Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 04-09-2015, Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 5444/306/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 907/CA/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător Giania C. M.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de petentul apelant P. L. L., împotriva Sentinței nr. 6205/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Poșta D. pentru apelantul – petent și cons jur. C. G. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Avocatul apelantului – petent depune la dosar împuternicire avocațială și xerocopia certificatului profesional pentru a face dovada calității de taximetrist a reclamantului.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului formulat.
Avocatul apelantului – petent solicită admiterea apelului în sensul anulării procesului verbal de contravenție încheiat, restituirea sumei reprezentând amendă și exonerarea petentului de la sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe o perioadă de 30 de zile. Susține că instanța de fond deși a reținut că autoturismul se afla pe marcaj și nu putea fi vorba de neacordare de prioritate a respins plângerea contravențională formulată.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, avându-se în vedere și calitatea de taximetrist a petentului. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, având în vedere faptul că, probele administrate la instanța de fond au făcut dovada că pietonii se aflau pe trecerea de pietoni, contravenția fiind consumată, neimpunându-se modificarea sentinței.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin plângerea înregistrata la Judecătoria Sibiu sub nr._ petentul P. L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: anularea procesului verbal . nr._/12.03.2014 întocmit de intimat.
In drept: art. 7, 16, 17, 21,34 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul prin întampinare a solicitat respingerea plangerii ca nefondata si mentinerea procesului verbal de contraventie, avand in vedere savarsirea faptei prevazute de art. 135 lit h din HG 1391/2006.
In drept: art. 121 din HG nr. 1391/2006, art. 109 din OUG 195/2002 rep., Ordonanta 2/2001.
Prin Sentința nr. 6205/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
Argumentația primei instanțe.
Prin procesul verbal de contraventie CP nr._/12.03.2014 emis de intimat. petentul a fost sanctionat pentru fapta prevazuta de art. 135 lit h din HG 1391/2006 constand in aceea ca nu acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversare in zona magazinului Lidl din Sibiu, .>
Verificand legalitatea si temeinicia procesului verbal instanta constata ca starea de fapt corespunde realitatii si sanctiunea a fost corect individualizata.
Din examinarea imaginilor video, se observa ca petentul se afla cu autoturismul pe marcaj in momentul in care pietonii traversau regulamentar . verbal in masura masura în care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el însusi si poate constitui o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului. A conferi forta probanta unui înscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legala a vinovatiei” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe în mod grav functionarea autoritartilor statului facând extrem de dificla sanctionarea unor fapte antisociale, minore ca si gravitate dar extrem de numeroase.
De asemenea, în aprecierea temeiniciei procesului-verbal instanta a luat în considerare si prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura acest înscris constator. În acest sens, Curtea Europeana a constatat deja ca orice sistem juridic cunoaste prezumtiile de fapt si de drept; Conventia nu le împiedica din principiu, dar în materie penala obliga statele contractante sa nu depaseasca un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor sa includa aceste prezumtii în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei si pastrând drepturile la aparare. Prin raportare la cauza de fata, instanta considera ca aplicarea prezumtiei de legalitate si temeinicie nu depaseste aceste limite rezonabile atâta timp cât propriile sustineri ale petentului si lipsa obiectiunilor se coroboreaza cu constatarile personale ale agentului de politie. Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca procesul-verbal . nr._/12.03.2014 emis de intimat este temeinic întocmit, petentul facându-se vinovat de savârsirea contraventiei de neacordare a prioritătii de trecere pietonilor
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b) constituie contraventie neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului .
In ceea ce priveste dovedirea contraventiei rutiere, instanta constata ca probele care insoteau actul constatator trebuiau sa prezinte concludenta si pertinenta, ceea ce intimatul a indeplinit.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel în termen petentul, solicitând să se dispună schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu "avertisment".
Apelul a fost legal timbrat cu 20 de lei taxă judiciară de timbru.
Motivarea apelului.
În expunerea motivelor de apel, petentul a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- prima instanță a stabilit în mod greșit starea de fapt și a dat o interpretare greșită probelor administrate.
- prima instanță a interpretat în mod greșit legea și a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale
- prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra fiecărei excepții, critici aduse procesului verbal de contravenție, motive de fapt și de drept și dovezi solicitate de petent și încuviințate de instanță.
Întrucât intimatul susține că a comis o faptă contravențională, era obligația acestuia să o dovedească.
Susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, contradictorialitatea, egalitatea și publicitatea procesului, fiind împiedicată aflarea adevărului, întrucât nu i-a fost comunicată proba DVD și planșele foto care dovedesc săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Solicită respingerea probei cu înregistrarea video, în condițiile în care nu s-a dovedit că sistemul tehnic folosit este certificat și omologat, că a fost legal amplasat și că avea verificarea metrologică valabilă.
Pe cale de excepție a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție deoarece nu a fost semnat de un martor și nici de agentul constatator – operatorul radar.
Pe fond, susține că nu era nici un pieton angajat în traversare. Învederează că a semnat procesul verbal fără obiecțiuni deoarece nu și-a dat seama ce se întâmplă și a crezut că polițistul îi va arăta înregistrarea video. Arată că este șofer profesionist, desfășurând activitate de taxi care este sursa veniturilor familiei sale.
În drept, a invocat disp. art. 466 si urm. din codul de procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare cu privire la apel.
Examinând apelul prin prisma prevederilor legale aplicabile și raportat la motivele invocate de apelant, tribunalul constată că este fondat, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal prin care s-a dispus sancționarea petentului a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt raportat la probele administrate, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal.
Starea de fapt reținută prin procesul verbal a fost dovedită în primul rând cu recunoașterea petentului care l-a semnat fără obiecțiuni. De asemenea, din înregistrarea video efectuată de intimat depusă la dosar pe suport magnetic rezultă foarte clar că la data și ora menționate în procesul verbal, petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare.
Dată fiind natura sa, o astfel de faptă contravențională putea fi constatată de agentul constatator cu propriile simțuri. Faptul că nu s-a făcut dovada că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea video a fost omologat și verificat metrologic, este lipsit de orice relevanță în acest caz, întrucât aparatul a fost folosit doar pentru filmare și nu ca aparat de măsurare. O astfel de verificare ar fi fost necesară doar în ipoteza constatării contravenției privind depășirea limitei legale de viteză.
CD-ul conținând înregistrarea video cu privire la fapta menționată în procesul verbal a fost depus la dosar, astfel că petentul avea posibilitatea să solicite vizionarea acestuia, nefiind încălcat dreptul la apărare, contradictorialitatea, egalitatea și publicitatea procesului, și nici principiul aflării adevărului.
Faptul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor nu este de natură să atragă nulitatea acestuia, atâta timp cât a fost semnat de petent și fără obiecțiuni.
Nulitatea procesului verbal de contravenție pentru nesemnarea de către așa numitul „agent constatator - operator radar”, nu poate fi reținută, întrucât cei doi polițiști au lucrat în echipă, unul efectuând filmarea iar celălalt a încheiat procesul verbal, astfel că oricare dintre aceștia avea calitatea să-l semneze.
Plângerea formulată de petent este însă în parte întemeiată pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale are posibilitatea potrivit disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 de a hotărî asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal, ceea ce presupune inclusiv reindividualizarea acesteia.
Faptul că O.U.G. nr. 195/2002 prevede pentru contravenția săvârșită de petent și aplicarea unei sancțiuni complementare, nu înseamnă că aceasta trebuie aplicată în mod automat și obligatoriu, ci ținând cont de natura și gravitatea faptei, așa cum se prevede expres în art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, acesta fiind actul normativ care reglementează cadrul general în materie contravențională.
O interpretare contrară nu poate fi acceptată, întrucât ar echivala cu însăși negarea dreptului de acces la justiție.
Sancțiunile aplicate în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității cu gradul de pericol social al faptei și al conduitei adoptate de petent.
Fapta săvârșită de petent, constituie într-adevăr contravenție potrivit disp. art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1396/2006.
Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, raportat la împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, ținând cont de persoana petentului care este taximetrist și de conduita concretă a acestuia care a recunoscut de la început fapta, semnând procesul verbal fără obiecțiuni, și întrucât nu a mai fost sancționat pentru fapte similare, din cazierul depus la dosar (f 14) rezultând că ultima sancțiune contravențională i-a fost aplicată acestuia în anul 2009 pentru o faptă de natură diferită de cea în cauză, instanța de apel constată că pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale este suficientă sancțiunea principală a amenzii și punctele de penalizare, impunându-se înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice timp de 30 de zile aplicată petentului prin procesul verbal.
Având în vedere considerentele expuse, în baza disp. art. 480 alin. 2 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, sentința apelată va fi în parte schimbată în sensul că admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și în consecință: înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice timp de 30 de zile aplicată petentului prin procesul verbal.
Întrucât procesul verbal a fost menținut, nu se poate dispune restituirea sumei de 170 lei achitată de petent cu titlu de amendă în baza acestuia, cererea formulată în acest sens urmând a fi respinsă.
Apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul apelant P. L. L., împotriva Sentinței nr. 6205/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu.
Schimbă sentința mai sus menționată în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.03.2014 încheiat de intimat și în consecință:
înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice timp de 30 de zile aplicată petentului prin acest proces verbal.
Menține celelalte dispoziții din procesul verbal.
Respinge cererea de restituire a sumei de 170 lei achitată de petent cu titlu de amendă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.09.2015.
Președinte, D. S. | Judecător, G. C. M. | |
Grefier, S. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 4/6.10.2015
Judecător fond: T. M.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 376/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 474/2015.... → |
|---|
