Anulare act administrativ. Sentința nr. 943/2015. Tribunalul SIBIU

Sentința nr. 943/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2036/85/2014

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 943/CA/2015

Ședința publică de la 21.04.2015

Completul compus din:

Președinte: L. R. P.

Grefier: I.-M. Ș.

Pe rol fiind soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind acțiunea formulată de reclamanta P. M.-I., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Sibiu, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta P. M.-I., personal, și consilier juridic M. E. pentru pârât.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic M. E. depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică pentru a face dovada calității de reprezentantă a pârâtului.

Instanța pune în discuția părților competența în cauză.

Reclamanta apreciază că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Reprezentanta pârâtului apreciază că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Instanța, procedând în baza art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 18 alin. 2 din O.G. nr. 41/2003.

Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ. pune în discuția părților estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Reclamanta arată că nu poate estima durata necesară pentru cercetarea procesului.

Reprezentanta pârâtului estimează că procesul se va soluționa la acest termen de judecată.

Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ. având în vedere susținerile părților, actele existente la dosarul cauzei și împrejurările cauzei apreciază că prezenta cauză se va soluționa în termen de o lună.

Reclamanta precizează acțiunea în sensul că solicită anularea dispoziției nr. 43/11.02.2014 și nu a dispoziției nr. 3983/26.03.2014 cum din eroare a solicitat în acțiune.

Instanța apreciază că solicitarea de anulare a dispoziției nr. 43/11.02.2014 reprezintă o modificare de acțiune și pune în discuția părților.

Reprezentanta pârâtului arată că a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că în materia contenciosului administrativ actul contestat este actul administrativ emis, în speță dispoziția nr. 43/11.02.2014. Mai arată că se opune modificării de acțiune ca tardiv formulată și solicită respingerea acțiunii și admiterea excepției inadmisibilității.

Instanța constată faptul că modificarea de acțiune formulată de reclamantă se încadrează în dispozițiile art. 204 alin. 1 N.C.proc.civ. și trebuia făcută până la primul termen la care reclamanta era legal citată. De asemenea, constată faptul că pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, întâmpinare la care reclamanta nu a depus răspuns prin care avea posibilitatea să-și modifice acțiunea. Față de poziția reprezentantei pârâtului care nu este de acord cu această modificare de acțiune și față de dispozițiile art. 204 alin. 3 N.C.proc.civ. ce prevăd că modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților, constatând că acest acord nu există, decade reclamanta din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată.

Instanța, în temeiul art. 224 N.C.proc.civ., pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.

Reprezentanta pârâtului arată că a invocat excepția inadmisibilității având în vedere faptul că prin acțiunea formulată reclamanta solicită revocarea dispoziției nr. 3983/26.03.2014 emisă de C. Județean. Dispoziția, așa cum susține reclamanta, nr. 3983/26.03.2014 este de fapt răspunsul la plângerea prealabilă formulată de către reclamantă, acesta neavând caracterul unui act administrativ emis de către Președintele Consiliului Județean Sibiu. De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată printr-un act administrativ, nemulțumită de răspunsul la plângerea prealabilă poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru a solicita anularea actului, astfel fiind, în materia contenciosului administrativ actul contestat este dispoziția nr. 43/11.02.2014. Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției inadmisibilității și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.

Reclamanta arată că există motive temeinice pentru schimbarea numelui, în acest sens fiind declarațiile martorilor și ale părinților soțului.

Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de față:

Constată că sub nr._ s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu contestația formulată de reclamanta P. M.-I., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Sibiu, solicitând revocarea dispoziției nr. 3983/26.03.2014 emisă de C. Județean Sibiu și să se dispună schimbarea pe cale administrativă a numelui.

În esență reclamanta a solicitat aplicarea art. 4 lit. m din O.G. nr. 41/2003 și să se considere că cererea de schimbare a numelui este justificată pentru că, deși a divorțat de soțul său, au continuat să conviețuiască, însă acesta a decedat înainte de a se recăsători și dorește revenirea la numele purtat anterior căsătoriei acela de G..

În probațiune a depus acte de stare civilă, decizia nr. 43/2014 emisă de C. Județean Sibiu prin care i s-a respins cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă, adresa nr. 3983/2014 (fila 18).

Prin întâmpinarea formulată C. Județean Sibiu a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că reclamanta solicită revocarea dispoziției nr. 3983/26.03.2014, iar acest act este de fapt răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, neavând caracterul unei dispoziții.

Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de aceea că argumentele aduse de reclamantă nu pot constitui un motiv întemeiat pentru schimbarea numelui în înțelesul prevederilor actului normativ mai sus amintit, așa cum nici susținerea reclamantei potrivit căreia relația sa cu fostul soț era privită de apropriați ca fiind specifică unei familii, datorită faptului că se comportau ca atare. Se mai arată că decesul fostului soț a avut loc în anul 2011, așadar cu doi ani înainte ca petenta să formuleze cerere pentru schimbarea numelui, interval de timp care nu justifică respectarea presupusei dorințe a defunctului G. L..

Au fost invocate dispozițiile art. 383 alin. 3 cod civil și faptul că soții și-au manifestat acordul în fața instanței cu privire la revenirea la numele purtat anterior căsătoriei.

Mai mult, reclamanta nu a respectat condiția imperativă cerută de legiuitor, cu privire la actele care trebuie să însoțească cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă, precizată la art. 6 alin. 2 lit. c) „consimțământul, dat în formă autentică, al celuilalt soț, în cazul schimbării numelui de familie" prin urmare, declarația foștilor socrii prin care aceștia consimt la schimbarea numelui reclamantei nu echivalează cu consimțământul fostului soț.

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Din actele cauzei, față de excepția formulată, instanța reține următoarele:

Reclamanta a formulat cerere de schimbare a numelui pe cale administrativă din P. M.-I. în G.-P. M.-I., motivat de faptul că dorește să poarte numele de familie din timpul căsătoriei, căsătorie desfăcută prin divorț în anul 2010.

Cererea de schimbare a numelui pe cale administrativă a reclamantei este motivată de faptul că aceasta dorește sa poarte numele din căsătorie, având în vedere faptul că dânsa și fostul soț G. L. intenționau să se recăsătorească, dar ca urmare a decesului acestuia, căsătoria nu a fost încheiată.

Prin dispoziția nr. 43 din 11.02.2014 emisă de către Președintele C. Județean Sibiu, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă privind schimbarea numelui pe cale administrativă, din P. în G.-P., motivat de faptul că nu se încadrează în dispozițiile art.4 din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Împotriva acesteia, reclamanta a depus plângere prealabilă, iar prin adresa nr. 3983/26.03.2014 i s-a comunicat faptul că cererea nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 41/2003, astfel că Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Sibiu este legală și temeinică.

Prin acțiunea de față reclamanta solicită revocarea dispoziției nr. 3983/2014.

Deși C. Județean Sibiu invocă excepția inadmisibilității prin întâmpinarea formulată și comunicată reclamantei, aceasta nu înțelege să-și precizeze acțiunea, eventual prin răspunsul la întâmpinare.

La termenul de judecată din 21.04.2015, reclamanta verbal arată că înțelege să atace de fapt dispoziția nr. 43/2014.

Însă potrivit art. 204 alin. 1 și 3 N.C.proc.civ., reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. Modificarea peste acest termen poate avea loc numai cu acordul expres al pârâtului. Ca urmare a faptului că pârâtul s-a opus expres primirii acestei precizări, care în esență reprezintă de fapt o schimbare a obiectului cauzei, instanța nu a putut primi modificarea de adcțiune. Așa fiind va fi analizată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.

Potrivit art. 18 din O.G. nr. 41/2003, „dispoziția de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică solicitantului de către serviciul public județean sau, în termen de 10 zile de la emitere. Dispoziția de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare”.

Prin trimitere la legea contenciosului administrativ, în concret la art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța va analiza dacă actul contestat, nr 3983/2014, îndeplinește condițiile pentru a fi atacat în contencios administrativ. Se reține că acesta reprezintă de fapt răspunsul la plângerea prealabilă adresat de reclamantă la dispoziția nr. 43/2014 și nu este în sine susceptibil de a produce efecte juridice.

Față de alin. 2 al art. 18 din O.G. nr. 41/2003 ce prevede expres că “dispoziția de respingere a cererii de schimbare a numelui se atacă…” este evident că în lipsa atacării acesteia acțiunea de față este inadmisibilă.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, de art. 18 alin. 2 din O.G. nr. 41/2003, excepția formulată va fi admisă, iar acțiunea de față, așa cum a fost formulată va fi respinsă.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul C. Județean Sibiu.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. M. I., domiciliată în mun. Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Sibiu, cu sediul în mun. Sibiu, .. 14, jud. Sibiu.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Tribunalul Sibiu.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

L. R. POPAIOANA-M. Ș.

RED. – L.P. 04.05.2015

TEHNORED. – I.M.Ș. 04.05.2015

EX. 4

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 943/2015. Tribunalul SIBIU