Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 373/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4587/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 373/2015
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE :T. M.
Judecător :I. V.
Grefier :M. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de Apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER -I.S.C.T.R în contradictoriu cu intimata L. P. SRL,împotriva sentinței civile nr. 4005/03.07.2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 3.04.2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr.4587 din data de 14.03.2014 petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR Regiunea 8 SIBIU, a solicitat anularea procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/04.03.2014 de intimat, sau în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii de 4000 lei cu avertisment.
În motivare, în esență, petenta a susținut că societatea a fost sancționată pentru o acțiune nejustificată a celor 2 conducători auto care nu s-au conformat, deși au fost instruiți la plecarea în cursă, neglijenta acestora sau motivul completării eronate cu datele calendaristice pe care si-l însușesc pe deplin în ceea ce privește Formularele de Atestare a Activităților, contribuind la aplicarea sancțiunii. Având în vedere faptul că sunt o societate la limita supraviețuirii, pe punctul de a intra în colaps financiar, consideră că prin aplicarea unei asemenea sancțiuni sunt îngrădiți pentru continuarea activităților, drept pentru care, măsura avertismentului potrivit art.7 alin.2 din OG 2/2001, era îndestulătoare față de pericolul social inexistent sau redus generat.
Solicită în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și restituirea permisului de conducere.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 4005/2014, instanța legal sesizată a admis în parte plângerea petentei ., a modificat procesul verbal atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, cu exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele.
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție s-a constatat că a fost întocmit cu respectarea prevederilor OUG nr. 2/2001.
Asupra temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a constatat că prin procesul -verbal . nr._/04.03.2014 în urma verificărilor întreprinse, doamna inspector I. B.-C., a constatat, următoarele „la verificarea perioadelor de conducere, odihnă precum și a pauzelor de care au beneficiat conducătorii auto, s-a constatat faptul că aceștia nu-și pot justifica activitatea desfășurată ptr. 28 zile anterioare controlului. La momentul controlului aceștia prezintă către un Formular de Atestare a Activității prin care dl.Aghirculesei P.-administrator certifică în data de 21.02.2014 loc.Bacău, următoarele:Dl.L. A.-S. în perioada 10.02.2014 ora 22.00-21.02.2014 ora 03.00, desfășura o altă activitate decât condusul, Dl. V. E. în perioada 22.01.2014 ora 03.00-21.02.2014 ora 03.00 s-a aflat în concediu sau în repaus precum și alte documente și diagrame tahograf care certifică faptul că cei 2 conducători auto au efectuat transport rutier de mărfuri în perioada menționată..." fapta fiind prevăzută de art. 8 alin.l pct.31 din OG 37/2007 și sancționată de art.9 alin.l lit. c din OG 37/2007, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei.
Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută în sarcina petentei corespunde realității, aceasta fiind recunoscută chiar de către petentă, întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de 8 alin.1 pct.31 din OG 37/2007.
Instanta de fond a avut în vedere și faptul că, deși nu este înlăturat caracterul contravențional al faptei, aceasta are pericol social relativ redus.
Instanța de fond a considerat că în speță sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra consecințelor contravenționale și chiar penale la care se expune prin nerespectarea prevederilor OUG nr.195/_.
Opinia instanței a avut la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și art. 7 alin. 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER -I.S.C.T.R ., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelante, reținerea spre rejudecare, iar prin decizia ce se va pronunța, să se respingă plângerea contravențională ca netemeinică.
In expunerea motivelor de apel, se reține în esență că fapta constatată și sancționată este încadrată de legiuitor în sfera abaterilor foarte grave de dispozițiile Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85.
Dacă legiuitorul ar fi considerat că această faptă ar fi avut un grad de pericol social redus apreciază apelantul ,n-ar mai fi incriminat-o ca fiind contravenție sau ar fi prevăzut limite de amendă mai reduse cu posibilitatea aplicării avertismentului.
Concluzionând ,solicită a se constata că agentul constatator a individualizat în mod corect și legal sancțiunea aplicată, ținând cont de toate criteriile prevăzute în art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, aplicând societății contraveniente o amendă egală cu minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită adică 4000 lei.
De asemenea, având în vedere pericolul social abstract, evaluat de legiuitor în momentul elaborării normei legale ca fiind unul ridicat, apelantul solicită a lua act de faptul că . nu poate beneficia de niciun fel de circumstanțe de natură atenuantă care să justifice înlocuirea unei amenzi de 4000 lei cu sancțiunea avertismentului.
In situația în care se va respinge apelul formulat, apelantul solicită a se avea în vedere că instituția nu poate fi obligată decât la plata sumei de 30%, cât a fost încasat și nu la plata întregii sume.
In drept, se invocă OG nr. 37/2007; OMTI 980/2011; OG 27/2011; Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Verificând, în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, Tribunalul constată că, criticile formulate de apelantul intimat sunt fondate, pentru următoarele considerente:
In mod corect prima instanță a reținut că procesul verbal a fost legal întocmit, acesta necuprinzând vreo omisiune care să ducă la nulitatea sa.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, relevant este faptul că petenta recunoaște săvârșirea contravenției în discuție, necontestând elementele de fapt expuse de către organul constatator .
Analizând criticile apelantului vizând soluționarea cererii subsidiare a petentei ., Tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond, având în vedere criteriile de individualizare stabilite de lege, a apreciat pe baza probelor administrate că sancțiunea avertismentului își îndeplinește scopul.
Tribunalul consideră că îndestulătoare în cauză este doar sancțiunea amenzii contravenționale, singură în măsură să atingă scopul sancționator al contravenției, prin raportare la valoarea socială ocrotită de norma incriminată.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, având în vedere dispozițiile art.476 alin.(3) Cod procedură civilă, apreciază ca fondată critica apelantului, motiv pentru care, va admite apelul și va schimba sentința instanței de fond, în temeiul art.480 alin.(2) teza II Cod procedură civilă, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de intimata petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R Regiunea nr. 8 Sibiu împotriva sentinței civile nr. 4005/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge plângerea contravențională ,formulată de petenta . cu sediul în Bacău, . județul Bacău în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R Regiunea nr. 8 Sibiu, cu sediul procesual ales în Șelimbăr, .,..
DEFINITIVĂ .
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2015.
Președinte, T. M. | Judecător, I. V. | |
Grefier, M. M. |
Red. T. M. 22.07.2015
C..M.M.22.07.2015
4.ex.
J.F. B. M. L. jud. Sibiu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 510/2015. Tribunalul... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
