Pretentii. Sentința nr. 34/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 7810/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 34/CA
Ședința publică din data de 19 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. S.
Grefier A. R. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. M. și pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, prin reprezentant convențional – avocat C. P. I., cu împuternicire avocațială nr. 42/2013 emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 13/26.09.2013, aflată la fila nr. 22 din dosarul cauzei, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza a fost amânată pentru atașarea dosarului nr._ ; la data de 12.01.2015, s-a depus la dosar din partea A.J.F.P. Sibiu mandatul de reprezentare transmis de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., după care:
Instanța constată invocată în cauză excepția prescripției dreptului la acțiune; pune în discuția reprezentantului reclamantului excepția invocată.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului pune concluzii de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune; învederează instanței faptul că în dosarul atașat pentru ședința publică de azi - nr._ s-a formulat o cerere de restituire a taxei, soluția pronunțată în dosar fiind favorabilă reclamantului.
Arată de asemenea că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale asupra sumei, dobândă calculată de la momentul plății până la momentul cererii de restituire inițiale; consideră că obligația de plată a fost parțial executată ceea ce a dus la întreruperea cursului prescripției.
Instanța deliberând asupra excepției, constatând că obligația de plată a fost parțial executată de către debitoare ceea ce a dus la întreruperea cursului prescripției, respinge excepția prescripției invocată de pârâtă.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantului declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, considerând procesul în stare de judecată.
Instanța declară încheiată etapa cercetării procesului și în temeiul disp. art. 392 C. proc. civ. acordă reprezentantul reclamantului cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință:
- obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale asupra sumei de_,86 lei, dobândă calculată începând cu data plății – 13.04.2007 și până la data de 5.12.2011; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, asupra sumei de 4043 lei, dobândă calculată începând cu data de 13.04.2007 și până la data de 10.10.2008.
Pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată, privind taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial – depune la dosar chitanța nr_/4.10.2013.
Instanța declară închise dezbaterile în temeiul art. 394 C.proc.civ. și reține cauza în pronunțare,
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță, reclamantul A. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele AJFP Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și DGRFP B., obligarea pârâților la plata dobânzii legale, conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, după cum urmează: asupra sumei de 13 597,86 lei de la data de 13.04.2007 și până la data de 5.12.2011; asupra sumei de 4043 lei de la data de 13.04.2007 până la data de 10.10.2008.
În fapt, reclamantul a motivat că a achitat suma de 17 640,86 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, defalcat, respectiv cu chitanța nr._/13.04.2007 - 9 689,96 lei iar cu chitanța nr._/13.04.2007 – 7 950,90 lei.
La data de 10.10.2008, prin decizia nr._/10.10.2008 s-a dispus restituirea sumei de 4043 lei.
Ulterior, prin adresa nr._/5.12.2011 a solicitat restituirea sumei de 13 597,86 lei și dobânda legală însă AJFP Sibiu a refuzat plata sumelor solicitate.
A promovat acțiune în contencios iar prin sentința nr. 2994/CA/2012 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă s-a dispus restituirea sumei de 13 597, 86 lei și plata dobânzii legale asupra acestei sume începând cu data de 5.12.2011, până la restituirea efectivă.
CEJ, prin hotărârea pronunțată în cauza I. c/a Statului Român a statuat că dobânzile nu pot fi limitate raportat la data formulării cererii de restituire la autoritatea fiscală.
Prin cererea înregistrată la data de 7.10.2013 s-a solicitat plata dobânzii pentru perioada dintre data plății și data formulării cererii inițiale de restituire însă în mod nejustificat autoritatea publică a refuzat să achite suma.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16, 21, și 148 din Constituția României, art. 6 din CEDO, TCE, Legea nr. 554/2004.
Pentru susținerea acțiunii au fost anexate: sentința nr. 2994/CA/2012, acțiunea formulată în dosarul nr._, cererile de restituire adresate autorității fiscale.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 15.12.2014 reclamantul a formulat acțiune, din care rezultă că a renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu.
AJFP Sibiu a formulat întâmpinare, a invocat excepția prescripției extinctive și a solicitat respingerea acțiunii, susținând că dobânda acordată reclamantului a fost cea reglementată de dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală, iar față de principiul neretroactivității legii decizia C.J.U.E nu produce efecte decât pentru viitor. Autoritatea fiscală este obligată să aplice legislația în vigoare la data nașterii raportului juridic de drept fiscal.
Analizând cererea reclamantului, instanța constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă.
Obiectul acțiunii îl reprezintă plata dobânzii fiscale asupra unei sume încasate necuvenit cu titlu de taxă iar potrivit dispozițiilor art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau art. 70 după caz. Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 119.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării României la UE, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare.
Față de aceste dispoziții constituționale, judecătorului național îi revine obligația de a înlătura aplicarea unor norme de drept intern care contravin reglementărilor comunitare, judecătorul național fiind judecătorul de drept comun al dreptului comunitar, așa cum s-a stabilit de C.J.U.E. în cauza V. Gend & Loos.
Prin Hotărârea C.J.U.E din data de 18.04.2013, pronunțată în cauza I., instanța comunitară a stabilit că dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Taxa asupra căreia se solicită dobânda a fost încasată cu încălcarea dreptului comunitar iar contribuabilul are dreptul la restituirea dobânzii, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității, de la data încasării sumei (Hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza Little Woods Retail și alții).
Având în vedere practica C.J.U.E. mai sus amintită, judecătorului național îi revine obligația de a înlătura dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală și ale art.119. 1 din Normele de aplicare și, potrivit dreptului comunitar, să acorde dobânda de la data plății taxei.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantului va fi admisă.
Având în vedere dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul A. M., domiciliat în R., .. 841B, jud. Sibiu, CNP_, în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. și AJFP Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu;
Obligă pârâtele la plata dobânzii legale asupra sumei de 13 597,86 lei, de la data de 13.04.2007 până la data de 5.12.2011, precum și a dobânzii asupra sumei de 4043 lei, de la data de 13.04.2007 și până la data de 10.10.2008;
Obligă pârâtele la plata sumei de 700 lei – cheltuieli de judecată;
Constată renunțarea reclamantului la judecată în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu;
Cu drept de recurs, înregistrat la Tribunalul Sibiu, în termen de 15 zile de la comunicare;
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2015.
Președinte,
D. Șomandră
Grefier,
A. R. C.
Red.D.S./24.02.2015
Tehnored. A.C./24.02.2015
Ex.4 Ef.2 .>
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 35/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
