Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 19832/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 365/2015
Ședința publică de la 3.04.2015
Președinte: T. M.
Judecător :I. V.
Grefier: M. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de apelanta S.C. L. SA P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CABINET DE INSOLVENȚĂ B. I. în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI SIBIU -SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, împotriva sentinței civile nr. 2940/20.05.2014 a Judecătoriei Sibiu având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Fără citarea părților.
Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 20.03.2015, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sibiu sub nr._ din data de 13.12.2013, formulată de petenta S.C. L. S.A., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Poliție Locală Sibiu, s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr. 0235/20.11.2013, întocmit de intimat și a amenzii în sumă de 80.000 lei astfel aplicate.
În fapt, s-a arătat că procesul verbal s-a încheiat de o persoană fără calitate de agent constatator, întrucât angajatul intimatului G. M. are o competență strict delimitată de teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu, ori șantierul în cadrul căruia s-au făcut constatările menționate în procesul verbal de contravenție se află pe terenul proprietatea tabulară a Comunei Poplaca, teren care nu a fost și nu este în administrarea Municipiului Sibiu, ceea ce rezultă indubitabil din decizia nr. 4249/18.06.2012 a Curții de Apel A. I..
P. hotărârea menționată s-a constatat irevocabil că Municipiul Sibiu nu are drept de administrare asupra stațiunii P. și că nu este parte componentă a Municipiului Sibiu.
P. urmare nu era necesară obținerea vreunei autorizații din partea Primăriei Municipiului Sibiu, care nu are autoritate asupra terenului în discuție, acesta aparținând administrativ dar și în proprietate Comunei Poplaca.
Pe de altă parte, în procesul verbal de contravenție atacat nu este identificat locul săvârșirii faptei, potrivit art. 16 din OG 2/2001 și nici nu a fost semnat de un martor, mențiunea refuzului vreunei persoane de a fi martor fiind pur formală.
În drept, s-au invocat prevederile OG 2/2001.
P. sentința civilă nr. 2940/2014, instanța legal sesizată a respins plângerea petentei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
P. procesul verbal de contravenție . nr. 0235/20.11.2013, întocmit de Serviciul Public de Poliție Locală Sibiu, s-a aplicat petentei amenda în sumă de 80.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a sancționată de art. 26 alin. 2 pct. 1 din Legea 50/1991, întrucât la data de 20.11.2013, ora 12,29 la șantierul situat în stațiunea P., pârtia de schi porțiunea cu telescaun din Municipiul Sibiu, s-a constatat că petenta a efectuat lucrări fără autorizație de construire eliberată de Primăria Sibiu, lucrări ce constau în montarea unei conducte de apă și a unui cablu electric pe o distanță de 1200 m; din loc în loc au fost construite guri de vizitare; în partea superioară a pârtiei de schi s-au început lucrările de edificare a unui imobil cu o suprafață de aproximativ 150 m2,materialele folosite la ridicarea imobilului sunt BCA și fier beton; la momentul controlului construcția nu avea plafon sau acoperiș; tot în partea superioară a pârtiei de schi s-au efectuat lucrări de escavare în vederea creării unui bazin de acumulare cu o suprafață de aproximativ 600 m2. (filele 7, 8)
În temeiul art. 28 alin. 3 din Legea 50/1991 s-a dispus de asemenea oprirea lucrărilor, în cel mai scurt timp, maxim 30 de zile, dezafectarea tuturor rețelelor de apă și curent, demolarea clădirii în curs de edificare și astuparea bazinului de colectare a apei precum și aducerea terenului pe care s-au efectuat lucrările la starea inițială.
Verificând procesul verbal atacat, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, inclusiv pe cele care atrag nulitatea, în cazurile în care aceasta se poate constata și din oficiu, conform art. 16 și 17 din OG 2/2001.
Susținerile petentei în sensul că agentul constatator G. M., în calitate de angajat al Serviciului Public de Poliție Locală Sibiu, nu era competent teritorial să constate și să sancționeze contravenția în speță întrucât terenul pe care s-au efectuat lucrările se află în proprietatea și administrarea Comunei Poplaca, nu sunt întemeiate, apreciază instanța de fond.
Este adevărat că potrivit extraselor CF depuse la dosar, pârtia de schi și calea de acces înscrise în CF 182a C. III nr. top 186/10/4 și nr. top 184/5 sunt proprietatea Comunei Poplaca, însă potrivit Legii 2/1968, stațiunea P. este componentă a municipiului Sibiu, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei nr. 4249/18.06.2012 a Curții de Apel A. I. invocată de petentă și cum rezultă din harta depusă la dosar aflată în arhiva O.C.O.T.A. Sibiu, din cadrul fostului Consiliu Popular Județean Sibiu.(filele 14, 15, 40, 68-75 ale dosarului).
În ce privește locul săvârșirii contravenției de a efectua lucrări de construire fără autorizație de construire emisă de Primăria Sibiu, prin procesul verbal de contravenție atacat acesta s-a identificat suficient prin mențiunile ”șantierul situat în stațiunea P., pârtia de schi porțiunea cu telescaun”, iar actul sancționator s-a întocmit în lipsa contravenientei, lipsa unui martor la momentul încheierii actului fiind menționată în cuprinsul procesului verbal, respectându-se întocmai dispozițiile art. 19 alin. 1 și 3 din OG 2/2001.
Starea de fapt reținută de agentul constatator a fost recunoscută de petentă în cuprinsul plângerii și confirmată prin fotografiile efectuate la momentul constatării faptei din care se observă în zona pârtiei de schi - telescaun lucrări de montarea unei conducte de apă și a unui cablu electric, de edificare a unui imobil din BCA și fier beton, lucrări de escavare, în curs de efectuare la datele de 19.11.2013 și 20.11.2013. (filele 25-31 ale dosarului)
Pentru aceste lucrări, conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 era necesară autorizația de construire emisă în condițiile legii, ele neputând fi incluse în niciuna din categoriile de lucrări limitativ prevăzute de art. 11 din același act normativ, pentru a căror executare nu este necesară o astfel de autorizație.
În aceste condiții, subliniază instanța de fond, fapta săvârșită de petentă constituie contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a iar amenda în sumă de 80.000 lei este prevăzută de art. 26 alin. 2 pct. 1 din Legea 50/1991, cuantumul său fiind proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei, complexitatea și amploarea lucrărilor de construire efectuate de petentă fără autorizație de construire emisă de Primăria Municipiului Sibiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta S.C. L. S.A., societate în insolvență, prin administratorul judiciar B. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului-verbal atacat, cu toate consecințele ce decurg.
În expunerea motivelor de apel, se susține în esență că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanța a pronunțat o hotărâre cu interpretarea si aplicarea greșita a dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a pct. 1, art. 27 alin. 3, art. 45 din Legea 50/1991, art. 74 alin. 2 din Normele metodologice ale Legii nr. 50/1991, Legea 2/1968, cu o greșită apreciere a deciziei 4249/2012 a Curții de Apel A. I., a sentinței 113//C/2000 a Tribunalului Sibiu, a adreselor emise de către Instituția Prefectului si a celorlalte înscrisuri depuse in susținerea plângerii contravenționale.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 27 alin. 3 cu referire la art. 45 din Legea 50/1991 si la art. 74 alin. 2 din normele metodologice ale aceleiași legi, rezulta indubitabil ca in virtutea acestor texte legale calitatea de agent constatator o are compartimentul de control de specialitate in domeniul urbanismului, amenajării teritoriului si autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul consiliului local si nicidecum Serviciul Public Politie Locala al mun. Sibiu, respectiv agentul constatator G. M.. Mai mult decât atât, subliniază apelanta, chiar si din punct al competentei teritoriale acesta nu are calitate, intrucat competenta acestora este strict delimitată teritoriului administrativ al mun. Sibiu, ori șantierul asupra căruia s-au făcut constatările din procesul verbal sunt făcute pe terenul proprietatea tabulara a Comunei Poplaca in baza contractului de asociere in participatiune a societății cu . din data de 26.08.2004 incheiat pe o perioada de 10 ani, teren care nu este si nu a fost niciodată in administrarea mun. Sibiu.
F. de aceste motive de nelegalitate, apreciază apelanta, in mod eronat prima instanța a respins excepția lipsei calității de agent constatator invocata, dand o interpretare si aplicare greșita a textelor legale premntionate si apreciind eronat cărei persoane juridice publice îi revine competenta cu privire la terenul din litigiu.
Referitor la competenta administrativa cu privire la pârtia Oncesti, evaziv si fara existenta unui act oficial de stabilire a delimitării teritoriale administrative dintre cele doua unități administrative: .. Sibiu, prima instanța apreciază limitative in baza Legii 2/1968, ca stațiunea P. se afla in competent administrative a mun. Sibiu, fara stabilirea granițelor cu celelalte unități administrative teritoriale si in pofida tuturor dovezilor înscrisuri de la dosar, care combat aceasta constatare. Astfel, arată apelanta, prin adresa comunicata de către Instituția Prefectului sub nr. 2916/24.02.2014 rezulta in mod indubitabil ca incă nu s-a finalizat diferendul apărut cu privire la delimitarea cadastrala si recunoașterea limitelor teritoriale intre P. si Poplaca II, neluandu-se nici o decizie finala intre cele doua unități administrativ teritoriale, amanandu-se pentru o data ulterioară discuțiile si, prin urmare, la data săvârșirii presupusei contravenții la 20 noiembrie 2013 limita teritoriala nu era stabilita.
Mai mult decât atât, afirmă apelanta, în mod irevocabil s-a stabilit și de către instanța judecătorească prin decizia 4249/2012 a Curții de Apel A. I. și prin sentința civilă nr. 113/C/2000 a Tribunalului Sibiu rămasă definitivă la data de 22.05.2000, ca în ceea ce privește pârtia Oncești din mun. Sibiu nu are drept de administrare, aspect care rezultă și din procesele-verbale din 23.03.2011, 28.09.2012 și 13.02.2014 încheiate de Instituția Prefectului Județului Sibiu, în care comisia de conciliere nu a soluționat nici până în acest moment diferendul privind recunoașterea limitelor teritoriale între mun. Sibiu și . P. – Poplaca II.
Ca atare, arată apelanta, în mod greșit prima instanță apreciază că Primarul mun. Sibiu este abilitat a emite autorizație de construcție cu privire la pârtia Oncești, întrucât a dovedit că Primăria mun. Sibiu nu are nici o autoritate asupra terenului în discuție, acesta fiind domeniul privat al . de carte funciară, contractului de asociere în participațiune premenționat.
Cu privire la excepția nulității procesului-verbal de contravenție invocată în baza neîndeplinirii condiției de formalitate a procesului-verbal, constând în neidentificarea locului săvârșirii faptei, astfel cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 16 din OG nr. 2/2001, apelanta consideră că este lapidar analizat acest motiv de nulitate de către prima instanță, cunoscut fiind că este obligatoriu ca terenul să fie individualizat pe limite clar determinate.
Verificând, în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, Tribunalul constată următoarele:
Cu prioritate, Tribunalul reține că apelanta – petentă, prin plângerea contravențională, nu a contestat starea de fapt descrisă de organul constatator în procesul verbal dedus judecății, ci a invocat doar motive de nelegalitate ale procesului-verbal.
În mod corect prima instanță a reținut că procesul – verbal a fost legal întocmit, acesta necuprinzând vreo omisiune care să ducă la nulitatea sa.
Instanța de fond a cenzurat în mod corect, atât probatoriul administrat în cauză, cât și interpretarea dispozițiilor legale incidente speței.
Astfel, examinând prima critică vizând lipsa calității de agent constatator, Tribunalul reține că polițiștii locali din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală au dreptul de a constata și de a aplica sancțiuni contravenționale în domeniul construcțiilor, astfel cum rezultă din economia prevederilor art. 8 și art. 31 din Legea nr. 155/2010, art. 7 alin. 3 lit. e din HCL nr. 2/2011 și art. 27 din Legea nr. 50/1991.
Art. 8 din Legea nr. 155/2010 are următorul conținut:
În domeniul disciplinei în construcții și al afișajului stradal, poliția locală are următoarele atribuții:
e) constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului București în a cărui rază de competență s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia.
Art. 31 alin. 1 lit. k din aceeași lege prevede următoarele: (1) În privința organizării și funcționării poliției locale, primarul/primarul general al municipiului București are următoarele atribuții:
k) împuternicește, prin dispoziție, polițiștii locali ca agenți constatatori, în oricare dintre situațiile în care această calitate îi este stabilită, prin acte normative, primarului/primarului general al municipiului București.
În conformitate cu art. 7 alin. 3 lit. e din HCL nr. 2/2011 polițiștii locali din cadrul biroului disciplina în construcții:
„e) constată, după caz, conform atribuțiilor stabilite prin lege, contravențiile privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții și înaintează procesele-verbale de constatare a contravențiilor, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului de specialitate care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean, primarului unității administrativ-teritoriale ori al sectorului municipiului București în a cărui rază de competență s-a săvârșit contravenția sau persoanei împuternicite de aceștia".
Conform art. 27 din Legea nr. 50/1991:
„(1) Președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ-teritoriale si, in funcție de incălcarea prevederilor legale, sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze instanțelor judecătorești si organelor de urmărire penala, după caz. "
„(3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare. "
P. urmare, competențele agenților constatatori – polițiști locali – împuterniciți ai primarului, sunt competențe speciale, partajate, ei fiind abilitați să poată constata și sancționa fapte contravenționale prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Cu privire la motivul referitor la competența administrativă a pârtiei Oncești-P., Tribunalul constată că această stațiune aparține municipiului Sibiu, ceea ce atrage și dreptul de administrare asupra acestei stațiuni, neavând nici o relevanță cine este titularul dreptului de proprietate.
Altfel spus, pentru orice proprietate (privată/publică) aflată pe raza unității administrativ teritoriale Sibiu, pentru lucrările de construire este abilitat să emită autorizații de construire Serviciul Urbanism al Municipiului Sibiu.
Instanța de fond a reținut în mod just că, potrivit extraselor CF depuse la dosarul cauzei, pârtia de schi și calea de acces înscrise în CF 182a C. III nr top. 186/10/4 și nr.top. 184/5 sunt proprietatea comunei Poplaca, însă potrivit Legii nr. 2/1968, stațiunea P. este componentă a Municipiului Sibiu, așa cum s-a reținut și în considerentele Deciziei nr. 4249/18.06.2012 a Curții de Apel A. I. și după cum rezultă și din harta depusă la dosar aflată în arhiva O.C.O.T.A. Sibiu, aflate la filele 14,15, 40, 68-75 dosar fond.
Curtea de Apel Alba Iulia a statuat în mod irevocabil că „odată cu reîmpărțirea administrativ teritorială a țării, localitatea P. a intrat în integralitatea sa ca și componentă a municipiului Sibiu."
În plus, relevăm că, prin HCL nr. 165/2011, act administrativ normativ, s-a aprobat Planul Urbanistic General și Regulamentul L. de Urbanism al municipiului Sibiu, plan care cuprinde și stațiunea P..
De altfel, chiar apelanta - petentă S.C. L. S.A. a obținut acordurile de funcționare pentru pârtia de schi de la Primăria Sibiu, iar impozitul pentru pârtia de schi l-a achitat la Direcția Fiscală Sibiu.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a concluzionat că agentul constatator angajat al Serviciului Public de Poliție Locală Sibiu are competență teritorială să constate și să sancționeze contravenții prevăzute de Legea nr. 50/1991 săvârșite în stațiunea P., parte componentă a Municipiului Sibiu, conform legii.
În ceea ce privește locul săvârșirii faptei contravenționale, lesne se observă că agentul constatator a trecut la rubrica nr. l din procesul verbal de contravenție „stațiunea P., pârtia de schi porțiunea cu telescaun, din municipiul Sibiu", drept pentru care nici această critică nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, Tribunalul având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 3 C.p.civ., apreciază ca nefondate criticile apelantei, motiv pentru care va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond, în temeiul art. 480 alin. 1 teza I C.p.civ., ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta . în insolvență, reprezentată de administratorul judiciar B. I. împotriva sentinței civile nr. 2940/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o menține .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
T. MARCUIOAN V.
Aflat în concediu de odihnă.
Conf. art. 426 alin. 4 N.C.proc.civ.,
Semnează președinte complet T. M.
GREFIER,
M. M.
Aflată în concediu de odihnă.
Conf. art. 426 alin. 4 N.C.proc.civ.,
Semnează grefier șef secție N. M.
RED. – T.M. 28.07.2015
TEHNORED. – I.M.Ș. 28.07.2015
EX. 4
Jud. fond A. L.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 369/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
