Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1738/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1738/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 1389/85/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR. 1738/CA/2015
Ședința publică de la 18.09.2015
Completul compus din:
Președinte: L. R. P.
Grefier: I.-M. Ș.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe revizuentul N. I. și pe intimații S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.09.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea sentinței pentru astăzi, 18.09.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față
Constată că sub nr._ s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu cererea de revizuire formulată de reclamantul revizuent N. I. în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu București, solicitând revizuirea sentinței 2280/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul_, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților să restituie taxa pentru emisii poluante în cuantum de 4909 lei achitată cu chitanța . nr._ din 18.02.2013 și dobânda fiscală de la data plății până la data restituirii.
În fapt, revizuentul a arătat că instanța a respins inițial acțiunea prin sentința nr. 2280/2014 cu motivarea că taxa pentru emisii poluante este conformă cu prevederile art. 110 din TFUE, iar față de decizia pronunțată de curtea de Justiție Europeană în cauza M. contra României se impune admiterea cererii de revizuire. În concret, s-a arătat că decizia pronunțată în cauza M. a declarat Legea 9/2012 ca incompatibilă cu art. 110 din TFUE având în vedere că scutește de la plata taxei pentru emisii poluante autoturismele care anterior au fost înmatriculate cu plata unei taxe declarate incompatibile ulterior cu prevederile TFUE.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Orășenesc Avrig aceasta a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată ca inadmisibilă, motivat de aceea că nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 509 N.C.proc.civ. că hotărârea despre care se face vorbire era cunoscută judecătorilor Curții de Apel A. I. din anul 2014 și, în plus, cererea este tardiv formulată față de dispozițiile art. 509 pct. 10 N.C.proc.civ.
S-a dispus acvirarea dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită.
Examinând cererea de revizuire de față, instanța reține că prin sentința 2280/2014 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamantului N. I. în contradictoriu cu S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu București, motivat în principal de aceea că prin aplicarea în integralitate a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 a fost înlăturat regimul fiscal discriminatoriu, neexistând o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE invocată de reclamant, nefiind protejate direct sau indirect anumite produse.
Sentința a rămas irevocabilă prin neatacarea ei.
În cauză ne aflăm în prezența cazului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia „constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin 3, la cererea temeinic motivată a părții interesate în termen de 15 zile de la pronunțare.” Textul a fost declarat neconstituțional în ce privește termenul de declarare a revizuirii prin Decizia nr. 1609/2010 a Curții Constituționale.
Conform art. 147 alin. 1 din Constituție, dispoziția declarată neconstituțională și-a încetat efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale întrucât nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, astfel că urmare a lipsei de reglementare în termenul stabilit textul declarat neconstituțional nu mai produce efecte juridice.
În lipsa intervenției legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul arătat și spre respectarea principiului securității raporturilor juridice, Tribunalul consideră că în cauză este aplicabil termenul de revizuire cel mai favorabil și pentru motivul de revizuire cel mai apropiat cu situația din cauză, reglementat de Codul de procedură civilă. Prin urmare apreciem că revizuirea pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 poate fi exercitată în termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin. 3 C.p.civ. ce începe să curgă de la data publicării în Buletinul Oficial al Uniunii Europene a deciziei interpretative a T.F.U.E.
Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție a adoptat o soluție de principiu la data de 07.02.2011 în sensul că regularitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2din legea 554/2004 se va verifica în raport cu termenul general de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 teza finală Cod procedură civilă, termen ce va curge de la data la care revizuentul a luat cunoștință pe orice cale, de hotărârea a cărei revizuire o solicită. Opinăm însă că motivul de revizuire cel mai apropiat este cel prevăzut de art. 509 pct. 10 din noul Cod procedură civilă așa încât termenul de revizuire este cel prevăzut de art. 511 alin. 3 din noul Cod procedură civilă și anume așa cum am arătat, de la data publicării hotărârii CJUE în Buletinul Oficial al Uniunii Europene.
În concret, față de Cauza M., pronunțată de Curtea de Justiție Europeană la data de 14 aprilie 2015, invocată ca motiv de revizuire prezenta cerere formulată la data de 28 aprilie 2015 este în termen și ea este admisibilă în principiu fiind întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Condiția de admisibilitate privind incidența unor prevederi ale dreptului comunitar de care instanța nu a ținut seama la pronunțarea hotărârii este îndeplinită în cauză, întrucât la data la care s-a pronunțat sentința nu era încă soluționată cererea de interpretare a Tratatului în Cauza M., interpretarea dată de judecătorul național T.F.U.E. prin sentința contestată în prezenta cauză fiind una eronată, din perspectiva aplicării principiului priorității dreptului comunitar, ceea ce face incident art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente excepția inadmisibilității și tardivității cererii de revizuire invocate de AJFP Sibiu în numele și pentru S. F. Orășenesc Avrig vor fi respinse.
Analizând pe fond cererea de revizuire Tribunalul reține că reclamantul a achiziționat din Germania în anul 2013 un autoturism marca Volkswagen Golf cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ6W000836 (fila 11). Pentru a putea înmatricula autoturismul, a achitat cu chitanța . nr._ din data de 18.02.2013 suma de 4.904 lei stabilită conform deciziei de calcul emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Avrig conform Legii 9/2012. Potrivit certificatului de înmatriculare depus în traducere certificată la fila 9, autovehiculul în cauză a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE - Germania, la data de 13.06.2005.
Prin cererea depusă la S. F. Orășenesc Avrig reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe pe care a apreciat-o ca nedatorată, cerere respinsă.
Chestiunea supusă analizei instanței este în ce măsură noua reglementare (legea 9/2012) menține același regim discriminator față de legislația europeană ca și OUG nr. 50/2008, și în ce măsură considerentele CJCE în cauzele T. și N. pot fi invocate în prezenta cauză.
Legislația europeană stabilește obligația statelor membre de a nu aplica direct sau indirect, produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare. Așa cum a subliniat Curtea la par. 52 din hotărârea pronunțată în cauza T., interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prevederile Legii nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante au fost introduse ca urmare a hotărârii Curții Europene de Justiție date in cauza N., prin care s-a reținut că „toate modificările succesive aduse OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.” S-a conchis in sensul ca reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii in circulație in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si prin aceasta contravine art. 110 din Tratat.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012 că obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea până la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012.
Din actele cauzei Tribunalul reține că la data plății taxei în cauză (18.02.2013) efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate încetaseră.
Reintrarea în vigoare a dispozițiilor suspendate ale Legii nr.9/2012 cu data de 01.01.2013, pune în discuție compatibilitatea acestui act normativ, sub imperiul căruia reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante, cu dispozițiile art.110 T.F.U.E.
Art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre. CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Analizând cererea de restituire prin prisma neconformității taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule percepute și a refuzului de restituire a organului fiscal cu prevederile art. 110 par. 1 T.F.U.E. Tribunalul, constată că acțiunea este fondată, pentru următoarele considerente:
Dreptul la restituirea unei plăți nedatorate urmărește să remedieze consecințele incompatibilității taxei cu dreptul Uniunii Europene prin neutralizarea sarcinii fiscale care a fost impusă contribuabilului care a achitat-o.
Prin Hotărârea C.J.U.E. din 19 martie 2009 în cauza C-10/08, pronunțată împotriva Finlandei, Curtea a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art.110 din T.F.U.E. urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele care se află pe piața națională. Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art.110 din T.F.U.E. doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai aspru taxate decât produsele naționale și doar dacă nu produce în niciun caz efecte discriminatorii.
Taxa pentru emisii poluante, prevăzută de Legea nr.9/2012 este destinată să îndrume cumpărătorul, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze un anumit tip de autoturism și să condiționeze folosința lui prin restricționarea înmatriculării, deși acesta a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru U.E.
In cauza M., invocată ca motiv de revizuire, Curtea, analizând toate reglementările naționale anterioare, a conchis că art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s-a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă.
În acest sens, Curtea a decis că ”scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe” și a reținut că o astfel de scutire ”a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul principal favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare” (pct. 48).
Aplicând această concluzie la principiul conform căruia, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul, curtea a reținut că ”atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într-un stat membru este, ulterior, vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare. Dacă valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menționată, se încalcă articolul 110 TFUE. Astfel, această diferență de sarcină fiscală riscă să favorizeze vânzarea de autovehicule rulate naționale și să descurajeze astfel importul de autovehicule similare” (pct.49)
Concluzionând Curtea a arătat că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Întrucât, în virtutea efectului erga omnes și aplicării retroactive a hotărârii preliminare a Curții de Justiție, hotărârea preliminară pronunțată este obligatorie pentru toate instanțele naționale care sunt investite cu acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența Legii nr.9/2012 Tribunalul, urmează ca, aplicând norma comunitară, conform interpretării date de Curte articolului 110 T.F.U.E., să admită acțiunea în ceea ce privește dreptul de restituire.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciind că, taxa încasată în temeiul dispozițiilor fiscale naționale, de la data primei înmatriculări a autovehiculului în România, contrare dreptului comunitar, este nedatorată, urmează ca, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) lit. d) și alin. (9) din Codul de procedură fiscală și respectând principiul efectivității, în ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii în restituirea plății nedatorate în forma reglementată prin legislația națională în temeiul autonomiei procedurale, a dispune restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule.
Obligația de restituire revine S. F. Orășenesc Avrig ca autoritate ce a perceput-o dar și Administrației F. pentru Mediu în calitate de beneficiar al acesteia.
Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, reclamantul este îndreptățit la dobânda fiscală de la data plății taxei, conform Hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza I..
Potrivit CJCE principiul efectivității impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei. În speță Curtea a constatat că un regim precum cel din România, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Prin urmare CJCE, la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Sibiu, a răspuns că: „ dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Așa fiind apreciem că data de la care încep să curgă dobânzile trebuie calculată de la data plății taxei, astfel cum rezultă din hotărârea pronunțată în Cauza I. de Curtea Europeană de Justiție.
Pentru considerentele anterior expuse cererea de revizuire a reclamantului N. I. va fi încuviințată, iar sentința nr. 2280/2014 va fi schimbată în sensul că se va admite acțiunea așa cum a fost formulată, iar pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantului suma de 4904 lei reprezentând taxa de emisii poluante, achitată la data de 18.02.2013 și dobânda fiscală calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale a sumei.
Ca urmare a admiterii acțiunii, pârâtele S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând taxă de timbru.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, invocate de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Orășenesc Avrig.
Încuviințează cererea de revizuire formulată de revizuientul N. I. împotriva sentinței 2280/2014 pronunțată de Tribunalul - Secția de C. administrativ și fiscal în dosar nr._ -definitivă prin nerecurare, pe care o schimbă în sensul că:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. I., CNP_, domiciliat în Sebeșu de Sus, nr. 199, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc Avrig, cu sediul în Avrig, .. 4, jud. Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, sector 6 si in consecință:
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 4904 lei reprezentând taxa de emisii poluante, achitată la data de 18.02.2013 și dobânda fiscală calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale a sumei.
Obligă pârâtele la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
L. R. POPAIOANA-M. Ș.
RED. – L.P. 02.10.2015
TEHNORED. – I.M.Ș. 02.10.2015
EX. 5
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 439/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
