Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 212/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 212/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 2097/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 212/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta H. V. P. și pe pârâții S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. M. D. pentru reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii
Reprezentanta reclamantului apreciază că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 95 Cod procedură civilă coroborat cu art.10 Legea 554/2004.
În continuare, reprezentanta reclamantului depune la dosar practică judiciară, chitanța reprezentând onorariul de avocat, declară că nu mai are alte cereri de formulat, iar în probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 254-255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile și concludente soluționării cauzei, apoi constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea taxei achitate cu titlu de timbru de mediu, la plata dobânzii legale aferente începând cu data plății. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 16.05.2014 de reclamanta H. V. P. în contradictoriu cu pârâții S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU s-a solicitat:
- Obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6986 lei reprezentând timbrul de mediu reactualizată cu dobânda fiscală aferentă, calculată conform art. 124 cod de procedură fiscală, până la data plății efective
- Plata, de către pârâtă, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în această cauză.
În motivarea acțiunii se invocă în esență faptul că temeiul de drept pentru calcularea și perceperea taxei de poluare pentru autoturisme îl constituie dispozițiile OUG 9/2013, prevederi legale care contravin reglementărilor comunitare, care prevăd în art. 110 paragraful 1 din tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene ca nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, urmărindu-se în acest mod reglementarea și asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de discriminare.
Apreciază reclamanta că aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență iar pentru autovehiculele reînmatriculate în România această taxă nu se percepe.
Reclamanta invocă dispozițiile Constituționale potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne și considerentele deciziei Curții Europene de Justiție în cazul Simmenthal, care obligă judecătorul național să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă, sau a unei proceduri constituționale.
În drept au fost invocate Legea 554/2004, art. 148 Constituția României, art. 994 cod de civil, art. 451 Cod procedură civilă, Legea 9/2012
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 300 lei.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru pârâtul S. F. Orășenesc Săliște a formulat întâmpinare (fila 36) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În fapt, pârât a arătat că legislația în vigoare este constituțională, reflectă voința legiuitorului și nu contravine prevederilor din Tratatul Comunității Europene. Prin OUG 9/2013 legiuitorul român a înlăturat discriminarea indirectă pe care o invocă reclamanta în sensul că sunt obligați să plătească taxa de poluare atât autovehiculele second hand achiziționate din Comunitatea Europeană la prima lor înmatriculare în România cât și autovehiculele second hand achiziționate de pe piața internă și reînmatriculate în România.
Arată pârâta că reclamantul nu arată motivele pentru care decizia de calcul a acestei taxe îndeplinește condiția de act vătămător iar decizia de calcul a taxei este temeinică și legală.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârât solicită respingerea acestora iar, în subsidiar, să fie stabilite într-un cuantum ce corespunde măsurii cheltuielilor necesare care au fost făcute în mod real și în limita unui cuantum rezonabil.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și următoarele cod de procedură civilă, art. 1 și următoarele Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, Ordonanța 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță.
Asupra fondului cauzei din întregul probatoriu al cauzei se rețin următoarele:
În fapt, reclamanta a cumpărat un autoturism second hand, marca Volkswagen Polo cu numărul de înmatriculare_, an de fabricație 2000 la data de 14.02.2014 (contractul de la fila 18). Pentru a putea înmatricula autoturismul pe numele său a achitat cu chitanța _/26.02.2014 suma de 6986 lei stabilită conform deciziei de calcul 1334/25.02.2014 emisă de S. F. Orășenesc Săliște conform OUG 9/2013 .
Potrivit certificatului de înmatriculare depus în traducere certificată la fila 11, autovehiculul în cauză a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE - Franța, la data de 10.03.2000.
Reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe pe care a apreciat-o ca nedatorată, cerere respinsă prin decizia_/06.05.2014 cu motivarea că perceperea taxei pentru emisiile poluante este justificată și în conformitate cu prevederile OUG 9/2013.
Problematica supusă analizei instanței vizează conformitatea OUG 9/2013 în vigoare la data emiterii deciziei de calcul cu dispozițiile comunitare. Reclamantul susține că această reglementare menține același regim discriminator față de legislația europeană ca și OUG nr. 50/2008.
Legislația europeană stabilește obligația statelor membre de a nu aplica direct sau indirect, produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
Astfel, rațiunea înmatriculării autovehiculelor fără plata taxei sau a restituirii sumei achitate: fie cu titlu de taxă specială auto la prima înmatriculare conform Codului fiscal aplicabil în perioada 01.01.2007 – 30.06.2008, fie ca taxă de poluare în temeiul OUG nr.50/2008 pe perioada 01.07.2008 – 31.12.2011, fie ca taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în temeiul Legii nr.9/2012 pe perioada 01.01.2012 – 31.12.2012, constă, astfel cum au reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. c/a României și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.24 din 14.11.2011, în discriminarea creată între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar. Această discriminare s-a datorat faptului că potrivit legislației menționate taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care se făcea prima înmatriculare în România (deși fuseseră anterior înmatriculate în spațiul comunitar), nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară, fiind astfel împiedicată libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin descurajarea achiziției de autovehicule folosite provenite din spațiul comunitar, ceea ce contravine art.110 par.1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - potrivit căruia ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”. Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În cauza T. c/a României, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că prevederile art. 110 din Tratat trebuie interpretate în sensul că se opun ca statele membre să instituie taxe ori măsuri cu efect echivalent prin care să restrângă libera circulație a mărfurilor, însă situația vizată privea, exclusiv, autovehiculele second – hand înmatriculate anterior în spațiul comunitar, dat fiind faptul că numai în privința unor astfel de autovehicule, legislația internă instituia un tratament discriminatoriu în privința celor achiziționate din spațiul comunitar, comparativ cu cele achiziționate de pe teritoriul României.
Deși Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule înlătura această discriminare stipulând la art.4 obligația de plată a taxei pentru toate autovehiculele second-hand, atât pentru cele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, cât și pentru cele aflate deja în circulație în țară, taxa urmând a fi achitată conform alin.2 „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”, totuși prin OUG nr.1/2012 aplicarea dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2013 ceea ce a făcut ca discriminarea să se mențină și pe parcursul anului 2012.
Întrucât de la 1 ianuarie 2013 suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a încetat, în lipsa altor dispoziții legale, acest text de lege a devenit aplicabil, astfel că taxa era datorată fără a mai exista vreo discriminare, atât pentru autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, cât și pentru cele aflate deja în circulație în țară și nu mai exista rațiunea scutirii de la plata taxei pentru autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar.
În același sens sunt și dispozițiile în vigoare din 15.03.2013, respectiv dispozițiile OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu, în sensul că taxa se datorează fără a mai exista vreo discriminare, atât pentru autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, cât și pentru cele aflate deja în circulație în țară.
Având în vedere că la data achitării de către reclamantă a taxei de poluare, aceasta se aplica tuturor vehiculelor, instanța apreciază că cererea reclamantului de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de poluare nu este întemeiată, mai ales că prevederile art. 110 (fost 90 din TCE) nu interzic statelor instituirea de taxe ori alte sarcini fiscale în considerarea unor motive justificate, ci se opun doar ca, prin astfel de măsuri, să se restrângă ori să se împiedice libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar.
Raportat la cele ce preced, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Se va respinge și cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, față de soluția preconizată asupra cauzei și dispozițiile art. 451,453 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta H. V. P. cu sediul procesual ales în Sibiu .. 25, la CABINET AVOCAT M. D. în contradictoriu cu pârâții S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE cu sediul în Săliște, ., jud. Sibiu și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, Sector 6, București .
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sanctiunea nulitatii.
Pronunțată in ședința publica din 13.02.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P.07.04.2015
Tehnored. D.E.P.07.04.2015
Ex. 5
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
