Anulare act administrativ. Sentința nr. 1267/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1267/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 2867/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1267/2015
Ședința publică de la 22 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. O. N. prin mandatar B. Ș. I. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. B. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța încuviințează înscrisurile depuse de reclamant în interiorul termenului de pronunțare, înscrisuri ce au fost comunicate și pârâtelor.
Reprezentantul reclamantului precizează că aceste înscrisuri i-au fost comunicate după ce instanța a rămas în pronunțare și că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea Deciziei nr._/27.03.2014 privind impozitul pe venit, a deciziei de impunere și Raportului de inspecție fiscală. Cu cheltuieli de judecată. În continuare arată că pentru perioada pentru care se apreciază de către pârâtă că reclamantul ar datora impozite și alte taxe nu există nici un fel de dovezi că acesta ar fi realizat venituri suplimentare nedeclarate.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
P. acțiunea in contencios administrativ formulata si precizata de reclamantul A. O. N. (C.N.P._) prin mandatar B. Ș. I. domiciliat în Sibiu, ., nr. 3, jud. Sibiu cu domiciliul ales de comunicare la S.C.A. "F. și Târșia" în Sibiu, . ., în contradictoriu cu paratele Administrația Județeană Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu, Direcția Generala Regionala a Finanțatelor Publice B. s-a solicitat Anularea Deciziei nr._/27.03.2014 privind impozitul pe venit, Deciziei nr._/27.03.2014 de impunere CASS și Raportului de inspecție fiscală nr._/27.03.2014, a deciziei nr. 1067 din 20.08.2014 pronunțata in cadrul contestației administrativ fiscale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .
In fapt, s-a invocat ca prin Decizia nr._/27.03.2014 privind impozitul pe venit, Decizia nr._/27.03.2014 de impunere CASS și Raportului de inspecție fiscală nr._/27.03.2014 s-a stabilit în mod ilegal și abuziv în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 3400 RON cu titlu de CASS și impozit pe venit precum și majorări și penalități la aceste obligații.
Întregul Raport de inspecție fiscală se bazează pe afirmațiile nedovedite ale petiționarului Ș. G. . Deși s-a ținut cont doar de afirmațiile nefondate ale petiționarului Ș. G. la emiterea actelor contestate prin prezenta iar cele susținute de subsemnații prin mandatar au confirmate cu titlu de adevăr judiciar prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._/306/2012, acestea din urmă nu au fost luate în seamă ajungându-se astfel la un abuz din parte organului fiscal.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 842/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu menținută prin Deciziile civile nr. 212/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu ^ 48/07.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus evacuare petiționarului Ș. G. tocmai datorită faptului că de la data de 30.11.2011 acesta în mod abuziv și fără nici un titlul a ocupat imobilul subsemnatului.
Ori în aceste condiții în care între mandatarul subsemnatului și petiționar nu a mai existat nici o relație contractuală și nu s-a mai încasat nici o chirie orice calcul a unor obligații către bugetul statului sunt nelegale deoarece lipsește venitul asupra căruia se poate aplica impunerea (impozit pe venit, CASS, penalități, majorări) iar textele de lege invocate în deciziile și raportul contestate nu sunt aplicabile în prezenta speță.
In perioada 21.04._10 petiționarul a fost tolerat în imobilul proprietate a subsemnatului neexistând vreun contract sau înțelegere cu privire la plata unor sume sau alte prestații către subsemnatul sau mandatar iar în perioada 01.12._13 nu au existat relații contractuale, ci doar litigii, presupusa prelungire a contractului este nedovedită și reprezintă o afirmație tendențioasă luată în considerare inexplicabil de către organele fiscale.
Pentru perioada 01.06._11 reclamantul prin mandatar a achitat integral obligațiile către stat ce decurg din contractul de închiriere.
In drept s-au invocat Legea 554/2004, O.G. nr. 92/2003(C. proc. fisc), Legea 92/2006.
In probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri. S-au anexat Copia Deciziei nr._/27.03.2014 privind impozitul pe venit; Deciziei nr._/27.03.2014 de impunere CASS; Raportului de inspecție fiscală nr._/27.03.2014;Copia dovezii de comunicare a deciziilor și raportului; Copia Sentinței civile nr. 842/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu; Copia Deciziei civile nr. 212/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu; Copia Deciziei nr. 48/07.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia; Contestația înregistrată la pârâtă sub nr._/29.05.2014 și completarea la aceasta înregistrată sub nr._/04.06.2014;Procură autentificată la B.N.P. B. S.;Delegația avocațială.
Pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii in contencios administrativ a reclamantului, prin care se susține ca nu a mai încheiat contract de închiriere cu petiționarul si ca nu a realizat venituri aferente ca neîntemeiate si nedovedite, deoarece, nu a prezentat o hotărâre prin care sa se retina sub autoritate de luciu judecat ca nu a existat vreun contract de închiriere, ci s-a prezentat o hotărâre prin care s-a dispus evacuarea numitului Ș. G., dar aceasta nu era definitiva, așa ca nu a putut fi reținuta ca stabilind raporturi juridice sub imperiul autorității de lucru judecat.
Apoi, organele fiscale care au stabilit cuantumul veniturilor realizate din închirieri au fost obligate sa calculeze toate impozitele si taxele datorate si bugetului general consolidat al statului si aferente acestor venituri, si deci din acest punct de vedere obligațiile fiscale au fost corect calculate si sunt datorate.
In drept, se invoca dispozițiile art.43, art.62, art.257, si cu prevederile art.296A27, art.296A28, art.296A29 din Legea nr.571/2003, art. 119, alin.(l), art. 120, alin.(7) ar.l20Al, alin(l) si alin.(2), lit. b) si lit. c) din O.G. nr. 92/2003 R.
In probațiune, in susținerea apărărilor din întâmpinare s-a depus întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți. .
Analizând actele si lucrările dosarului instanța apreciază ca acțiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta este fondata pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost supus unei verificări fiscale privitoare la verificarea legalității si conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității îndeplinirii obligațiilor privitoare la impozitul pe venit si obligații fiscale CASS, când s-a constatat ca impozitele si taxele plătite au fost calculate asupra unor sume diminuate. In cadrul verificării organele fiscale au calculat veniturile care s-au realizat in perioada 01.05._13, aferente contractului de închiriere nr._/28.01.2003.
S-a emis decizia de impunere privind impozitul "pe venit nr._/27.03.2014, decizia de impunere CASS nr._/27.03.2014 si a Raportului de inspecție fiscala nr._/27.03.2014 prin care au fost stabilite obligațiile bugetare in valoare totala de 3.400 lei, reprezentând: 1.980 lei impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor stabilit suplimentar; 1.043 lei majorări/dobânzi de întârziere aferente impozit venit din cedarea folosinței bunurilor stabilit suplimentar; 297 lei penalități de întârziere in cota de 15%; 62 lei CASS ; 18 lei majorări/penalitati de întârziere.
Împotriva actelor de impunere reclamantul a formulat contestația administrativa in temeiul dispozițiilor art.205 si următoarele din O.G nr.92/2003, iar prin Decizia 1067/20.08.2014 emisa de DGRFP B., contestația a fost respinsă.
Împotriva deciziei s-a formulat acțiunea in contencios administrativ prin care a invocat nelegalitatea impunerii suplimentare.
Activitatea de verificare fiscala s-a demarat urmare a sesizări nr._/25.11.2013 formulata de Ș. G. înregistrata la AJFP Sibiu si la Inspecție Fiscala sub nr._/03.12.2013, prin care s-a arătat ca reclamantul a realizat venituri din închirierea imobilului, fără documente legale pentru perioada 01.05._10.
Din aplicația informatica a organului fiscal teritorial FISCNET, a rezultat ca reclamantul figurează ca a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor in perioada 01.06._11.
Urmare a verificărilor efectuate (audierea administratorului imobilului proprietatea reclamantului B. Ș. I., conform procurii de administrare autentificata sub nr. 1956/14.10.2003) s-a stabilit ca- pentru perioada 20.01._03 apartamentul a fost închiriat potrivit contractului de închiriere nr._/28.01.2003 către d-nul Ș. "G. cu suma de 40 lei/luna; în perioada 21.04._10, nu s-a plătit chirie, deoarece s-a convenit cu chiriașul ca acesta sa aducă îmbunătățiri apartamentului sa zugrăvească, sa monteze uși, geamuri, etc); in perioada 01.06._11, apartamentul a fost închiriat către S. G. cu o chirie in suma de 500 lei/luna, după cum urmează: perioada 01.06._10 potrivit contractului de închiriere nr._/10.06.2010, perioada 01.09._11 actului adițional nr._/13.09.2010; perioada 01.03._11 actului adițional nr._/09.03.2011, perioada 01.06._11 actului adițional nr._/15.06.2011, perioada 01.09._11 actului adițional nr._/21.09.2011.
Deși s-a declarat cu ocazia inspecției fiscale de administratorul imobilului că pentru perioada 01.12.2011 si pana la data efectuării inspecției fiscale, nu a perceput chirie, proprietarul fiind in litigiu cu chiriașul, in baza declarației petiționarului Ș. G. care a declarat ca locuiește in chirie la aceasta adresa din luna ianuarie 2003 si pana in luna martie 2013 si a plătit 500 lei/luna, s-a stabilit ca reclamantul, in perioada 01.01._13 a închiriat imobilul situat la adresa sus menționata fără sa declare toate veniturile obținute la organul fiscal teritorial si fără sa încheie contracte de închiriere.
Pentru venitul net realizat din cedarea folosinței bunurilor in suma de 12.375 lei stabilit de organele de inspecție fiscala pentru perioada 01.01._13 s-a calculat impozitul pe venit datorat in valoare de 1.980 lei, in conformitate cu dispozițiile art.43 alin.(l) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora:,, (7,) C. de impozit este de 16% și se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
c) cedarea folosinței bunurilor;" întrucât acest impozit nu a fost achitat in termen s-au calculat si accesorii in temeiul dispozițiilor art.119 si art.120 din O.G nr.92/2003 si le-au înscris in Decizia de impunere nr._/27.03.2014, majorări/dobânzi de întârziere in suma de 1.043 lei si penalități de întârziere in suma de 297 lei.
Aferent venitului din închirieri realizat s-a calculat contribuției de asigurări sociale de sănătate înscrisa in Decizia de impunere nr._/21.03.2014 astfel, contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate in suma de 80 lei, majorări in suma de 62 lei, si penalități de întârziere, in conformitate cu prevederile art.257, si cu prevederile art.296*27, art.296*28, art.296*29, alin (1), din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal.
P. sentința civila nr. 842 din 12.02.2013 a Judecătoriei Sibiu s-a reținut ca intre reclamant si numitul Ș. G. s-a încheiat la data de 01.06.2010 contractul de închiriere a locuinței din Sibiu, începând cu data de 01.06.2010 pana la data de 31.08.2010 pentru o chirie de 500 lei pe luna. La expirarea contractului acesta încetează de drept, fara intervenția instanței, conform art. 14 contract. Termenul de închiriere s-a prelungit prin acte adiționale succesive pana la data de 30.11.2011 după care reclamantul l-a somat pe numitul Ș. G. sa predea locuința . S-a reținut ca la data de 30.11.2011 efectele contractului de închiriere au încetat, motiv pentru care s-a dispus evacuarea chiriașului din imobil. Sentința a rămas irevocabila in data de 07.02.2014 prin respingerea recursului declarat de Ș. G. împotriva deciziei Tribunalului Sibiu 212/2013 prin care s-a respins apelul declarat.
In acest context, in data de 23.11.2013 s-a formulat sesizarea organelor fiscale de către fostul chiriaș Ș. G. ( sesizarea depusa la fila 75 dosar).
In data de 26.03.2014 Ș. G. a sesizat organele penale pentru cercetarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala, aspect care rezulta din Ordonanța emisa de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 31 martie 2015 (fila 124-127).
Tribunalul constata ca organele fiscale, in condițiile litigioase prezentate, au stabilit starea de fapt fiscala exclusiv in baza declarațiilor formulate de fostul chiriaș S. G., cu neluarea în considerare a declarației administratorului imobilului.
Instanța apreciază ca sesizarea formulata de Ș. G. nu este suficienta pentru a demonstra plata chiriei in favoarea reclamantului pentru perioada 01. 12._13, din care să se constituie baza de impunere in actele fiscale. De asemenea, aceasta împrejurare a stat la baza soluției de clasare a cauzei având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin 1 lit. a din Legea 241/2005 dispusa prin Ordonanța emisa de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 31 martie 2015 (fila 124-127).
In baza considerentelor de fapt si de drept mai sus expuse, văzând dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004, apreciind ca starea de fapt fiscala nu a fost corect stabilita de organele fiscale, Tribunalul va admite acțiunea formulată si va dispune anularea deciziei nr._/27.03.2014 privind impozitul pe venit, deciziei nr._/27.03.2014 de impunere CASS și raportului de inspecție fiscală nr._/27.03.2014 ( act premergător), a deciziei nr. 1067 din 20.08.2014 pronunțata in cadrul contestației administrativ fiscale.
Cu privire la cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecată, văzând soluția preconizata cu privire la acțiunea formulata, in baza art. 451, 453 cpc, paratele vor fi obligate sa plătească reclamantului suma de 1150 lei, reprezentând onorariu avocațial si taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. O. N. prin mandatar B. Ș. I. cu domiciliul procesual ales în Sibiu, . F. & Târșia, nr. 8, ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17 și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul procesual ales în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu.
Anulează decizia nr. 1067/20.08.2014 de soluționare a contestației administrativ fiscale, decizia de impunere nr._/27.03.2014 privind impozitul pe venit, decizia de impunere CASS nr._ din 27.03.2014, Raportul de Inspecție Fiscală nr._/27.03.2014.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 1150 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P.30.06.2015
Tehnored. D.E.P.01.07.2015
Ex. 5
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
