Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 363/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 17179/306/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 363
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
Judecător :I. V.
Grefier: M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de
apelantul C. A. LA A. TÂRȘIA D. în contradictoriu cu intimata S.C. PIEȚE S. SA, intimatul P. M. S.,împotriva sentinței civile nr. 3707/2014 a Judecătoriei S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei,după care ;
Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 20.03.2015,când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată la judecătoria S. petentul C. A. a chemat în judecată pe intimații . solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . PS nr._/02.11.2013. Petentul a invocat necompetenta agentului constatator din cadrul persoanei juridice private de a aplica sancțiuni contravenționale, delegarea de competente conform HCL 103/2001 fiind nelegală, aspect stabilit jurisprudențial la nivelul Curții de Apel A. I.. S-a mai arătat că agentul constatator nu a întrerupt procedura de ridicare a autoturismului deși petentul a ajuns in timp ce aceasta manevra era in desfășurare.
Petentul a mai precizat că măsura complementară a ridicării autoturismului determina o privare temporara de folosință asupra unui bun deținut legitim aspect de natura a încălca dreptul de proprietate, astfel ca se impune si obligarea intimatei la restituirea sumei de 500lei.
Petentul a depus în susținerea acțiunii, în fotocopii, înscrisuri (f 5-7).
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei(f.8), taxă judiciară de timbru conform art. 19 in OUG nr. 80/2013.
Intimata .A a formulat la data de 13.12.2013 întâmpinare (f.13-15) prin care solicită respingerea plângerii contravenționale ca nefondata.
S-a arătat în esență că petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment deoarece s-a constatat ca autovehiculul marca Volkswagen cu nr._ era staționat neregulamentar pe zona cu hașuri oblice, pe Calea Dumbrăvii nr. 20 din Mun. S. încălcând prevederile art. 10 lit. l din HCL 103/2011 modif. si compl., aplicându-se totodată si sancțiunea complementară a ridicării, transportării si depozitarii autovehiculului conform art. 5 alin4 din OG2/2001 coroborat cu prevederile HCL 103/2011.
S-a arătat ca au fost respectate cerințele de forma prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG2/2001, agentul constatator era competent să încheie procesul-verbal, iar sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare, săvârșirea contravenției rezultând din înregistrarea video si fotografia depusa la dosar.
S-a mai precizat ca sancțiunile aplicate sunt proporționale cu situația care le-a determinat.
In ceea ce privește susținerea petentului in sensul ca a ajuns la mașina in timp ce manevra era in desfășurare, s-a arătat ca autoturismul era deja urcat pe platforma la momentul sosirii petentului, fiind respectate prevederile art. 6 alin2 din Regulament.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205-206 C.p.c., OG.2/2001, HCL.103/2011, HCL.75/2012, HCL.235/2012; OUG. 195/2002.
În probațiune, intimata a depus, în fotocopii înscrisuri (f 16-23).
La data de 26.02.2014, petentul a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției Primarului nr. 1002/2011 privind împuternicirea in calitate de agenți constatatori a unor angajați ai ., arătând ca delegarea de competente către persoane ce nu au calitatea de polițist, funcționar cu statut special din cadrul Serviciului de politie rutiera sau al Politiei Locale contravine art. 15 alin 2 din OG2/2001, art.109 alin1 din OUG 195/2002 si art. 7 lit. h din Legea 155/2010.
A fost introdus in cauza P. mun. S. in calitate de emitent al actului administrativ atacat, acesta depunând întâmpinare la data de 17.03.2014(f.38-41) prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocate.
S-a arătat ca actul administrativ criticat este emis in temeiul competentei delegate, legiuitorul neimpunând prin acte normative anumite condiții legate de împuternicirea agenților constatatori, astfel ca acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distingă, Dispoziția atacata fiind conforma art. 15 alin2 din OG2/2001 precum si art. 63 alin1 lit. e, art. 68 alin. 1 si art. 117 lit. a din Legea 215/2001.
S-a arătat ca agenții constatatori împuterniciți ai primarului au o competenta speciala limitata la contravențiile limitativ si expres prevăzute in actele normative cu aplicabilitate la raza unității administrativ teritoriale in care are competenta aceasta autoritate si nu se suprapun cu competentele atribuite politiei rutiere sau altor categorii de agenți constatatori.
S-a mai arătat ca din coroborarea art. 64, 97 si 128 din OUG 195/2002 legiuitorul a dat competenta administrațiilor locale in executarea măsurii complementare a ridicării, transportului si depozitarii mașinilor staționate neregulamentar, politia rutiera neavând capacitatea tehnica pentru realizarea acestei masuri tehnico-administrative, Consiliul Local având competenta de a adopta regulamentul pentru punerea in aplicare a executării acestei masuri complementare. Mai mult, politia rutiera are competenta doar cu privire la ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila.
S-a precizat ca . este un organism prestator de servicii publice si de utilitate publica, activitatea întreprinsă de aceasta fiind un serviciu comunitar de utilitate publica, in sensul art. 1 alin. 2 din Legea 51/2006, actele întocmite de aceasta având caracter administrativ, situația prezenta fiind similara cu cea privind personalul CNADNR.
S-a mai arătat ca jurisprudența CEDO nu a apreciat drept nelegala competenta unui operator privat de a stabili si aplica sancțiuni contravenționale.
Intimata . depus răspuns la precizare (f.42-46) prin care si-a exprimat poziția referitor la excepția de nelegalitate invocata de petent.
În motivare, se arată faptul că analiza legalității Dispoziției Primarului nr. 1002/2011, actului administrativ unilateral cu caracter individual, presupune verificarea condițiilor necesar a fi
îndeplinite de actul administrative și anume: să fie emis de autoritatea competentă și în limitele competenței sale; să fie emis în forma și cu respectarea procedurilor instituite de lege; să fie în consonanță cu actele normative de nivel superior aflate în vigoare; să fie conform cu interesul public urmărit de lege.
Prin Dispoziția Primarului nr. 1002, P. a dispus la art. 1, împuternicirea în calitate de agenți constatatori să constate și să sancționeze contravențiile săvârșite pe domeniul public și privat al municipiului S., a unor angajați ai ., iar la art. 2 se dispune în sensul executării dispoziției de către societate.
Dispozițiile art. 61 din L.215/2001 modificată, arată că primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică, art.63 alin. l lit. e arată că primarul îndeplinește și „alte atribuții stabilite prin lege", iar prevederile art. 68 din același act normativ, dispun în sensul că, în exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual.
Art.15 alin.2 din OG.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că: "pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii clin cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale".
Din interpretarea acestei dispoziții legale, primarul dobândește competentele de constatare si sancționare contravenționala, acestea devenind parte a competentei sale legale.
Prestând un serviciu public sub controlul autorității și în temeiul împuternicirii acordate de aceasta, se dobândesc atribuții de putere publica, si, in consecința, și posibilitatea de a emite acte administrative obligatorii în realizarea interesului public.
Conform sintagmei din lege „persoanele împuternicite in acest scop”, pot fi persoane din afara autorității, iar acestea, primind aceasta împuternicire si acționând in baza ei, realizează in concret competenta autorității in cauza, dar in limitele impuse si sub controlul acesteia.
Or în virtutea regulii de interpretare logică care se exprimă prin adagiul ubi lex distinguit, nec nos distinguere debemus, adică unde legea (norma juridică) nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, înseamnă că. având în vedere că în OG.2/2001 se prevede că „pot fi agenți constatatori (...) persoanele împuternicite în acest scop de (...) primari", agenții constatatori din cadrul intimatei pot să aplice sancțiuni, existând în acest sens Dispoziția Primarului.
In concluzie, dispoziția primarului a fost emisă de autoritatea competentă, în limitele competenței sale ( materiale, temporale, teritoriale); a fost emisă în forma și cu respectarea procedurilor prevăzute de lege (motivat în drept și în fapt, semnat), fiind conformă cu actele normative de nivel superior aflate în vigoare și în corelație cu actele normative ale autorității deliberative locale (fiind conformă cu ipoteza normei juridice și dispoziția normei juridice), fiind data în realizarea interesului public urmărit de autoritatea deliberativă locală cu competență exclusivă (in realizarea interesului public, administrația având o anumita libertate de apreciere, numita putere discreționara sau dreptul de apreciere a oportunității).
S-a mai arătat ca potrivit art. 53 alin1 si 2 din Constituție exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, după caz pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății sau a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, iar restrângerea poate fi dispusa numai dacă este necesara într-o societate democratică.
Or, nu exista nicio prevedere de principiu sau detaliu in acte normative de nivel superior care sa interzică posibilitatea împuternicirii de către primar si ca anularea unui act administrativ trebuie justificata de interesul public.
Prin sentința civilă nr. 3707/2014 judecătoria S. a admis excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1002/31.03.2011 emisă de P. M. S. invocată de petentul C. A. în contradictoriu cu intimații . și P. M. S. și constată nelegalitatea actului atacat.
A admis plângerea contravențională formulată de petentul C. A., în contradictoriu cu intimata . și în consecință a anulat procesul verbal de contravenție . PS nr._/02.11.2013 întocmit de intimată și sancțiunile aplicate prin acesta. A obligat intimata la restituirea către petent a sumei de 500 lei achitată cu titlu de taxă de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului.
A obligat intimata la plata sumei de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale (taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat redus), către petent.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . PS nr._/02.11.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 din HCL 103/_ cu modificările și completările ulterioare reținându-se că în data de 02.11.2013, ora 18,51, pe .. 20 a staționat neregulamentar autovehiculul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, pe zona inscripționată cu hașuri oblice.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, cu mențiunea ”nu sunt de acord”.
Soluționând cu prioritate excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1002/31.03.2011 emisă de intimatul P. Mun. S. privind împuternicirea în calitate de agent constatator a angajatului de la . D., care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat prin prezenta plângere, instanța de fond constată faptul legalitatea dispoziției primarului, act administrativ cu caracter individual trebuie apreciata, printre altele (condiții de forma), prin prisma conformității acestuia cu prevederile actului normativ cu forță juridică superioară în vigoare. Este de subliniat faptul că dispoziția primarului este emisă pentru punerea în aplicare a dispozițiilor HCL nr. 103/2011, hotărâre de consiliu ce a fost emisă, așa cum se reține în preambulul actului, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 195/2002 și ale HG nr. 1391/2006.
Așadar, examinând legalitatea dispoziției primarului prin prisma HCL nr. 103/2011, se constata ca prin art.1 alin1 din Regulament sunt stabilite „regulile legate de activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Mun. S.”, pentru ca la art.1 alin 2 să se prevadă că: „sancțiunea contravențională complementară de ridicare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Mun. S. poate fi aplicată următoarelor categorii de autovehicule și vehicule: autovehicule și vehicule de orice fel oprite sau staționate în zone nepermise în conformitate cu OUG 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice și a HG nr.1391/ 2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice…”.
La art.1 pct. 2 alineat ultim se stabilește că „pentru categoriile de autovehicule și vehicule de orice fel prevăzute la alin 2 competența de a constata și aplica sancțiuni contravenționale aparține agenților constatatori împuterniciți ai Primarului Mun. S.”.
Sunt de subliniat dispozițiile OUG 195/2002, dispoziții care reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care le revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice.
Potrivit art. 109 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar in punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontiera.
Totodată, conform art. 7 lit. h din Legea 155/2010 si politia locala are competenta de a constata si sancționa contravenții si de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, având dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
Mai mult, conform art. 7 lit. k) din Legea 155/2010, tot politia locala are competenta de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulația în zona pietonală, în zona rezidențială, în parcuri și zone de agrement, precum și pe
locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semnul internațional pentru persoanele cu handicap.
Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală republicată, în exercitarea atribuțiilor sale primarul poate emite dispoziții cu caracter normativ sau individual.
În privința persoanelor care pot avea calitatea de agent constatator în cuprinsul art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001 se prevede că pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.
Aceste dispoziții trebuie însă coroborate cu prevederile OUG nr. 195/2002 si ale Legii 155/2010 indicate mai sus, acte normative cu forța juridica superioară, pe care actele normative sau individuale cu forța juridica inferioara nu le pot încălca si nici completa.
Or, raportat la aceste dispoziții legale, se constată că nu poate avea calitatea de agent constatator în acest domeniu decât un polițist, funcționar cu statut special din cadrul Serviciului de Poliție Rutieră sau din cadrul Poliției Locale S., alte persoane fizice sau juridice neputând avea calitatea de agent constatator.
În cauză, agentul constatator Damianovschi D., după cum se arată chiar în cuprinsul procesului verbal, este angajat al . și împuternicit al Primarului M. S. să constate și să sancționeze contravenții stabilite prin acte normative în vigoare și prin hotărâri ale Consiliului Local S., neavând calitatea de polițist sau angajat al poliției locale.
Din această perspectivă, critica de nelegalitate a dispoziției primarului prin care sunt împuterniciți în calitate de agenți constatatori angajați ai . este întemeiată, competența de constatare a contravențiilor respective neputând fi delegată angajaților unei societăți comerciale, cu ignorarea actelor normative cu forța juridica superioara.
Având in vedere competentele stabilite prin Legea 155/2010, susținerile intimaților privind limitarea competentei polițistului rutier, exclusiv cu privire la dispunerea ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila apar ca nerelevante având in vedere ca in privința politiei locale legea nu reglementează o asemenea limitare.
Mai mult, faptul ca, astfel cum arata intimatul P. mun. S., din coroborarea art. 64, 97 si 128 din OUG 195/2002 rezulta ca legiuitorul a dat competenta administrațiilor locale executarea măsurii complementare a ridicării, transportului si depozitarii mașinilor staționate neregulamentar, politia rutiera neavând capacitatea tehnica pentru realizarea acestei masuri tehnico-administrative, nu înseamnă ca aceste autorități locale pot sa dispună aplicarea măsurii complementare, existând o diferență esențiala din punct de vedere juridic intre aplicarea unei masuri complementare si executarea, respectiv aducerea la îndeplinire a acestei masuri.
Pe de alta parte, nici comparația cu personalul CNADNR nu este relevanta, câtă vreme in privința circulației rutiere exista norme cu forța juridica superioara (OUG195/2002, Legea 155/2010) care dau in competenta polițiștilor activitatea de constatare si aplicare a sancțiunilor complementare.
De asemenea, faptul ca instanța de la Strasbourg nu a constatat o încălcare . nu este un argument privind legalitatea actului administrativ analizat câtă vreme Curtea Europeana a Drepturilor Omului verifica respectarea dispozițiilor Convenției europene privind apărarea drepturilor omului prin diferitele situații de fapt si de drept care ii sunt deduse spre analiza, putând sa existe numeroase situații care sa implice o încălcare a dreptului intern fără ca prin aceasta sa fie afectate dispoziții ale Convenției.
In fine, art. 53 alin1 si 3 din Constituție invocat de intimata . este aplicabil in cauza, câtă vreme acest articol este cuprins la finalul Capitolului II din Titlul II din Constituție
si se refera la drepturile si libertățile fundamentale cetățenești de altfel indicate in capitolul II, iar nu la atribuțiile administrației publice, care este reglementata in Titlul III.
Astfel, posibilitatea delegării de competente de către primar nu reprezintă un drept sau o libertate fundamentala a Primarului pentru a i se aplica art. 53, ci o atribuție a unei autorități publice locale, reglementata in Secțiunea a II-a, Capitolul V, Titlul III din Constituție.
În consecință, instanța va admite excepția de nelegalitate a acestui act invocată în cauză de petent, cu privire la împuternicirea în calitate de agent constatator pentru contravențiile privind circulația și staționarea autoturismelor pe drumurile publice săvârșite pe domeniul public și privat al municipiului S., a numitului Damianovschi D., angajat al ..
Ca urmare a admiterii excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 1002/2011 emisă de P. Mun. S. cu privire la împuternicirea în calitate de agent constatator a numitului Damianovschi D., angajat al intimatei, instanța de fond urmează ca la soluționarea cauzei să nu mai țină cont de acest act potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, dispoziții conform cărora „În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatata”.
Admiterea excepției de nelegalitate în privința dispoziției nr. 1002/2011 emisă de P. Mun. S. are ca efect lipsa calității de agent constatator a persoanei ce a întocmit procesul verbal de contravenție . PS nr._/02.11.2013, devenind astfel incidente dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
În consecință, s - a dispus admiterea plângerii contravenționale și anularea procesul verbal de contravenție SB PS nr._/02.11.2013 emis de intimat, inclusiv a sancțiunilor aplicate prin acesta.
În privința cererii petentului de restituire a sumei de 500 lei, instanța de fond constată faptul că în urma anulării procesului verbal de contravenție emis de intimat suma achitată cu titlu de eliberare autovehicul este o sumă nedatorată, motiv pentru care se va dispune restituirea acesteia către petent.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.p.c, 451 alin1 si 2 și faptul că intimatul . a căzut în pretenții, instanța de fond a obligat intimata la plata către petent a sumei de 520 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru si onorariu avocațial (f.60), ultimul fiind redus de la suma de 800 lei la suma de 500 lei in temeiul art. 451 alin2 Ncpc, având in vedere ca suma de 800 lei apare ca disproporționată raportat la valoarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal anulat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel C. A., petent sub aspectul reducerii onorariului de avocat de reprezentare, aspect asupra căruia instanța de judecata nu posedă aptitudinea legală de a interveni.
Tribunalul analizând apelul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu îl găsește întemeiat urmând să îl admită cu următoarea argumentație:
Instanța de fond în mod netemeinic a reținut că suma de 800 de lei apare ca disproporționată raportat la valoarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat. În cauză trebuia avută în vedere și munca avocatului și raportat la activitatea acestuia suma de 800 de lei nu depășește un nival rezonabil.
Așa fiind urmează ca tribunalul să admită apelul și să oblige intimata . să îi plătească apelantului suma totală de 820 lei cheltuieli de judecată la fond și 300 lei cheltuieli de judecată în apel.( în temeiul art.453 Cod procedură civilă).
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul C. A., cu domiciliul procesual ales în S., ., . împotriva sentinței civile numărul 3707/2014,pronunțată de Judecătoria S., pe care o schimbă in parte,în sensul că:
Obligă intimata ., cu sediul în S., ., nr. 16A, județul S. să îi plătească apelantului suma totală de 820 lei cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimata ., cu sediul în S., ., nr. 16A, județul S. să îi plătească apelantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publica azi, 3 Aprilie 2015
P., JUDECATOR,
T. M. I. V.
GREFIER,
M. M.
Red. I.V. 7.04.2015
C..M.M. 20.04.2015
4.ex.
J.F. C. M. C. jud. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 917/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 551/2015.... → |
|---|
