Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 498/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 498/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 817/104/2014
Dosar nr._ Fond contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr.498/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Grefier F. F. M.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. D. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O. „CONSILIUM”, în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat L. I. V., cu adresa de corespondență în Caracal, .. 8, județul O., în contradictoriu cu pârâtul P. M. CARACAL, cu sediul în Caracal, .. 10, județul O., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier D. R. pentru reclamant și consilier juridic V. V. – A. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată, în conformitate cu prevederile art. 95 Cod procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicirea de reprezentare, dovadă formulării pe fond a cererii de anulare a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză și concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și dosarul se află în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Consilier D. R. pentru reclamant, având cuvântul, susține motivele cererii de chemare în judecată, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, suspendarea executării Dispozițiilor nr. 328 și nr. 372 din 28.02.2014 emise de P. M. Caracal până la pronunțarea instanței de fond, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Precizează că venitul net lunar se diminuează brusc cu peste 43%, reclamanta având o situație socială gravă - are în întreținere un fiu student, soțul acesteia este încadrat în grad de handicap accentuat, diagnosticat cu mai multe boli cronice, familia reclamantei este executată silit de Camera Executorilor Judecătorești – C.A. C. pentru o sumă totală de peste 100.000 lei.
Consilier juridic V. V. – A., pentru pârât, având cuvântul, în sensul motivelor invocate în întâmpinare, solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S. din Administrația Publică O. ,,Consilium’’ în calitate de reprezentant al membrului de sindicat L. I. V., a chemat în judecată pe pârâtul P. M. Caracal, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării dispozițiilor nr. 328 și 372 din 28.02.2014 emise de pârât.
In motivare, se arată că reclamanta, membru de sindicat, are calitatea de funcționar public de conducere în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de șef serviciu la Serviciul Management, Resurse Umane, Arhive, având menționate în fișa postului atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, potrivit legii, precum și de recuperare/încasare creanțe fiscale pentru bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
La data de 28.02.2014, pârâtul a emis Dispozițiile nr. 328 și 372 care fac obiectul acestei spețe, care intră în vigoare începând cu data de 01.03.2014, comunicate reclamantei în data de 05.03.2014, prin care în mod netemeinic și nelegal se impută reclamantei suma de 9212 lei, cu titlu de sume încasate necuvenit rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și suma de 1052 cu titlu de „foloase nerealizate" și a dispus diminuarea în consecință a salariului de bază brut lunar pentru perioada 2011-2013.
Precizează reclamanta că a formulat memoriu, adresat pârâtului ca procedură prealabilă cât și Sindicatului ca împuternicire, înregistrat anterior depunerii acestei acțiuni în care arată că cele două acte emise de pârât sunt netemeinice și nelegale, solicitând revocarea acestora, însă pârâta nu a dat un răspuns favorabil la procedura prealabilă.
Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, hotărârea prin care se pronunță suspendarea fiind executorie de drept, iar măsura va avea ca efect încetarea oricărei forme de executare.
Reclamanta, în nume propriu – persoană fizică, titulară a drepturilor și intereselor legitime proprii, constituie persoană vătămată de autoritatea publică pârâtă prin executarea actelor administrative contestate și prin nesoluționarea cererii de revocare a acestora, iar în fapt prin paguba iminentă ce intervine în planul financiar al reclamantului și a familiei sale.
Motivele pentru care contestă actul administrativ sunt temeinice, dispozițiile fiind emise cu depășirea competenței, printr-o încălcare vădit flagrantă a legii, de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care ar trebui să se bucure cele două acte administrative, întrucât prin Dispoziția nr. 1950 din 06.06.2006, emisă de pârâtă, s-a aprobat metodologia de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente, actul administrativ bucurându-se de prezumția de legalitate și operând până la finele anului 2010, pe baza căruia atât reclamanta, cât și colegii de serviciu, au beneficiat de stimulente conform prevederilor art. 227 din OG nr. 92 / 2003, privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, efectele acestui act de-a lungul timpului - acordarea stimulentelor financiare - nu au fost constatate ca neconforme în perioada 2006 – 2010, sumele necheltuite la finele unei luni sau a unui an s-au reportat, cu aceeași destinație, în luna sau anul următor, în conformitate cu prevederile art. 5 din Metodologia aprobată.
Astfel, veniturile mai mari încasate în luna octombrie 2010 în baza executărilor silite, s-au datorat reportării, în condițiile legii,a sumelor necheltuite la finele unor luni anterioare.
De aceste drepturi financiare a beneficiat la acea vreme și reclamanta, care a încasat la începutul lunii noiembrie 2010 stimulentele aferente lunii anterioare.
Prin apariția în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 a Legii nr. 285 / 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stipulat că începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din autoritățile care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, așadar și pentru funcționarul public reclamant, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, reclamanta fiind reîncadrată la 01.01.2011 în conformitate cu aceste prevederi legale.
Actul administrativ emis de pârâtă, prin care reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică la 01.01.2011, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, s-a bucurat neîncetat de prezumția de legalitate, fiind verificat și avizat favorabil de Instituția Prefectului județului O., nefiind contestat de reclamantă, pârâtă sau altă entitate juridică.
Opinia pârâtei s-a schimbat însă brusc, la finele anului 2013, în urma unui control exercitat de Camera Județeană de Conturi O., care a efectuat în perioada octombrie - noiembrie 2013 o misiune de audit financiar la instituție, încheiată cu unele concluzii defavorabile net la adresa instituției pârâte și a angajaților săi, la care instituția a evitat să formuleze contestație, cel mai probabil de teama unor alte controale, dar și pentru că rezultatele priveau mandatul anterior, prin adresa nr. 433 din 15.11.2013, înregistrată la pârâtă cu nr. 18.612 din aceeași zi, cerându-se oficial pârâtei, în măsura în care în urma misiunii de audit financiar efectuate se constată situații de atragere a răspunderii financiare a salariaților din instituție, să conteste procesul-verbal de constatare încheiat în urma controlului, precum și Decizia nr. 3/2014 emisă de directorul Camerei Județene de Conturi O., pârâta însă nu a dat curs solicitării, preferând să se supună fără să conteste, în dauna intereselor salariaților.
Pârâta nu a uzat de dreptul legal la contestație pe cale administrativă la Camera de Conturi O. nici măcar spre a explica lucruri elementare, precum faptul că fondul de stimulente pe luna octombrie 2010 provenea în parte și din reportarea unor sume din lunile anterioare, aspect care nu a fost cunoscut de controlorii financiari, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat de aceștia în urma controlului și din Decizia nr. 3 /2014 a Camerei de Conturi O., dând astfel pe deplin dovadă de rea-credință față de reclamant și colegii săi.
D. cauza neexercitării acestui drept, reclamanta a fost privată de dreptul său de apărare în fața unei instituții a statului, cu toate că reprezentantul său legal a solicitat expres pârâtei să întreprindă acest demers, iar pârâta a încălcat art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, rep., care prevede dreptul reclamantului de a-i fi apărate drepturile în fața organelor de jurisdicție, dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 rep., cu modificările ulterioare art. 61 alin (2) care prevede că P. asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și Constituția, care consfințește dreptul cetățenilor la apărare și dreptul la remunerarea muncii.
Consideră reclamanta că argumentele Camere Județene de Conturi O. sunt neîntemeiate, deoarece stimulentele acordate de pârâtă în perioada 2006-2010 în baza art.227 alin.(4) cod procedură fiscală aprobat prin OG 92/2003 nu au suportat nici un fel de corecție de natură juridică sau economică din partea Instituției Prefectului sau Camerei de Conturi.
De asemenea, organele de control au verificat numai modul de constituire a fondului de stimulente pentru luna octombrie 2010, unde au constatat că acest fond nu ar fi fost ,,constituit efectiv’’, ceea ce este fals, deoarece dacă nu ar fi existat fonduri nu s-ar fi putut efectua plata acestor drepturi.
Precizează reclamanta că a beneficiat de aceste drepturi ca urmare a activității desfășurate la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate și cu aprobarea pârâtei în calitate de ordonator principal de credite, nefiindu-i imputabil reclamantei nici un viciu procedural.
Totodată, în luna octombrie 2010 procedura de utilizare a fondului lunar pentru stimulente a fost respectat întocmai, așa cum a fost prevăzută de art.227 alin.(9) din codul de procedură fiscală, respectiv prin reportarea sumelor neutilizate în lunile anterioare, fără ca această măsură să fie susceptibilă de vreun anume interes în utilizarea fondului majorat în acea lună, cu ocazia reîncadrării din 01.01.2011, deoarece aceste sume s-au plătit la mijlocul lunii noiembrie 2010, în timp ce Legea nr.285 /2010 a apărut în 28 decembrie 2010, așadar după o lună și jumătate.
Se arată că drepturile încasate atât reclamantei cât și de colegii acestuia ca stimulente în luna octombrie 2010, nu au făcut și nu fac obiectul măsurilor de imputare și recuperare dispuse în urma acestui control al camerei Județene de Conturi O. sau a vreunui control anterior, iar în bugetul local pe anul 2010 a fost înregistrat chiar un excedent financiar determinat de utilizarea incompletă a fondului de stimulente.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011, reclamanta a fost reîncadrată în conformitate cu prevederile legale în vigoare – Legea 285/2010 în care se prevedea dreptul personalului care a beneficiat de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr.92/2003 de a i se calcula salariul de bază prin includerea în acesta a nivelului mediu a drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010.
Deoarece a beneficiat de aceste drepturi în octombrie 2010, reclamanta a avut dreptul prin efectul legii, la includerea acestor drepturi în salariu începând din anul 2011, astfel că fiind respectată legea și nefiind păgubit bugetul instituției, măsura de imputare a unor sume semnificative din salariu, nu se justifică.
Consideră reclamanta că instanța trebuie să analizeze și aspectul excepției de nelegalitate a actului administrativ de impunere, raportat la prevederile art. 85 alin.(1) din Legea 188/1999, rep., dat fiind faptul că dispoziția de imputare nu a fost emisă în termenul prevăzut de lege de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Precizează reclamanta că dispoziția de imputare este vădit nelegală, deoarece, având un caracter executoriu de drept, trebuia să prevadă în concret modalitatea de recuperare a acestor sume din salariul realizat, încălcând art. 728 cod procedură civilă, întrucât nu prevede și nu impune în condițiile legii limitele urmăririi veniturilor bănești viitoare ale reclamantei, ceea ce va putea permite pe viitor rețineri abuzive.
Așadar, actul administrativ de imputare este vădit nelegal, dat fiind că se raportează la o perioadă pentru care a intervenit prescripția, respectiv ianuarie-februarie 2011.
Astfel, dreptul conducătorului pârâtei de a emite dispoziția de impunere este prescrisă peste termenul prevăzut de lege de 3 ani de la data producerii pagubei, conform art. 85 alin.(3) din Legea 188/1999 rep. În fapt, sumele imputate, așa cum apar prevăzute în dispoziție la art.1, sunt calculate prin includerea perioadei prescrise, fiind astfel viciate, iar reclamanta prejudiciată.
La rândul său, dispoziția de reîncadrare în funcția publică a cărei suspendare o solicită reclamanta, încalcă principiul neretroactivității garantat de Constituție – art.15 al.(2) care prevede că legea dispune numai pentru viitor, în timp ce dispoziția contestată reglementează nivelul salariului reclamantei și pentru perioada anilor 2011, 2012 și 2013.
Mai mult, media venitului net al reclamantei scade de la o valoare de 1517 lei lunar, înregistrată anterior emiterii dispozițiilor contestate, la aproximativ 862 lei, după reducerea salariului lunar și aplicarea reținerii de o treime, ceea ce înseamnă o reducere cu peste 40% a venitului lunar realizat, în absența unei soluții definitive pe fond.
Consideră reclamanta că suspendarea executării actelor administrative contestate până la pronunțarea unei soluții pe fond, reprezintă singura măsură ce va proteja funcționarul public .
În ceea ce privește existența unei pagube iminente, reclamanta consideră că aceasta este îndeplinită, dat fiind iminența producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, urmare a pierderii bruște a unei părți semnificative a salariului, de la un net de 1517 5 lei, diminuându-se la 1294 lei lunar, iar acest venit se va diminua cu încă o parte semnificativă 1/3, ajungând la un net de 862 lei în perioada imediat următoare aplicării dispozițiilor contestate astfel că, reducerea imediată cu peste 40% poate conduce realmente către un colaps financiar.
Se arată de asemenea că reclamanta este grav prejudiciată în drepturile și interesele sale legitime, întrucât pe întreaga perioadă a judecării cauzei va obține un venit diminuat substanțial, salariul fiind unica sursă de venit pe care o realizează, având în întreținere un fiu de 19 ani, student, soțul reclamantei este încadrat în grad de handicap accentuat, nerevizuibil, fiind diagnosticat cu mai multe boli cronice, care agravează situația financiară a familiei și îi pun în pericol viața din cauza dificultăților financiare de a-și trata starea actuală de sănătate, având în vedere că aceste afecțiuni necesită un tratament adecvat, costisitor. Soțul reclamantei are nevoie de o protecție și de o îngrijire specială, fiindu-i recomandate investigații paraclinice, iar pentru tratamente sunt necesare cheltuieli ope care familia nu le va putea suporta în condițiile diminuării semnificative a venitului realizat.
Mai mult, reclamanta împreună cu soțul său sunt executați silit de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel C., pentru suma de_,21 lei, reprezentând creanța, la care se adaugă cheltuielile de executare în sumă de 8362,66 lei, rezultând un total de_ lei.
În drept, au fost invocate, dispozițiile art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, rep., art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, rep.
Au fost depuse la dosar, în copie, CI reclamant, memoriu adresat pârâtei cât și sindicatului, dispoziția nr.372 din 28.02.2014, situația recalculării drepturilor salariale pentru perioada 01.01._14 conform deciziei nr.3/2014 a Camerei de Conturi O., dispoziția nr.328 din 28.02.2014 cu anexă, decizia nr.03/2014, adresa nr.433 din 15.11._ emisă de S. din Administrația Publică O. ,,CONSILIUM’’, referat nr.9002 din 05.10.2010, centralizator fond stimulente din executare silită pe conturi bugetare perioada 01.07._10, referatele nr.9002, referatele nr._ din 04.11.2010, centralizator fond stimulente din executare silită pe conturi bugetare perioada 01.10._10, dispoziția nr.1950 din 06.06.2006, anexa 1 – Metodologica de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente de către unitățile administrativ teritoriale reglementat prin ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, dispoziția nr.91/25.01.2011, fișele postului, atribuții și responsabilități ce revin angajatului, contract de ajutor din 16.05.2013, acte privind declanșarea executării silite împotriva reclamantei, facturi și avize de plată utilități, certificate de încadrare în grad de handicap.
P. M. Caracal - Instituția Primarului, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, ca fiind neîntemeiată arătându-se că reclamanta, membru de sindicat are raport de serviciu cu instituția publică, ca funcționar public de conducere în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de șef serviciu la Serviciul Management, Resurse Umane, Arhive, iar ca urmare a acțiunii de audit financiar a contului anual de execuție bugetară și al bilanțului contabil încheiat pe anul 2012 desfășurată la UAT Municipiul Caracal, Camera de Conturi a județului O. din cadrul Curții de Conturi a României a emis Decizia nr.3/21.01.2014, la punctul 6.6, Curtea de Conturi a reținut stabilirea eronată a drepturilor salariale inclusiv a sporurilor, premiilor și altor drepturi acordate unor funcționari publici și personalului contractual din cadrul instituției.
In urma acțiunii de verificare cu tema ,,audit financiar al contului de execuție încheiat pe anul 2012’’ la Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Caracal de către Camera de Conturi a județului O. cu privire la reîncadrarea conform legii - cadru nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a constatat că la un număr de 55 de salariați, salariul de bază a fost majorat nelegal ca urmare a includerii în acesta a unor drepturi bănești, reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.
Conform art. 14 din Legea-cadru nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011, pentru personalul din cadrul compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, beneficiare de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
Astfel, în baza dispozițiilor emise de ordonatorul de credite, s-a majorat salariul de bază pentru un număr de 44 de persoane, începând cu data de 01.01.2011 și pentru un număr de 11 persoane începând cu data de 01.02.2011, prin includerea în acesta a unor drepturi bănești reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.
D. verificarea efectuată de Camera de Conturi O. cu privire la modul de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia pe luna octombrie 2010, s-a constatat că acest fond nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15% din valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, concomitent cu diminuarea conturilor corespunzătoare de venituri ale bugetului local și virarea acestor sume într-un cont distinct, cu destinație specială, deschis la Trezoreria Caracal.
Prin Decizia nr.3/21.01.2014 Camera de Conturi O. în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a dispus efectuarea corecțiilor salariale privind încadrarea personalului pe funcții-grade și trepte de salarizare începând cu 01.01.2011, conform Legii cadru nr. 285/2010.
De asemenea, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.94/1992, Camera de Conturi a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestora și a foloaselor nerealizate pentru un număr de 55 de salariați prin includerea în salariul de bază a nivelului mediu a drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010, reprezentând stimulente, din materialul probator existent la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La data de 08.04.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că diminuarea veniturilor bugetului local și plata stimulentelor din aceste sume sau plata acestor stimulente dintr-un cont comun de cheltuieli, ar produce aceleași consecințe. În continuare, reclamantul a reluat motivele invocate în cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin dispoziția nr.328/28.02.2014 emisă de P. mun. Caracal s-a prevăzut că dispozițiile prin care a fost stabilit cuantumul salariului de bază brut al reclamantului începând cu data de 01.01.2011 se modifică conform anexei la dispoziție.
La aceeași dată a fost emisă și dispoziția 372 prin care se arată faptul că începând cu data de 01.03.2014 se impută reclamantei suma de_ lei din care 9212 lei sumă încasată necuvenit rezultând din includerea în salariul de bază a unor sume reprezentând nivelul 1052 lei reprezentând foloase nerealizate.
Pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ, potrivit art.14 din Legea 554/2004, trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Cele două noțiuni sunt definite de art.2 lit.ș și t din Legea 554/2004: „ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil…. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
În susținerea primei condiții, a cazului bine justificat, reclamanta a invocat motive de nelegalitate cu privire la decizia nr.3/2014 a Camerei Județene de Conturi O., nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.85 alin.1 din Legea 188/1999, prescripția, încălcarea principiului neretroactivității, faptul că nu se stabilește o limită a urmăririi veniturilor bănești ale reclamantei.
Instanța arată că în cadrul acțiunii în suspendarea actului administrativ nu poate să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Dintre motivele invocate de reclamantă, instanța arată că pe această cale nu va putea să analizeze motivele de nelegalitate ale deciziei Camerei de Conturi care reprezintă un act administrativ distinct de actele contestate, putând face obiectul unei alte cereri de chemare în judecată. De asemenea, problema prescripției va fi analizată numai de către instanța investită cu acțiunea în anulare pentru că această instituție presupune verificarea unui termen, a modului în care a curs acest termen pe o perioadă de timp, nefiind motiv de nelegalitate vădită.
Cât privește termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 alin.1 din Legea 188/1999, instanța constată că nu există un motiv de nelegalitate vădită, având în vedere că termenul de 30 de zile curge de la data la care pârâtul a cunoscut paguba - în speță de la data comunicării Deciziei nr.3/2014 a Camerei de Conturi O., 03.02.2014, astfel cum rezultă din preambulul dispoziției 328/2014.
Nici faptul că nu este stabilită limita urmăririi nu reprezintă un motiv de nelegalitate vădită întrucât urmărirea silită este o etapă ulterioară emiterii dispoziției contestate, neafectând legalitatea aparentă a actului administrativ.
În privința retroactivității deciziei 328/28.02.2014, instanța arată că și în măsura în care s-ar pune în discuție nelegalitatea vădită a acestui act administrativ (având în vedere principiul neretroactivității actului administrativ), nu este întrunită în speță condiția pagubei iminente în privința sa. De altfel, reclamanta a justificat această condiție în privința dispoziției 372/28.02.2014, respectiv reducerea drepturilor salariale.
Dispoziția 372/28.02.2014 este întemeiată pe decizia nr.3/2014 a Camerei de Conturi O., după cum rezultă din preambulul acesteia, iar nu pe dispoziția 328/2014.
Referitor la condiția pagubei iminente, instanța reține pe de o parte că aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat ori instanța arată că în situația anulării actelor administrative atacate, reclamanta își va recupera sumele reținute în baza acestora.
Împrejurarea că pentru o perioada de timp reclamanta va suferi o reducere semnificativă a salariului nu justifică această condiție întrucât reducerea salariului este o consecință a dispoziției de imputare, orice imputare presupunând o reducere a salariului. Pe de altă parte, in privința dispoziției 372/2014 nu se pune problema niciunui motiv de nelegalitate vădită, astfel că nici prima condiție, a cazului bine justificat, nu este întemeiată.
Având în vedere considerentele expuse și ținând cont de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. din Administrația Publică O. „Consilium”, în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat L. I. V., cu sediul în Slatina, ., jud. O. și cu sediul ales în Caracal, .. 8, județul O., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Caracal, cu sediul în Caracal, .. 10, județul O., ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.
Președinte, G. I. | ||
Grefier, F. F. M. |
Red.GI/FM
4 ex/19.05.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 383/2014.... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
