Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 537/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 537/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 993/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 537/CA
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant Z. V. și pe pârât S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE, pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 03.03.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2014, reclamantul Z. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Săliște și cu Administrația F. pentru Mediu ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.510 lei, cu titlu de „taxă pentru emisiile poluante”, precum și la plata dobânzii legale în materie fiscală asupra acestei sume, de la data plății, respectiv, 08.02.2013 și până la data restituirii integrale.
S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că, a achiziționat un autoturism, second hand, marca Volkswagen din Germania pentru care i s-a impus, în vederea înmatriculării, achitarea taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, taxă neconformă cu dispozițiile art. 110 din T.F.U.E.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004, art.112 și art.274 Cod procedură civilă, Legea nr.9/2012.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele și pentru S. F. Orășenesc Săliște a arătat că, autoritatea administrativ fiscală este doar un simplu încasator, întrucât sumele plătite nu se fac venit la bugetul de stat ci constituie venit la bugetul fondului pentru mediu administrat de către Administrația F. pentru Mediu.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea dobânzii legale a arătat că aceasta se datorează în conformitate cu art.124 din O.G. nr.92/2003, doar de la data formulării cererii de restituire.
Sub aspectul compatibilității dispozițiilor naționale cu cele ale art. 110 T.F.U.E. s-a arătat că, în speță nu s-a făcut dovada unui efect protecționist prin instituirea taxei pentru emisiile poluante.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat s-a solicitat a se face aplicarea art.274 alin.3 din vechiul Cod de procedură civilă, în sensul obligării doar la plata cheltuielilor necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Pârâta, Administrația F. pentru Mediu, deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea argumentului pârâtei autoritate administrativ fiscală în ceea ce privește necesitatea solicitării acestei sume de la aceasta în condițiile în care beneficiar este pârâtul de rang 2, motivat de faptul că, recuperarea taxelor prohibite de dreptul comunitar se efectuează pe calea dispozițiilor procedurale naționale.
De asemenea a invocat cu privire la fond, încălcarea principiului non discriminării și al egalității de tratament, prin instituirea unor tratamente juridice diferite pentru persoanele aflate în situații analoage și comparabile fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă.
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, cu număr de identificare WVWZZZ1JZYW718861 iar prin decizia nr.5713 din 07.02.2013, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la cererea reclamantului, s-a stabilit pentru acest autovehicul suma de 4.510 lei, achitată prin plată voluntară cu chitanța ., nr._ din 08.02.2013 (fila 8).
La data de 20.02.2014, prin cererea înregistrată sub nr.5561, s-a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante, cerere respinsă prin adresa cu același număr din 27.02.2014.
Analizând cererea de restituire prin prisma neconformității taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule percepute și a refuzului de restituire a organului fiscal cu prevederile art. 110 par. 1 T.F.U.E. Tribunalul, constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a contestat incompatibilitatea taxei cu dispozițiile comunitare, apreciind că refuzul previzibil al organului administrativ fiscal, organ fiscal abilitat cu încasarea și restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, este nejustificat în raport cu dispozițiile legislației Uniunii Europene.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, instanța de contencios administrativ este investită cu o cerere vizând dreptul contribuabilului de a solicita rambursarea taxei achitată cu încălcarea dreptului comunitar ulterior constatării incompatibilității reglementării naționale cu dreptul Uniunii Europene prin hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțate în cauza C-402/09 T. la 07.04.2011, cauza C-263/10 N. la 07.07.2011 și cauzele conexate C-29/11 și C-30/11, Ș. și I..
Invocarea existenței condiției actului vătămător, ca urmare a emiterii unei deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în conformitate cu dispozițiile legii în vigoare la data încasării sumei cu acest titlu impune o analiză a conformității dispoziției naționale aplicabile cu dispozițiile art.110 T.F.U.E.
Reglementarea comunitară cuprinsă în art. 110 T.F.U.E. statuează în sensul că:
,,Nici un stat membru nu poate să impună, direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică, produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Prin Hotărârea C.J.U.E.(Prima Cameră) din 19 martie 2009 în cauza C-10/08, pronunțată împotriva Finlandei, Curtea a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art.110 din T.F.U.E. urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele care se află pe piața națională. Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 110 din T.F.U.E. doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decât produsele naționale și doar dacă nu produce în niciun caz efecte discriminatorii.
Reglementarea națională.
Prin Legea nr.9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr.50/2008, statuându-se în art.4 în sensul că:
„(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) Obligația de plata a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în Romania, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Potrivit O.U.G. nr.1/2012:
Art. 1 „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin.(1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Art.2 (1) Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.92/2003, Ordonanței Guvernului nr.92/2003privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor art. 124 din respectiva ordonanță.
(3) Sumele se restituie în termenul de prescripție prevăzut de art.135 din prevederile Ordonanței Guvernului nr.92/2003 art.135din art.135, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Analizând cererea de înmatriculare formulată de reclamant prin prisma neconformității taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită a fi achitată anterior primei înmatriculări în România și a refuzului de restituire a autorității publice abilitată cu efectuarea acestei operațiuni, cu prevederile art. 110 par. 1 T.F.U.E. și având în vedere jurisprudența constantă la acest moment a C.J.U.E. Tribunalul, constată că, Legea nr.9/2012 a intrat în vigoare la data de 06.01.2012 iar la data de 01.01.2013 au reintrat în vigoare dispozițiile suspendate ale Legii nr.9/2012 prin O.U.G. nr.1/2012 (perioadă în care, între reglementarea anterioară prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 și Legea nr.9/2012, până la 01.01.2013, nu exista nici o diferență de natură juridică, cu excepția denumirii).
Reintrarea în vigoare a dispozițiilor suspendate ale Legii nr.9/2012 cu data de 01.01.2013, pune în discuție compatibilitatea acestui act normativ, sub imperiul căruia reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante, cu dispozițiile art.110 T.F.U.E.
Întrucât Legea nr.9/2012, în vigoare în perioada 01.01.2013 – 15.03.2013, perioadă în care reclamanta a achitat taxa pentru emisiile poluante (07.02.2013, data plății) prevede că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială revăzută de art.214 ind.1 Cod fiscal și nici taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr.50/2008, fără distincție, nu se mai poate pune în discuție existența unei diferențe de tratament dintre bunurile similare naționale sau achiziționate din statele uniunii, pentru a se putea invoca o încălcare a dispozițiilor art.110 T.F.U.E.
În acest sens sunt și concluziile Avocatului General Maciej Szpunar prezentate la 10 februarie 2015 în Cauza C‑76/14 M. M. împotriva Instituției Prefectului – județul B. – S. public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor [cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel B. (România)] prin care la pct. 5, pct.6, pct.12, pct.13 și pct.18 susține următoarele:
,, 5 În temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2012 din 30 ianuarie 2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (2) din lege(8), aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a fost suspendată în perioada 31 ianuarie 2012-1 ianuarie 2013, iar sumele plătite deja cu titlu de taxă în temeiul acestei dispoziții au devenit rambursabile. Până la 1 ianuarie 2013, taxa colectată pe baza Legii nr. 9/2012 a continuat deci să contravină articolului 110 TFUE, împrejurare care a fost confirmată printr‑o nouă hotărâre a Curții(9 Ordonanța în cauza C. și C. (C‑97/13 și C‑214/13, EU:C:2014:229). a continuat deci să contravină articolului 110 TFUE).
6 Legea nr. 9/2012 a fost înlocuită la 15 martie 2013 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule (denumită în continuare „OUG 9/2013”)(10). Articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a fost, prin urmare, aplicat numai în perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 14 martie 2013. În perioada respectivă au avut loc și faptele din litigiul principal. În prezenta cauză trebuie astfel analizată situația juridică în vigoare în temeiul Legii nr. 9/2012, inclusiv al articolului 4 alineatul (2) din aceasta.
12 O asemenea structură a taxei nu ni se pare că suscită îndoieli din punctul de vedere al articolului 110 TFUE. Conform unei jurisprudențe constante, articolul 110 TFUE nu interzice statelor membre să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, dacă se bazează pe criterii obiective și nu au ca efect discriminarea produselor provenite din alte state membre(13). În cazul în care taxa se datorează doar pentru autovehiculele importate din străinătate, discriminarea rezultă din împrejurarea că dobânditorul unui astfel de autovehicul, în afară de preț, trebuie să plătească și taxa, în timp ce, la cumpărarea aceluiași autovehicul național, plătește numai prețul său. Perceperea taxei și în cazul autovehiculelor naționale ar elimina acest efect discriminatoriu.
13 În privința autovehiculelor rulate, în jurisprudența Curții s‑a dezvoltat o doctrină complementară principiului nediscriminării fiscale a mărfurilor provenite din alte state membre. Conform acestei doctrine, taxa care se datorează pentru autovehiculele rulate importate din alte state membre nu este contrară articolului 110 TFUE cu condiția ca valoarea acesteia să nu depășească valoarea reziduală a unei taxe similare încorporate în valoarea autovehiculelor rulate deja prezente pe piața națională(14 A se vedea în special Hotărârile Comisia/Danemarca (C-47/88, EU:C:1990:449, punctul 20), Brzeziński (C‑313/05, EU:C:2007:33, punctul 2 al dispozitivului) și T. (C‑402/09, EU:C:2011:219, punctul 39).
18 Pentru aceste motive, în opinia noastră, în principiu, taxa unică pentru autovehicule, percepută la prima înmatriculare a autovehiculului pe teritoriul statului membru care impune această taxă, precum și cu ocazia primului transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului deja înmatriculat, cu începere de la data introducerii acestei taxe, nu este contrară articolului 110 TFUE în măsura în care întrunește criteriul enunțat la punctul 14 din prezentele concluzii.,,
Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante fiind datorată pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România și pentru cele care fac obiectul dispozițiile legale stipulate la art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, a căror aplicare în perioada 31.01.2012 – 01.01.2013 au fost suspendate prin O.U.G. nr.1/2012, apreciem că efectul discriminator nu există.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciind că, taxa încasată în temeiul dispozițiilor naționale, de la data primei înmatriculări a autovehiculului în România, nu sunt contrare dreptului comunitar, urmează ca, în conformitate cu prevederile Legii nr.9/2012 și ale H.G. nr. 9/2012 raportat la prevederile art.8 și art.18 din Legea nr.554/2004, modificată urmează a respinge acțiunea reclamatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Z. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales în S., ..25, județul S. la sediul profesional al Cabinet de avocat ,,D. M.,, împotriva pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., în numele și pentru S. F. Orășenesc Săliște, cu sediul procesual ales în S., Calea Dumbrăvii, nr.17, județul S. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.03.2015.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. D. |
Red. M.O.-20.04.2015
Listat C.D.- 20.04.2015
Ex. 5
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1267/2015. Tribunalul... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
