Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 3833/85/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 54/CA
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. S.
Grefier A. R. C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. G. R. M. și pe pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SIBIU-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat - E. T. cu împuternicire la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantului depune la dosarul cauzei decontul cheltuielilor de judecată și chitanța nr. 0803/2013, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat – în cuantum de 2500 lei și, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, considerând procesul în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța găsește cauza în stare de judecată acordând cuvântul reprezentantei reclamantului în fond.
Având cuvântul, reprezentanta reclamantului pune concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și în consecință solicită anularea actelor administrativ-fiscale atacate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform decontului depus.
Totodată arată că în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, fila nr. 3 din dosar, se reține că reclamantul a efectuat 12 operațiuni care intră în sfera de aplicare a taxelor pe valoare adăugată; dintre aceste operațiuni, două operațiuni respectiv o casă și un teren arabil extravilan au fost dobândite și înstrăinate în coproprietate cu persoana fizică I. C.; acesta din urmă a atacat actele administrative în cadrul dosarului_ care a fost soluționat definitiv.
Instanța de control judiciar prin decizia nr. 525/2014 – fila 167 din dosar a arătat că în mod greșit organul fiscal a apreciat caracterul de operațiuni economice cu caracter de continuitate cu privire la tranzacțiile efectuate de reclamant prin contracte de vânzare-cumpărare: 259/2006 și 3012/18.12.2006, contracte efectuate în cotă de ½ cu reclamantul din prezenta cauză.
În mod definitiv aceste tranzacții au fost scoase din cifra de afacere care ar califica persoana fizică ca fiind persoană impozabilă.
Pe cale de consecință, în situația în care aceste două tranzacții nu sunt luate în plafonul de regim special și numai tranzacțiile efectuate ulterior, respectiv verificarea unui . vânzarea apartamentelor – reclamantul îndeplinește condițiile de persoană fizică impozabilă la data de 19.09.2007 urmând să se înregistreze ca plătitor de TVA în 10 zile respectiv, până în 10.10.2007, devenind plătitor de TVA cu data de 1.11.2007, ca atare nu există obligații de plată TVA și accesorii.
Pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul acțiunii introductive, reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Instanța față de actele dosarului găsește cauza în stare de judecată astfel că o reține în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță reclamantul P. G. R. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DGFP Sibiu, anularea deciziei de impunere nr. 12 556/29.09.2011 și a deciziei nr. 571/29.11.2011 prin care a fost soluționată contestația împotriva actului de impunere.
În fapt, reclamantul a motivat că în urma inspecției fiscale s-a reținut că în perioada 1.01._10 a realizat un număr de 8 operațiuni taxabile, dobândind calitatea de persoană impozabilă la data de 1.02.2007.
Actele emise sunt nelegale întrucât reclamantul nu are calitatea de persoană impozabilă în scopul TVA.
În perioada controlată, 2006-2009, noțiunea de persoană impozabilă în scopuri TVA era definită de dispozițiile art. 127 alin. 1 din Codul Fiscal care fac referire la activități economice și fapte de comerț iar vânzarea imobilelor nu reprezintă fapte de comerț.
ÎCCJ, în motivarea deciziei nr. 4349/2011 a reținut că în succesiunea modificărilor art. 127 din Codul Fiscal, se poate vorbi de o obligație legală neclară, în sarcina persoanelor fizice de a plăti taxa pe valoare adăugată obligație neclară inclusiv cu privire la modul de calcul a TVA. Situația a fost reglementată prin dispozițiile art. 109/2009, care a intrat în vigoare la data de 1.01.2010 și care nu se pot aplica retroactiv.
Prin Ordonanța amintită a fost introdus la art. 127 un nou alineat, respectiv 2 ind. 1 care prevede că situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile sunt explicitate prin norme iar Normele de aplicare, modificate prin HG nr. 1620/2009 prevăd că nu are caracter de continuitate obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de acestea pentru scopuri personale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 127, 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal, OUG nr. 109/2009 și HG nr. 1620/2009.
Pentru susținerea acțiunii, au fost anexate: decizia nr. 571/29.11.2011, decizia de impunere nr. 12 556/29.09.2011, raportul de inspecție fiscală, situația tranzacțiilor imobiliare, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pârâta DGFPJ Sibiu a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamantul a edificat construcții în vederea înstrăinării lor și a obținut venituri impozabile, situație față de care i-au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 416 630 lei, TVA și accesorii. Susținerea potrivit cu care persoanele fizice nu sunt supuse impozitării, nu poate fi reținută. Dispozițiile art. 72 alin. 1 și 3 din Codul de procedură fiscală prevăd că orice persoană sau entitate care este parte într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal și primește cod de identificare fiscală.
Având în vedere modificările privind organizarea ANAF potrivit dispozițiilor OUG nr. 74/2013 și ale HG nr. 520/2013 precum și dispozițiile art. 17 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, instanța a dispus introducerea în cauză a DGFPJ Sibiu.
La cererea reclamantei, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, prin care să se stabilească data la care contribuabilul a îndeplinit condițiile pentru a deveni plătitor de TVA și întinderea obligațiilor fiscale prin aplicarea cotei de 19% după procedeul sutei mărite.
Analizând cererile și susținerile părților, actele de inspecție și impunere, raportul de expertiză contabilă, celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanța reține starea de fapt pe care o vom prezenta în continuare.
Contribuabilul P. G. R. M. a fost supus unei inspecții fiscale asupra legalității și conformității declarațiilor fiscale, pentru perioada 1.01._10 iar prin raportul de inspecție fiscală s-a constatat că aceasta a efectuat mai multe operații imobiliare, taxabile din punct de vedere TVA, stabilindu-se obligații fiscale suplimentare, după cum urmează: TVA – 180 239 lei; majorări de întârziere 209 355 lei; penalități de întârziere 27 036 lei.
Valorificându-se raportul de inspecție fiscală, a fost emisă decizia de impunere nr. 12 556/29.09.2011, pentru sumele mai sus amintite.
Împotriva actului de impunere a fost formulată contestație, respinsă în întregime prin decizia nr. 571/29.11.2011.
Reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ și a solicitat anularea deciziei de impunere și a deciziei pronunțată asupra contestației.
Acțiunea reclamantului este întemeiată urmând a fi admisă iar actele atacate anulate.
Obiectul acțiunii îl reprezintă actele prin care s-au stabilit, respectiv menținut obligații fiscale suplimentare reprezentând TVA și accesorii iar potrivit dispozițiilor art. 127 alin .1 din Codul fiscal este considerată persoană impozabilă din punct de vedere TVA orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc activități economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol prevăd că, în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora.
De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Reglementând regimul scutirilor pentru operațiunile supuse TVA, dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. f din Codul fiscal prevăd că sunt scutite de taxă operațiunile privind livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri. Prin excepție scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcții noi, părți de construcții noi sau terenuri construibile.
În ceea ce privește plafonul de scutire, dispozițiile art. 152 alin. 1 ale Codului fiscal, în forma de la data scutirii regimului juridic de drept fiscal dedus judecății prevedeau că persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35 000 Euro, al cărei echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de BNR, poate aplica scutirea de taxă.
Autoritatea fiscală a reținut o eronată stare de fapt și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale mai sus amintite atunci când a stabilit, respectiv a menținut obligațiile fiscale suplimentare.
Plafonul de scutire prevăzut de dispozițiile art. 152 alin. 1 din Codul fiscal a fost depășit la data de 19.02.2007 când s-a încheiat contractul de vânzare nr. 2068/19.02.2007 (poziția 10 anexa 2 expertiză). Ulterior acestei date, reclamantul nu a mai efectuat operațiuni taxabile, tranzacțiile de la pozițiile 11-13 fiind în regim de scutire, apreciat în acest sens de autoritatea fiscală.
Pentru imobilele înstrăinate de reclamant în cotă parte cu contribuabilul I. C. pozițiile 1 și 4 anexă, Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit prin decizia nr. 525/2014 că nu reprezintă activitate economică supusă impozitării.
Întrucât ulterior intervenirii faptului generator și depășirii plafonului de scutire reclamantul nu a mai desfășurat operațiuni taxabile, reclamantului nu i se puteau stabili obligații fiscale suplimentare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului va fi admisă iar deciziile nr._/29.09.2011 și nr. 571/29.11.2011 emise de fosta DGFPJ Sibiu anulate.
Având în vedere dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. G. R. M., CNP_, domiciliat în Sibiu, ., ., cu domiciliul procesual ales în Sibiu, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 7, jud. B.;
Anulează decizia de impunere nr._/29.09.2011 emisă de fosta DGFPJ Sibiu și decizia nr. 571/29.11.2011 emisă de DGFPJ Sibiu;
Obligă pârâta la plata sumei de 4079 lei – cheltuieli de judecată;
Cu drept de recurs, înregistrat la Tribunalul Sibiu, în termen de 15 zile de la comunicare;
Pronunțată în ședința publică, azi 26.01.2015.
Președinte,
D. Șomandră
Grefier,
A. R. C.
Red.D.S./4.03.2015
Tehnored. A.C./5.03.2015
Ex. 4 Ef.2 .
| ← Pretentii. Sentința nr. 79/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
