoare de garanție bancara, cu o valabilitate de 6 luni, emisa de banca Caixa din Spania. Deși inițial, AJFP O. a acceptat scrisoarea depusa si a dispus suspendarea executării deciziei si ridicarea masurilor asigurătorii (vezi Anexa 7 si 8), in data de 24.02.2014 (după 5 luni de la depunerea scrisorii) AJFP O. - Colectare contribuabili mijlocii o a transmis scrisoarea emisa sub nr. OT_ prin care i se solicita, pe lângă originalul scrisorii de garanție bancara emisa de Caixa Bank (care a fost depus), acordul unei bănci din România privind executarea acestei scrisori de garanție bancara. (Anexa 9)
Având in vedere lipsa vreunui răspuns cu privire la contestația înregistrata, reclamanta M. G. arată că a solicitat AJFP O. sa i se comunice stadiul de soluționare a contestației. In data de 24.02.2014 ni s-a comunicat Decizia nr. 387/22.11.2013 de respingere a contestației M. G., in scrisoarea de înaintare care însoțea aceasta decizie (Anexa 10) fiind înștiințați ca aceasta decizie a fost publicata "pe internet", având in vedere ca M. G. nu ar fi confirmat primirea prin posta a acestei decizii (in realitate M. G. nu a primit nimic, iar "pe internet" nu se poate regăsi aceasta decizie.
Având in vedere situația de fapt prezentata mai sus, precum si textele legale
incidente, reclamanta solicită instanței, de urgenta si cu precădere suspendarea executării deciziei de impunere, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei, având in vedere îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de Legea contenciosului administrativ.
Cazul temeinic justificat in speța rezulta din vădita prezumție de nelegalitate a perceperii penalităților si majorărilor de întârziere in cuantum de 227.891 lei calculate ca accesorii ale unei sume pe care statul a încasat-o încă de la data datorării sale, neexistând NICI UN PREJUDICIU pentru stat si NICI o perioada de întârziere pentru care statul sa poată percepe majorări si penalități (având in vedere ca TVA aferent a fost plătit inițial de către furnizorul Pirelly Tyres SRL);
Se arată că nu se pot percepe penalități si dobânzi de întârziere atunci când nu exista prejudiciu si când plata sumei reprezentând debit principal a fost plătită la scadenta.
Prejudiciul material viitor si previzibil consta in previzibila executare silita a sumei de 227.891 lei cu începere de la data de 31.03.2014, executare care poate afecta in mod grav si imperturbabil activitatea societății M. GUMA, deși aceasta nu are nici o culpa iar statul nu a avut nici un prejudiciu.
Se arată că reclamanta M. G. a depus pentru suspendare o confirmare din partea unei banci romanești in sensul ca Scrisoarea de Garanție Bancara emisa de Banca CAIXA din Spania poate fi executata, scrisoare a cărei valabilitate expira in data de 30.03.2014
Se arată că lipsirea societății de o suma atât de importanta de bani, pe perioada derulării litigiului in fata instanței de contencios administrativ, ar aduce prejudicii grave in echilibrul economic al societății, prin lipsirea de fonduri care ii asigura plata salariilor, a taxelor si impozitelor, sau a datoriilor catre partenerii contractuali. Neplata acestor obligații ar putea aduce prejudicii grave societății, prin plata de majorări de întârziere (de data aceasta justificate), prin pierderea credibilității fata de partenerii comerciali etc., prejudicii foarte greu de cuantificat. Având in vedere situația económico-financiara actuala, de îndelungata criza economica, care a afectat in mod evident si societatea M. G. ( conform ultimelor situații financiare publicate pe site-ul RECO, societatea a avut in anul 2012 o pierdere bruta de 493.453 RON, dublul sumei ce face obiectul litigiului - Anexa 12), demararea executării silite de catre fisc pentru suma de 227.891 lei ar însemna paralizarea efectiva a activității societății.
Se precizează că suspendarea se impune cu atât mai mult cu cat modul in care a acționat organul fiscal in aceasta speța este vădit abuziv (efectuarea in mod nejustificat a unei nou control fiscal al acelorași operațiuni, impunerea unor penalități si majorări aferente unei sume achitate la scadenta, impunerea unor condiții neprevăzute de lege scrisorii de garanție bancara etc.). Jurisprudența in materie a statuat ca se impune suspendarea executării actului administrativ fiscal ori de cate ori exista indicii de exercitare discreționara a prerogativelor de catre autoritățile publice:
In drept reclamanta își întemeiază acțiunea pe disp. art. 15 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ si art. 215 din OUG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. a formulat întâmpinare prin care arată că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale este total neîntemeiată, nefiind indeplinite conditiile impuse de dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Se învederează faptul că reclamanta nu a dovedit în ce măsură executarea actului administrativ i-ar produce o pagubă iminentă, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, simpla referire la destabilizarea grava si iremediabila a activității nefiind suficientă pentru suspendarea actului administrativ, întrucât nu a fost probata în niciun fel.
De asemenea, simpla menționare a creanței constatate și a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea că există o pagubă iminentă.
Nici simpla susținere a reclamantei că nu datorează suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție nu satisface cerințele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 așa cum nici faptul că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., în conformitate cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri de reorganizare A.N.A.F., respectiv art. 23 din H.G. nr. 520/2013 privind reorganizarea și funcționarea A.N.A.F., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către, M. G. SRL.
Se arată că prin cererea formulată reclamanta solicită suspendarea Deciziei de impunere nr. F-OT 561/22.08.2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea parțială a respectivei decizii, precum și anularea Deciziei nr. 387/22.11.2013.
1. Luând în considerare faptul că obiectul acțiunii îl constituie și suspendarea unui act administrativ - fiscal, învederează instanței că reclamanta va trebui să îndeplinească obligația legală prevăzută de art. 215, alin. (2) Cod procedură fiscală, republicat.
Menționează că, suma stabilită prin actul administrativ - fiscal a cărui suspendare se solicită este de 1.800.335 lei, iar reclamanta a înțeles să conteste legalitatea stabilirii întregii sume stabilite în sarcina sa.
Raportat la suma stabilită prin actele administrativ - fiscale, cuantumul cauțiunii stabilite de instanța de judecată nu trebuie să fie derizoriu.
Prin consemnarea unei sume derizorii, în nici un caz nu poate fi atins scopul instituirii cauțiunii, de a acoperi o parte importantă din prejudiciul produs bugetului de stat.
Având în vedere practica judiciară în materie a Î.C.C.J., consideră că se impune stabilirea unei cauțiuni de cel puțin 10% din cuantumul sumei datorate.
2. Înțelege să invoce și să susțină excepția lipsei calității procesuale
pasive a D.G.R.F.P. C. în favoarea A.J.F.P. O..
Solicită instanței să constate că D.G.R.F.P. C. nu a emis decizia de impunere nr. F-OT 561/22.08.2013, actul administrativ - fiscal a cărui suspendare este solicitată de către reclamantă.
Decizia de impunere a fost emisă de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice O., astfel că nu poate fi stabilită calitatea procesuală pasivă în sarcina DGRFP C..
În consecință, solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii față de D.G.R.F.P. C. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
3. Înțelege să invoce și să susțină excepția lipsei competenței teritoriale a
Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal în favoarea Tribunalului
O. - Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Referitor la competența teritorială art. 111 NCPC stabilește că: "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."
De asemenea, dispozițiile speciale cuprinse în art. 10, alin. 3 din Legea nr. 554/2004 stabilesc:
"(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului."
Solicită instanței să constate că actele a căror suspendare se solicită sunt emise de către Administrația Județeană a Finanțelor O. și nu de către D.G.R.F.P. C., așa cum greșit susține reclamanta, în consecință competența teritorială se va stabili în funcție de sediul pârâtei A.J.F.P. O., singura instituție care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Aflându-ne în prezența unui litigiu ce are ca obiect suspendarea unui act administrative - fiscal, considerăm că în cauză trebuie respectate principiile de drept administrativ în conformitate cu care, în aceste litigii, calitate procesuală pasivă are întotdeauna autoritatea publică emitentă a actului respective, independent de imprejurarea că respective autoritate ar avea sau nu personalitate juridică.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 1, 7, 10 și 14, din Legea nr. 554/2004 și ale art.111 NCPC, solicită admiterea excepției invocate, constatarea lipsei competenței teritoriale a Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului O. - Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
4. În ceea ce privește fondul cererii, solicită instanței să observe că reclamanta nu
dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
a. Cazul bine justificat presupune că, pe baza pagubei iminente, reclamanta ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat, împrejurări care să fie dovedite.
Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate.
În caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi data pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Arata că reclamanta nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale și se arată că reclamanta afirmă fără temei că actul administrativ este nelegal întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 119, 120 și 120A1 Cod procedură fiscală.
b. Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, la care ar fi fost supusă reclamanta.
De altfel, îndeplinirea acestei a doua condiții de admisibilitate a cererii de suspendare nu este motivată în niciun fel.
Pentru aceleași considerente vizând lipsa de interes în obținerea unei suspendări a executării, apreciem că nu există un prejudiciu material viitor și previzibil care poate fi invocat de către reclamantă în susținerea cererii de suspendare.
Noțiunea de pagubă iminentă se referă la o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, după caz a unui serviciu public, condiții pe care petentul nu le poate justifica întrucât în patrimoniul său nu se produce un astfel de prejudiciu.
Apărările de fond, legate de contestația formulată împotriva deciziei de impunere, nu sunt de natură a convinge că, într-adevăr, impunerea fiscală ar aduce grave prejudicii reclamantei.
În concluzie, solicită respingerea cererii de suspendare ca netemeinică și nelegală.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 - 208 NCPC.
Prin sentința nr. 1215/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta M. G. SRL Priseaca, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., în favoarea Tribunalului O..
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. invocată de către pârâte prin întâmpinare, instanța reține că, prin acțiunea pendinte, reclamanta a chemat în judecată pârâtele Administrația Județeană A Finanțelor Publice O. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-OT 551/22.08.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O..
Potrivit art. 96 pct. 1 din codul de procedură civilă ,,curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale", iar art. 10 lin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește în sarcina secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competența de soluționare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei.
Conform alin. 3 al art. 10 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ ,,reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului", fiind astfel reglementată competența teritorială de drept comun în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Legea contenciosului administrativ are, așadar, reguli speciale cu privire la competența materială și teritorială, dispozițiile codului de procedură civilă fiind aplicabile doar în cazul în care nu sunt incompatibile cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, așa cum dispune expres art. 28 din Lege.
În raport de aceste considerente, deși este vorba de o competență alternativă, reclamantul având posibilitatea de a alege între instanța de contencios administrativ de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului, totuși acesta nu poate opta pentru o altă instanță decât cele menționate, fiind reglementat un caz competență exclusivă prin legea specială - Legea nr. 554/2004.
În speță, atât pârâta emitentă a actului a cărui suspendare se solicită - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cât și reclamanta, care contestă actul emis de către pârâtă, solicitând suspendarea executării acestuia, au sediul în Judetul O., care se află în raza teritorială a Tribunalului O..
Faptul că pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., competentă să soluționeze contestația formulată de către reclamanta împotriva deciziei de impunere, are sediul în municipiul C., nu o îndreptățește pe reclamantă să promoveze acțiunea la instanța de la sediul DGRFP C., cu atât mai mult cu cât în discuție nu este un act emis de această autoritate care a fost chemată în judecată fără să-i fie justificată calitatea procesuală pasivă.
In ceea ce privește dispozițiile din HG nr. 520/2013 și 10 din OUG nr. 74/2013, de reorganizare a A.N.A.F., fiind înființate în subordinea sa direcțiile generale regionale cu personalitate juridică, în speță Direcția G. a Finanțelor Publice C., în cadrul cărora funcționează ca structuri fără personalitate juridică agențiile județene, în speță A.J.F.P. O., instanța reține că acest aspect nu influențează aplicabilitatea normelor legale de competență doar prin raportare la atributul autorității de a avea sau nu personalitate juridică.
Astfel, într-un litigiu de contencios administrativ pentru a avea calitate de pârât este suficient sa se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ contestat, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, respectiv act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă ,,pot ., societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii", ori în cauza de față ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. este autoritate constituită în conformitate cu dispozițiile legale, având organe proprii de conducere, astfel încât nu se poate pune în discuție calitatea sa de a sta în judecată în litigiile în care este contestat un act emis de această autoritate.
În raport de cele menționate, se reține că aparține Tribunalului O. – Secția de contencios administrativ și fiscal – competența de soluționare a litigiului având ca obiect cererea de suspendare executare act formulată de către reclamanta.
Instanța constată, astfel, că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, dispunând declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanta în favoarea Tribunalului O., în baza art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la data de 01.04.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal
Analizând cererea de suspendare formulată de reclamanta M. G. S.R.L,a executării deciziei de impunere nr. F-OT- 551/22.08.2013 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-OT- 551/22.08.2013, instanța reține următoarele:
Într-adevăr potrivit dispoz. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 – Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioară persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cauza de față, reclamanta a parcurs procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 (procedura prealabilă) și a contestat decizia de impunere cu numărul enunțat mai sus emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice ce se află în curs de judecată pe rolul Tribunalului D..
Reclamanta a invocat dispoz. art. 14 alin. 1 din aceeași lege, solicitând prin acest temei legal suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea cererii ce are ca obiect anularea parțială a deciziei de impunere, motivat de faptul că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat invocându-se în acest sens dispoz. art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 și pentru prevenirea unei pagube iminente așa cum prevăd dispoz. art. 2 lit. ș din aceeași lege.
Instanța constată că în raport de motivele invocate de reclamantă ce au stat la baza cererii de suspendare că nu se regăsesc ca motive temeinice așa cum prevăd dispoz. art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ ce a fost emis și care este contestat.
Instanța consideră că motivele invocate nu sunt pe deplin justificate pentru a determina o astfel de suspendare în sensul că reclamanta nu se află în stare de insolvență, derulează în mod constant activitatea de comerț și simplul fapt că împotriva acesteia s-a emis un act de impunere nu determină de stabilitatea gravă și iremediabilă a activității acestei societăți.
Mai mult de cât atât, reclamanta nu a dovedit că în eventualitatea executării actului administrativ că i s-ar produce o pagubă iminentă în sensul dispoz. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanța apreciază că nu se pot antama probleme de fond asupra legalității deciziei de impunere în sensul de a se determina că această decizie este nelegală atâta timp cât o astfel de cerere se află în curs de judecată pe rolul Tribunalului D. care analizează pe fond legalitatea deciziei.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada și nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative atacate.
În acest context instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea actelor administrativ fiscale, de altfel, pentru a se dispune suspendarea acestor acte trebuiesc întrunite cumulativ două condiții.
- existența unui caz bine justificat, respectiv a unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ de natură a învinge principiul conform căruia actual administrativ este executoriu din oficiu;
- suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așa cum s-a arătat mai sus cele două condiții esențiale în vederea suspendării unui act administrativ fiscale nu sunt îndeplinite cumulativ, și ca atare, instanța urmează a respinge cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. F-OT- 551/22.08.2013 cât și a raportului de inspecție fiscală nr. F-OT-472/22.08.2013
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. F-OT- 551/22.08.2013 formulată de reclamanta ., cu sediul în ., Județul O., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. cu sediul în Slatina, . A, Județul O. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. – cu sediul în C., .. 2, Județul D., ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică azi 08 Aprilie 2014, la Tribunalul O..
Președinte, I. S. O. | ||
Grefier, C. F. P. |
Red. ISO
Tehnored. BA
Ex. 5
11.04.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 498/2014.... → |
|---|
