Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 232/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 232/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 7849/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 232/CA
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant I. N. și pe pârât S. ORĂȘENESC FISCAL AVRIG, pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, pârât D. B. PTR. S. FISCAL ORĂȘENESC AVRIG, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 10.02.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
1.1 Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2013, reclamantul I. N. Arner a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. Fiscal Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziilor nr.34.483/14.10.2013 și nr.39.714/27.11.2013, emise de pârâta de rang I;
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3,006 lei și la plata dobânzii fiscale în cuantumul prevăzut de art.124 alin.(2) Cod procedură fiscală asupra sumei premenționate, de la data perceperii 14.10.2013 și până la data plății efective, în cuantum de 70,94 lei la data formulării acțiunii.
1.2 Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. prin întâmpinarea depusă în numele și pentru S. Fiscal orășenesc Avrig la data de 29 iulie 2014 (fila 22) a solicitat respingerea acțiunii cu privire la autoritățile administrativ fiscale, în calitate de simplu încasator nu poate fi obligat la plata acestei sume, obligația revenind beneficiarului acesteia, respectiv Administrația F. pentru Mediu.
1.2.1 Pârâta a reiterat argumente ce țin de conformitatea O.G. nr.50/2008 cu dreptul uniunii europene.
1.2.2 Pârâta a solicitat disjungerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.006 lei și a obligării instituției la plata dobânzii legale având în vedere că nu au același obiect cu acțiunea în anulare, respectiv Decizia nr.34.483/14.10.2013 și Decizia nr._/27._.
1.3 Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., la data de 24 iulie 2014 a depus mandatul de reprezentare a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B., mandat cu numărul 3768/10.07.2014 (fila 25).
1.4 Pârâta, Administrația F. pentru Mediu, prin întâmpinarea depusă la data de 30 iulie 2014 (fila 36) a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
1.5 Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 26 august 2014, reclamantul a arătat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a administrației finanțelor publice colectoare că este nefondată, invocând jurisprudența C.J.U.E. și dispozițiile de restituire conținute de legislația națională, care atribuie calitate procesual pasivă în cadrul acțiunilor de restituire atât colectorului taxei cât și beneficiarului acesteia, arătând că se opune cererii pârâtei de disjungerea a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.006 lei și a obligării pârâtelor la plata dobânzii legale (fila 29).
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat, în ceea ce privește calitatea procesuală a Administrației, că acesta este justificată prin modificarea competenței teritoriale a organelor fiscale, prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr.200/2014, trecând din administrarea Serviciului Fiscal Orășenesc Avrig în administrarea Administrației Județene a Finanțelor Publice S. iar Direcția Regională a dobândit această calitate în temeiul calității sale de organ ierarhic, care trebuia să soluționeze pe fond plângerea prealabilă formulată împotriva actelor de impunere ale serviciului fiscal Avrig.
Prin răspunsul al întâmpinare, reclamantul a arătat, în ceea ce privește calitatea procesuală a Administrației, că acesta este justificată prin modificarea competenței teritoriale a organelor fiscale, prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr.200/2014, trecând din administrarea Serviciului Fiscal Orășenesc Avrig în administrarea Administrației Județene a Finanțelor Publice S. iar Direcția Regională a dobândit această calitate în temeiul calității sale de organ ierarhic, care trebuia să soluționeze pe fond plângerea prealabilă formulată împotriva actelor de impunere ale serviciului fiscal Avrig.
1.4.2 Cu privire la cererea de disjungere, a solicitat respingerea acesteia.
2. C. juridic
2.1 Reclamanta a invocat prevederile art.8 al Legii nr.554/2004, modificată, art.110 T.F.U.E., art.21, art.117 și art.218 Cod procedură fiscală.
2.2 Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. a invocat prevederile art.205 și următoarele Cod procedură civilă, art.1 și art.7-11 din Legea nr.554/2004, modificată, O.G. nr.50/2008 și H.G. nr.868/2008.
3. Argumentele părților
3.1 Reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism folosit marca BMW, cu număr de identificare WBAUVU31050KY05729, de proveniență unională pentru a cărui înmatriculare a fost obligat să achite conform Legii nr.9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.1/2012, suma de 1.083 lei, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, conform deciziei de calcul și chitanței emise de pârâta de rang I, taxă a cărei neconformitate cu dreptul unional a fost stabilită prin sentința civilă nr.4136/2013, pronunțată în dosarul nr.11.902/ 85/ 2012.
3.1.1 Reclamanta a arătat că la data de 14.10.2013, pârâta de ordin I a emis decizia privind stabilirea diferențelor de taxă, pretinzând suplimentar suma de 3.006 lei, sub motivul existenței unei greșeli de calcul al taxei, fiind obligat din nou să achite suma de 1.083 lei, cu același titlu, pentru același autovehicul, decizie cu privire la care a formulat plângere prealabilă, pe motivul nelegalității taxei inițiale în raport de dreptul unional.
3.1.2 Reclamanta a arătat că în ceea ce privește chemarea în judecată a Administrației Județene a Finanțelor Publice S., aceasta este justificată de trecerea orașului T. în administrarea fiscală a acestei entități din data de 11.02.2014.
3.2 Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., în numele și pentru S. Fiscal Orășenesc Avrig a arătat că se justifică respingerea acțiunii formulate împotriva A.J.F.P. S. și a D.G.R.F.P. B., având în vedere că taxa de poluare s-a achitat la un alt organ fiscal, practica instanțelor fiind în sensul calității procesuale pasive a organului fiscal încasator iar sub aspectul obligației de restituirea a apreciat că beneficiarul acestei taxe poate fi obligat la restituire.
4. Aprecierea Tribunalului
4.1 În ceea ce privește calitatea procesuală invocată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., Tribunalul constată că această autoritate a fost chemată în judecată prin cererea introductivă de instanță în calitate de succesor al emitentului deciziei de calcul a taxei emisă de autoritatea fiscală locală, competentă la momentul emiterii deciziei de calcul ca cărei modificare se solicită a fi anulată prin prezenta acțiune introductivă de instanță, astfel că analiza acestei excepții nu se mai impune urmare a dispozițiilor cu privire la reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a mandatului de reprezentare depus la dosarul cauzei.
4.1.1 În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Administrația F. pentru Mediu, prin întâmpinarea depusă la data de 30 iulie 2014 (fila 36) Tribunalul urmează a o respinge având în vedere obiectul acțiunii introductive de instanță.
4.2 Prin Decizia privind stabilirea diferențelor de taxă de poluare provenite de la autovehicule nr.34.483 din 14.10.2013, emisă de S. Teritorial Avrig, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 3.006 lei, calculată ca diferență între taxa de poluare datorată conform Legii nr.9/2012, privind emisiile poluante pentru autovehicule, pentru autovehiculul marca BMW, cu număr de identificare WBAUVU31050KY05729, categoria M1, normă de poluare E4, nr. omologare A, nr. identificare BM181211CB5E4, care trebuia să fie în sumă de 4.089 lei și taxa stabilită prin Decizia nr.27.079 din 26.07.2012, în sumă de 1.083 lei (fila 8 și fila 40).
4.2.1 În motivarea acestei decizii pârâta invocă doar dispozițiile Legii nr.9/2012, fără a motiva calculul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei valori și elementele de calcul care au determinat reaprecierea valorii taxei de poluare de la suma de 1.083 lei, la suma de 4.089 lei.
În referatul de calcul întocmit de S. Fiscal Orășenesc Avrig în raport de data din 26.07.2012, data emiterii deciziei nr.27.079 din 26.07.2012 s-a stabilit la lit. A o valoare combinată a emisiilor de CO2, exprimată în gr./kg, pentru care a stabilit o valoare de 158, la lit. B taxa specifică exprimată în euro/1 gram CO2 (coloana 3 din Anexa 1) o valoare de 1.00, la lit. C o capacitate cilindrică de 1995, la lit. D o taxă specifică pe cilindre de 1.80 și la lit. E o cotă de reducere a taxei prevăzută în coloana 2 din Anexa 4 de 50,5%, care au condus la stabilirea unei taxe de 4.089 lei (fila 39).
4.2.2 Decizia nr.27.079 din 26.07.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Avrig, a stabilit la aceea dată o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 1.083 lei.
Pentru stabilirea acestei taxe organul fiscal competent la aceea dată a avut în vedere o valoare combinată a emisiilor de CO2, exprimată în gr./kg, pentru care a stabilit o valoare de 158, conform lit. A, o capacitate cilindrică de 1995, conform lit. C, o taxă specifică pe cilindre de .25, conform lit. D și o cotă de reducere a taxei prevăzută în coloana 2 din Anexa 4 de 49,5%, care au condus la stabilirea unei taxe de 1.083 lei.
4.2.3 Decizia de calcul nr._ din 26.07.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Avrig, pentru acest autovehicul a făcut obiectul Dosarului nr.11.902/ 85/ 2012 a Tribunalului S. iar prin sentința nr.4136/CA/03.10.2013, Tribunalul a dispus restituirea sumei de 1.083 lei, stabilită prin această decizie pentru autovehiculul ce face obiectul deciziei a cărei anulare se solicită, cu obligarea la plata dobânzii de la data plății 26.07.2012 și până la restituire și cu cheltuieli de judecată.
4.3 Reclamanta a făcut dovada contestării pe calea recursului administrativ, în procedura prevăzută de art.205 Cod procedură fiscală, a deciziei nr.34.483 din 14.10.2013, emisă de S. Teritorial Avrig, la data de 5 noiembrie 2013, sub nr._, contestație soluționată prin Decizia nr.39.714/27.11.2013, în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei nr.34.483/14.10.2013.
În motivarea deciziei nr.37.914 din 27.11.2013 (fila 10) pârâta S. Fiscal Orășenesc Avrig a reiterat argumentele specificate în decizia de stabilire a diferențelor de taxă pentru emisiile poluante, deduse din reaprecierea elementelor de calcul furnizate de cartea de identitate a autovehiculului în raport de prevederile art.4 din Legea nr.9/2012.
4.3.1 Analizând cu prioritate motivele de anulabilitate invocate cu privire la decizia nr.34.483/14.10.2013, de stabilire a diferențelor privind taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule calculată pentru autovehiculul achiziționat de reclamant din statul membru al Uniunii Europene, ca urmare a constatării unor diferențe de debit pozitivă de către organul administrativ fiscal, în ceea ce privește încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, cu referire al Cauza M. c/a Poloniei se constată următoarele.
4.3.2 Din examinarea dispozițiilor art.43, raportat la dispozițiile art.88 lit. a), art.85 alin.(2), art.87 din Codul de procedură fiscală, Tribunalul reține că, sub aspectul motivării unei decizii administrative aceasta nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.
4.3.2.1 În acest sens, nemotivarea deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă de poluare provenite de la autovehicule nr.34.483 din 14.10.2013, emisă de S. Fiscal Orășenesc Avrig reprezintă o cauză de anulabilitate a acesteia, întrucât obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât și la nivel comunitar, constituind o garanție împotriva arbitrariului(a se vedea în acest sens jurisprudența Înaltei Curții de Casație și justiției și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele Hotărârea Curții din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, R.., p. I‑1719, punctul 63, și Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011, Sniace/Comisia, T‑238/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 37).
4.4 Din întreg probatoriul cauzei se reține că pârâta, organ fiscal consideră că decizia de recalculare a diferenței de debit pozitivă este fondată, întrucât are ca obiect numai modificarea unei erori materiale în stabilirea cuantumului sumei datorate.
4.4.1 Pentru a corecta eroarea de calcul semnalată, organul fiscal a emis ulterior o decizie de modificare a deciziei inițiale de stabilire a taxei, modificând cuantumul sumei care trebuia să fie achitată de către reclamant pentru autoturismul achiziționat.
4.4.2 Examinând cauza sub acest aspect Tribunalul, având în vedere dispozițiileart.5 alin.(1) raportat la dispozițiile art.90 alin.(1) și alin.(2), art.47 alin.(1) și art.48 alin.(1) și alin.(2) Cod procedură fiscală precum și pct.46.1 și pct.47.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, reține din interpretarea acestor dispoziții legale că, dispozițiile privind îndreptarea erorilor materiale nu se aplică actului administrativ fiscal pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluția este definitivă, erorile materiale neputând privi fondul actului.
4.4.3 Prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate susține legalitatea actului administrativ fiscal a cărei anulare se solicită, pentru argumentele de text menționate, în condițiile în care decizia privește modificarea unui element de fond, după ce actul administrativ fiscal inițial de stabilire a taxei a făcut obiectul cercetării judecătorești sub aspectul conformității perceperii taxei cu dispozițiile unionale.
4.4.4 A aprecia în sens contrar, înseamnă a încălca principiul protecției încrederii legitime prin faptul că nu a prezentat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, niciun fel de observații cu privire la metoda sa de calcul al taxei pentru emisiile poluante, de care avea totuși cunoștință de la data depunerii cererii de stabilire a acesteia pe baza documentelor depuse de către contribuabilul reclamantă.
4.4.4.1 Potrivit unei jurisprudențe constante, dreptul de a invoca principiul protecției încrederii legitime aparține oricărui justițiabil pe care o instituție a Uniunii l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate [Hotărârea Curții din 11 martie 1987, V. den Bergh en Jurgens și V. Dijk Food Products (Lopik)/Comisia, 265/85, R.., p. I‑1155, punctul 44].
4.4.4.2 Tribunalul apreciază că, în mod justificat reclamanta a invocat acest principiu întru-cât administrația, prin emiterea deciziei de calcul inițială a avut în vedere documentația depusă de solicitant, cu privire la care nu a formulat obiecții, astfel că prin emiterea deciziei de stabilire a taxei s-a apreciat că informația este corectă și precisă, fiind de natură să dea naștere unei așteptări legitime în percepția persoanei căreia i-a fost adresată și conformă normele aplicabile (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2005, Branco/Comisia, T‑347/03, R.., p. II‑2555, punctul 102 și jurisprudența citată, Hotărârea Tribunalului din 23 februarie 2006, Cementbouw Handel & Industrie/Comisia, T‑282/02, R.., p. II‑319, punctul 77, și Hotărârea din 30 iunie 2009, CPEM/Comisia, T‑444/07, R.., p. II‑2121, punctul 126).
4.5 În ceea ce privește cererea de restituire a dumei de 3.006 lei achitată de reclamant cu chitanța . 10, nr._ la 14.10.2013, fila 8 verso, Tribunalul analizând cererea de restituire prin prisma neconformității taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule percepute și a refuzului de restituire a organului fiscal cu prevederile art. 110 par. 1 T.F.U.E. Tribunalul, constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Reglementarea comunitară cuprinsă în art. 110 T.F.U.E. statuează în sensul că:
,, Nici un stat membru nu poate să impună, direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică, produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Prin Hotărârea C.J.U.E. (Prima Cameră) din 19 martie 2009 în cauza C-10/08, pronunțată împotriva Finlandei, Curtea a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art.110 din T.F.U.E. urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele care se află pe piața națională. Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art.110 din T.F.U.E. doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decât produsele naționale și doar dacă nu produce în niciun caz efecte discriminatorii.
Reglementarea națională:
Prin art.4 alin.(1) lit. a) din Legea nr.9 din 06.01.2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a stabilit că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Legea nr.9/2012, prevede obligativitatea taxei pentru emisii poluante numai pentru acele autoturisme, care se înmatriculează pentru prima dată în țară nu și pentru cele care poluează, evidențiind un caracter discriminatoriu fiind contrară dispozițiilor comunitare întrucât legea nu sancționează poluarea, ci vânzarea de autoturisme.
Prin Legea nr.9/2012 s-a înlocuit taxa de poluare doar cu denumirea, întrucât efectele juridice pe care le produc ambele acte normative sunt similare, Curtea europeană de Justiție statuând în sensul că, taxa de poluare introdusa de statul român, impusă mașinilor la prima lor înregistrare în România, contravine legislației Uniunii Europene, legea având efectul de a descuraja importulși punerea în circulație a mașinilor second-hand cumpărate din alte state membre.
Aceasta taxă nu poate fi privită ca o taxă de mediu întrucât nu se aplica și autovehiculelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare al acestora și nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, în domeniul protejării mediului.
Taxa pentru emisii poluante, prevăzută de Legea nr.9/2012 este destinată să îndrume cumpărătorul, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze un anumit tip de autoturism și să condiționeze folosința lui prin restricționarea înmatriculării deși acesta a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru U.E.
Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante fiind datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele care fac obiectul dispozițiile legale stipulate la art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, a căror aplicare în perioada 31.01.2012 – 01.01.2013 au fost suspendate prin O.U.G. nr.1/2012, apreciem că efectul discriminator a fost menținut.
Efectele hotărârilor preliminare, începând cu cauza T. și continuând cu cauzele C. și C. sunt cele arătate în jurisprudența constată a Curții de Justiție a Uniunii Europene și anume că: „ interpretarea pe care, în exercitarea competenței care îi este conferită de art. 177 (devenit art. 267 din T.F.U.E.), Curtea de justiție o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică și definește, atunci când este necesar, sensul și sfera de aplicare a acestei reguli din momentul intrării sale în „vigoare” (a se vedea în acest sens, Hotărârea din 27 martie 1980, pronunțată în cauza C-61/79, Denkavititaliana c-a Administrazione delle Finanze Dello Stato, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1998, pronunțată în cauza C-24/86, Blaizot c/a Universității din Liège și alții, par. 27, Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronunțată în cauza C-415/93, Bosman și alții c-a Union Royale Belgedes Societes de Football Asociation și alții, par. 141 și evident Hotărârea Curții din 7 iulie 2011, cauza N., C-263/10)și în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, C. Și C. din Ordonanța Curții din 03.02.2014, la punctele 29 - 33
Autoritățile naționale nu pot invoca o culpă a contribuabilului care nu a apelat la un remediu național ineficient în condițiile în care, conform jurisprudenței C.J.U.E. invocate de Înalta Curte de Casație și Justiție acestea sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Rezultă că dreptul la restituirea plății nedatorate urmărește să remedieze consecințele incompatibilității taxei cu dreptul U.E. prin neutralizarea sarcinii fiscale care a fost impusă contribuabilului care a achitat-o.
Întrucât, în virtutea efectului erga omnes și aplicării retroactive a hotărârii preliminare a Curții de Justiție, hotărârea preliminară pronunțată este obligatorie pentru toate instanțele naționale care sunt investite cu acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența Legii nr.9/2012 și a O.U.G. nr.1/2012 Tribunalul, urmează ca, aplicând norma comunitară, conform interpretării date de Curte articolului 110 T.F.U.E., să admită acțiunea în ceea ce privește dreptul de restituire.
4.5.1 Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciind că, taxa încasată în temeiul deciziei nr.34.483/14.10.2013 este contră dreptului comunitar, fiind nedatorată pentru argumentele arătate, astfel că, în conformitate cu prevederile art.117 alin.(1) lit. d) și alin. (9) din Codul de procedură fiscală și respectând principiul efectivității, în ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii în restituirea plății nedatorate în forma reglementată prin legislația națională în temeiul autonomiei procedurale, a dispune restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule.
4.5.2 În ceea ce privește capătul de cerere privind plata dobânzii legale dispozițiile art.120 din Codul de procedură fiscală reglementează nivelul majorărilor de întârziere menționat de reclamantă.
Potrivit dispozițiile art.124 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat dobânda datorată reclamantei se situează la nivelul majorării de întârziere prevăzut de art.120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală.
Cu privire la perioada pentru care se calculează aceste dobânzi, dispozițiile art.124 alin. (1) Cod procedură fiscală fixează două termene de la care încep să curgă dobânzile și anume cel prevăzut de art. 117 alin. (2) Cod procedură fiscală și cel prevăzut de art.70 Cod procedură fiscală și de Ordinul nr. 1899/2004 al Ministrului Finanțelor Publice.
Aceste dispoziții legale trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a prevederilor art.148 alin. (2) și (4) din Constituția României, conform cu care organul fiscal este obligat să dea prioritate dispozițiilor europene, în cazul în care este în situația de a aplica legea.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C‑565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice S. și Administrației F. pentru Mediu, cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul S. având ca obiect, restituirea taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii – reglementare națională care limitează dobânzile care trebuie plătite de statul menționat aferente taxelor restituite, care a concluzionat: „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 T.F.U.E., acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.”.
În sprijinul acestei soluții este și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Conform Curții, o creanță împotriva statului, ca urmare a plății nejustificate a unui impozit sau a unei taxe, reprezintă o valoare patrimonială și poate fi considerată un ,,bun,, în baza primei teze a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție (a se vede în acest sens S.A Dangeville c/a Franței, cauza nr._/97, par.48, Cabinet Diot și S.A. Gras Savoye c/a Franței, cauza nr._/99 și_/99, par.26 și Bulves ADc/a Bulgariei, cauza nr.3991/03).
Tribunalul urmează a obliga pârâtele la plata dobânzii legale în materie fiscală de la data plății și până la data restituirii.
4.6 Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează a admite acțiunea, în temeiul dispozițiilor art.8 și 18 din Legea nr.554/2004 și a dispozițiilor Codului de procedură fiscală menționate în considerente.
4.6.1 În baza art.453 alin.(1) raportat la art.451 alin.(1) Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocat.
4.6.2 În ceea ce privește cererea de apreciere a onorariului de avocat prin prisma dispozițiilor art.451 alin.(2) Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a respinge argumentele pârâtei pentru următoarele argumente:
Potrivit jurisprudenței constante a instanței de contencios constituțional criteriile de apreciere impun instanței cercetarea atât a amplitudinii cât și a complexității activității avocațiale, ceea ce este greu de apreciat, dacă admitem că este o chestiune foarte subiectivă (a se vedea în acest sens, Decizia Curții Constituționale a României nr. 1444/2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) din vechiul Cod de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2012, respinsă, precum și jurisprudența Curții Constituționale la care aceasta trimite).
Curtea Europeană a Drepturilor omului are o jurisprudență constantă în sensul că “un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil”( a se vedea, spre exemplu, Hotărârea CEDO din 14 decembrie 2006, pronunțată în cauza D. D. P. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 17 august 2007 și Hotărârea CEDO din 29 martie 2011, pronunțată în cauza C. P. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.13 din 6 ianuarie 2012, precum și jurisprudența CEDO la care aceasta trimite, Hotărârea CEDO din 7 decembrie 2010, pronunțată în cauza M. N. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 7 iunie 2011, precum și jurisprudența CEDO la care aceasta trimite, Hotărârea CEDO din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. A. ș.a. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 22 noiembrie 2010).
În cauză munca prestată de avocat a fost reală și efectiv desfășurată și dovedită cu chitanța nr.2048 PF din 24.11.2014, eliberată de avocat și care atestă plata și încasarea onorariului (fila 59), conform art.452 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., în numele și pentru S. Fiscal Orășenesc Avrig și de Administrația F. pentru Mediu.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. N. Arner, CNP_, cu domiciliul procesual ales în S., ., . la sediul profesional al Societății de avocați F. & Târșia împotriva pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., cu sediul procesual ales în S., Calea Dumbrăvii, nr.17, județul S. în calitate de succesor în drepturi al Serviciului Fiscal orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Dispune anularea Deciziei nr.39.714 din 27.11.2013, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., S. de Soluționare Contestații și a Deciziei nr.34.483 din 14.10.2013 emisă de S. Teritorial Avrig.
Obligă pârâtele, la restituirea sumei de 3.006 lei, achitată cu chitanța . 10, nr._ la 14.10.2013 cu titlu de diferență taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule și a dobânzii legale de la data plății.
Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.857 lei, în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.02.2015.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. D. |
Red. M.O.- 27.08.2015
Listat C.D. -27.08.2015
Ex. 5
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 136/2015. Tribunalul... → |
|---|
