Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 201/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 201/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1143/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 201/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. M. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. A. L. E. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii
Reprezentanta reclamantului apreciază că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 95 Cod procedură civilă coroborat cu art.10 Legea 554/2004.
În continuare, instanța, din oficiu, pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției. În susținere arată că taxa pentru poluare a fost achitată în anul 2008, dar că cererea de restituire adresată organului fiscal a fost formulată la data de 11.02.2013, având ca efect întreruperea cursului prescripției.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. _ , reclamantul B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5670 lei, achitată de reclamantă cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, potrivit chitanței nr. TS3A nr._ din data de 08.12.2008 și la plata sumei reprezentând dobânda legală, calculată potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de poluare, conform art. 3 alin 2 din OUG 50/2008 .
Reclamantul susține că acea taxă este nelegală în raport cu disp. art. 110 TFUE care se aplică cu prioritate față de prevederile dreptului intern potrivit principiului supremației dreptului comunitar, întrucât prin aceasta se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România această taxă nu se mai percepe.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 82 și următoarele din Cod procedură civilă, art. 7,8 din Legea 554/2004, art. 11 și 148 din Constituția României, art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art. 3 capitolul I din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive apreciind ca ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU are calitatea de persoana obligata la restituirea taxei conform principiului specializării prevăzut de art. 14 din Legea 500/2002.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat a se respinge acțiunea formulata având in vedere ca Legea privind impunerea taxei de poluare OUG 50/ 2008 nu este discriminatorie.
In probațiune, părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul de judecata din 27.02.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Examinând, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, in baza art. 248 cpc, instanța constata următoarele:
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile in privința prescripției, instanța apreciază ca in prezenta cauza, se aplica dispozițiile DL. 167/1958, conform art. 6 din C civil, dat fiind momentul de la care începe sa curgă termenul de prescripție - 08.12.2008 - situat anterior intrării in vigoare a Codului civil - 01.10.2011. In acest context, potrivit art. 18 din Decretul Lege 167/1958, instanța poate invoca excepția din oficiu.
Reclamantul a achitat taxa de poluare în cuantum de 5670 lei, conform chitanței nr. TS3A nr._ din data de 08.12.2008 (fila 7 verso).
Prin cererea înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SIBIU reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate conform chitanței nr. TS3A nr._ din data de 08.12.2008, iar, la data de 18.03.2014 reclamantul a introdus prezenta acțiune înregistrată sub nr. _ .
Potrivit art. 135 din C.proc.fisc., ”dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau la restituire”.
Taxa a fost calculată în conformitate cu disp. O.U.G. nr. 50/2008, prin decizia de calcul emisă de A.JF.P. Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 ordonanta de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediuluiși instutie obligația de plată a unei taxe pentru înmatricularea în România a autovehiculelor importate din statele membre UE.
Potrivit Hotărârii din data de 07.04.2011, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene – Camera Întâi în cauza T., articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională,
Având in vedere că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu se aplică și autoturismelor folosite achiziționate din România, instanța apreciază că regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Fiind o taxa instituita cu încălcarea dreptului comunitar, dreptul contribuabilului la restituire s-a născut chiar de la data achitării taxei, astfel încât termenul de prescripție începe să curgă din anul următor achitării, adică de la 1 ianuarie 2009, împlinindu-se la data de 1 ianuarie 2014.
Cererea de restituire a taxei formulata in data de 12.12.2013 organului fiscal are ca efect suspendarea curgerii termenului de prescripție pentru o perioada de 30 zile, conform dispozițiilor art. 132 din CPF raportat la art. 12, 13 in Decretul Lege 167/1958.
Deși, potrivit art. 13 litera c din Decretul Lege 167/1958, cursul prescripției se suspenda pana la rezolvarea reclamației administrative făcute de cel îndreptățit, cu privire la despăgubiri si restituiri in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicații, in doctrina s-a opinat ca, pentru identitate de rațiune ( ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet), art. 13 lit. c Decretul Lege 167/1958, se aplica si in cazul acțiunii in contencios administrativ, cu mențiunea ca suspendarea operează pana la rezolvarea reclamantei administrative, dar nu mai mult de 30 zile de la înregistrarea ei. Așadar, efectul formulării cererii de restituire a taxei la organul fiscal, este acela de suspendare, pentru 30 zile, a curgerii termenului de prescripție, astfel încât acțiunea in contencios ar putea fi înregistrata pe rolul instanței pana la data de 30.01.2014.
Or, față de data sesizării instanței cu cererea de restituire a taxei, respectiv 18.03.2014, instanța retine ca dreptul reclamantului s-a prescris, urmând a fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și respinsă acțiunea ca prescrisă.
Față de dispozițiile art. 453 C. se va respinge și cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului la acțiune, invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca prescrisă acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul B. M. cu domiciliul procesual ales în Sibiu, ., la Av. A. L. E. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU cu sediul în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, Sector 6, București .
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată in ședința publica din 13.02.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
RED. L.A.P.07.04.2015
Tehnored. D.E.P.07.04.2015
Ex. 5
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 54/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
