Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 585/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 585/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 3233/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 585/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier N. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. L. și pe pârât S. F. ORĂȘENESC AVRIG, pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părtilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nefiind alte cereri formulate în cauză, instanța in baza actelor dosarului, găsește cauza în stare de judecată si rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr._ reclamantul M. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: S. F. ORĂȘENESC AVRIG, ADMINISTRAȚIA JUDETEANA A FINANȚELOR PUBLICE Sibiu, DIRECȚIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE BRASOV și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea către reclamantă a sumei de 2217 lei reprezentând taxă timbrul de mediu pentru autovehicule, plus dobânda legală calculată de la data perceperii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat faptul că în 2.09.2013 a achiziționat un autoturism marca Citroen Jumper dintr-un alt stat al UE, în speță din Spania, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite o taxă timbrul de mediu pentru autovehicule în sumă de 2217 lei prin Decizia de calcul nr. 511/30.08.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig.
Pentru aceste considerente, reclamantul precizează faptul că timbrul de mediu contravine Tratatului Comunității Europene care în art. 110 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
De aceea, în condițiile în care România este stat membru al UE, potrivit art.148 din Constituție prevederile Tratelor Uniunii Europene trebuie să aibă prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
La fila 32 dosar s-a depus întâmpinare de către pârâta AJFP Sibiu, în numele și pentru S. F. Orășenesc Avrig și în calitate de mandatar al DGRFP B. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că în cauză a fost aplicată legislația în vigoare la data achiziționării autoturismului, iar în ceea ce privește petitul referitor la restituirea dobânzii s-a solicitat aplicarea disp.art.124 din OG 92/2003.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât timbrul de mediu a fost calculat în baza legislației în vigoare, respectiv a OUG nr.9/2013.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța de fond va reține următoarele:
În conformitate cu contractul de v/c, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului depuse la filele 11-16, reclamantul a achiziționat în 2.09.2013, dintr-un stat membru al UE, în speță din Spania - autoturismul marca Citroen Tip Jumper.
La data de 30.08.2013, conform chitanței . nr._ reclamantul a achitat timbru de mediu în sumă de 2217 lei, în baza Deciziei de calcul a taxei pentru timbru de mediu pentru autovehicule nr. 511/30.08.2013, comunicată reclamantei la aceeași dată.
Având în vedere obiectul cauzei instanța va reține că odată cu . OUG nr. 9/15.03.2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a motivat faptul că scopul adoptării acesteia –precizat în preambul – este cel al „asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu”.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Față de textul legal menționat, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. a) din OUG nr. 9/2013 care reglementează timbrul de mediu ce trebuie achitat pentru autoturismele importate din alte state membre în vederea punerii lor în circulație în România, dispoziții pe care instanța le găsește contrare legislației comunitare, respectiv art. 110 TFUE.
Deși legiuitorul român a hotărât adoptarea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu ca urmare a faptului că actele normative anterioare au ajuns să fie considerate de instanța comunitară ca fiind neconforme cu legislația europeană, noul text de lege păstrează, în esență, dispoziții quasi-identice cu cele reglementate anterior.
Așa cum rezultă din analiza legislației române, în materie, respectiv Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 cu toate modificările, Legea nr. 9/2012 și OUG nr. 1/2012, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare, taxă de poluare sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a existat pentru mai multe categorii de autovehicule, două fiind cele care au suscitat opinii divergente, respectiv cele achiziționate second-hand dobândite de un prim proprietar din România cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, atribuirii unui certificat de înmatriculare și a unui număr de înmatriculare, precum și cele rulate care au fost înmatriculate deja în România, care fac obiectul unor tranzacții de vânzare-cumpărare și pentru care a fost achitată taxa pentru autoturisme, ce nu fac parte din categoriile exceptate sau scutite de la plata acestor taxe.
Din preambulul actelor normative anterioare adoptate de legiuitorul român rezultă că printre motivele care au determinat executivul să le adopte a fost avut în vedere, în primul rând, impactul pe care măsurile dispuse prin aceste prevederi legale privind taxa de primă înmatriculare, taxa pe poluare pentru autovehicule sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule le-ar fi avut în plan economic și social, consecințele negative asupra modului de aplicare a taxării autovehiculelor aflate în categoria celor reglementate de aceste dispoziții legale precum și necesitatea simplificării procedurii aplicării taxei.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și la adoptarea OUG. nr. 9/2013 care, deși reglementează în esență achitarea taxei de mediu cu ocazia înmatriculării autovehiculelor conform principiului „poluatorul plătește”, în realitate însă a menținut o formă deghizată de plată a primei înmatriculări a autovehiculelor în România, încălcând astfel principiile liberei circulații a mărfurilor, a neutralității impozitării interne si creând o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și cele existente pe piața internă, fiind încălcate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE)
Ori, scopul art. 110 TFUE este tocmai acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.
Potrivit jurisprudenței CJUE, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
D. urmare, instanța consideră că, în mod aparent, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 este înlăturată discriminarea la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă deoarece, în realitate, aplicarea unor taxe cu titulatura de timbru de mediu în cuantumuri destul de însemnate pentru cele achiziționate second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene conduce în mod evident la diminuarea livrărilor intracomunitare de autovehicule și încurajarea producției interne de astfel de bunuri și achiziționarea lor, o asemenea măsura intrând în categoria celor cu efecte restrictive din punct de vedere cantitativ.
Deși, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehiculele second-hand achiziționate din afara României și cele similare de pe piața internă este, cel puțin, identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenției legislativului de înnoire a parcului auto național cu autovehicule produse în țara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziționate din spațiul intracomunitar, numărul tranzacțiilor de vânzare-cumpărare cu autovehiculele deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii poluante fiind infim.
Este adevărat că statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a stabili taxe pentru activitatea de comerț cu bunuri importate însă este necesar ca efectul economic al unei astfel de norme asupra circulației bunurilor importate să nu intre în conflict cu legislația comunitară, aici intervenind rolul judecătorului național de a verifica respectarea principiului egalității de tratament între cele două categorii de mărfuri .
Pornind de la ideea că Uniunea Europeană dorește liberalizarea piețelor si înlăturarea oricăror obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor și ținând cont de contextul economico-social, de amploarea pieței auto din România, și de tendința cetățenilor români de a achiziționa autovehicule second-hand din alte state membre ale spațiului intracomunitar deoarece se realizează egalitatea între preț si calitate, se consideră că prin actuala reglementare s-au impus măsuri cu caracter restrictiv din punct de vedere cantitativ, măsuri interzise de legislația comunitară.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C 426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art. 110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Prin urmare, și în forma reglementată de OUG nr. 9/2013, se stabilesc indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare față de produsele naționale similare. Reglementat în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule înmatriculate deja în România și pentru care nu s-a restituit taxa achitată cu ocazia înmatriculării acestora.
Rezultă așadar că prin încasarea timbrului de mediu nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, întrucât taxa este percepută, în condițiile prev.de art.4 alin 1 lit a din OUG nr.9/2013, numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul înstrăinări autoturismului și a înmatriculări pe numele noului proprietar, taxa nu mai este percepută (cu excepția cazurilor prev.art.4 alin1 lit b - d din OUG nr.9/2013). De aceea, instituirea timbrului de mediu prin OUG nr. 9/2013 reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității Europene iar reglementarea acestuia nu poate fi justificat prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public. De asemenea, obligarea la plata timbrului de mediu în condițiile arătate are un caracter protecționist, producând un efect echivalent taxelor și tarifelor vamale prin creșterea prețurilor pentru produsele importate, contrar prevederilor art. 110 din TFUE.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca atare, și actualul act normativ este contrar art.110 din TFUE, întrucât este destinat să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel achiziționarea autovehiculelor existente pe piața din România, pentru care s-a achitat taxa cu ocazia primei înmatriculări.
Instanța reține că TFUE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne. Astfel, având în vedere că dispozițiile art. 110 din Tratatul de funcționare a UE prevalează față de dispozițiile contrare cuprinse în OUG nr. 9/2013, precum și faptul că, instituțiile statului sunt obligate a da prioritate regulilor de drept comunitar, se apreciază că, pârâtele, nu pot invoca prevederile OUG nr.9/2013 privind refuzul de restituire a timbrului de mediu.
În ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscală, instanța, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României va înlătura de la aplicare dispozițiile art.124, art.,120 și 70 din codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală. Aceasta întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat precizând că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în litigiu, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va dispune admiterea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu DGRFP Brasov - AJFP Sibiu - S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu. Pe cale de consecință pârâtele vor fi obligate la restituirea către reclamantă a sumei de 2217 lei reprezentând timbru de mediu, plus dobânda legală calculată de la achitării din 30.08.2013 și până la momentul restituirii integrale a sumei.
În baza art.274 C. va dispune obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 222 lei
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. L. cu domiciliul procesual ales in Avrig .. 2 A jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA G. REGINONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDETEANA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SIBIU cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu – S. F. Orășenesc Avrig cu sediul în Avrig .. 41 jud. Sibiu și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului timbru de mediu în sumă de 2217 lei, plus dobânda legală, calculată de la data achitării din 30.08.2013 și până la momentul restituirii integrale a sumei.
Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 222 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, N. M. |
red.G.B. 8.04.2015
cop.N.M. 8.04.2015
6 ex.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 616/2015.... → |
|---|
