Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 39455/301/2010
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 138
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Judecător I. V.
Judecător A. V. S.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul formulat de
recurentul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.) - AUTORITATEA N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR - CJPC SIBIU în contradictoriu cu intimata S.C. B. C. R. SA, împotriva sentinței civile nr. 5698/29.10.2013 a Judecătoriei Sibiu având ca obiect anulare proces verbal de contravenție 485/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata B. Comercială Română SA av. E. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar note de ședință formulate de . .
Reprezentanta intimatei depune în ședință publică, împuternicire avocațială și notă privind onorariile și cheltuielile aferente contractului de asistență juridică din prezenta cauză.
Reprezentanta intimatei av. E. R., arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării recursului de față.
Reprezentanta intimatei av. E. R., solicită să se constate că recursul este tardiv depus, să se admită excepția tardivității formulării recursului. Precizează că sentința instanței de fond a fost comunicată la data de 31.12.2013 iar recursul a fost formulat peste termenul legal de 15 zile ,respectiv la data de 21.01.2014. Consideră că este evident că recursul a fost tardiv formulat.
TRIBUNALUL
Constată următoarele :
Prin plângerea contravențională ce formează obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu Secția Civilă, petenta B. Comercială Română S.A., cu sediul social în Municipiul București, .. 5, sector 3 solicită în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor–Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu, cu sediul în Municipiul Sibiu, ., jud. Sibiu prin C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. anularea procesului –verbal de constatare a contravenției . nr._/15 X 2010 emis de ANPC – CJPC Sibiu, exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în valoare de 20.000 lei și înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare dispuse în temeiul prevederilor OG nr. 50/2010 .
Criticând procesul verbal sus –indicat petenta se referă la încălcarea principiului primatului dreptului comunitar, dat fiind că art. 30 din Directiva 87/102/CEE a Consiliului OUG 50/2010 nu se aplică contractelor de credit existente la data intrării în vigoare a măsurilor naționale de punere în aplicare. Aplicarea sancțiunii contravenționale, precum și a sancțiunii contravenționale complementare a avut la bază o greșită interpretare a prevederilor OUG nr. 50/2010 de către agentul constatator . Din însuși textul OUG nr. 50/2010 și din expunerea de motive a acestui act normativ nu a rezultat în vreun fel intenția legiuitorului de a expropria creditorul, total sau parțial, de contravaloarea serviciului financiar acordat, ci de a crește competivitatea pe piața financiară și a asigura transparența costurilor pe care trebuie să le plătească împrumutatul creditorilor . Aceste scopuri au fost urmărite, de altfel, și de către Directivă în implementarea căreia a fost emis OUG nr. 50/2010. În nici un fel art. 35 pct. 1 lit . a ) nu ar putea fi interpretat ca obligând un creditor să renunțe la anumite componente ale costului perceput în baza contractului valabil încheiat . Agenții constatatori au aplicat sancțiunile principale și complementare consacrate de OUG nr.50/2010 prin raportare la un contract de credit aflat în derulare la data de 21 VI 2010. Art. 39 din OUG nr. 50/2010 a fost modificat prin art. I pct. 39 din Legea de aprobare nr. 288/2010 în sensul că prevederile ordonanței nu se aplică contractelor în curs de derulare. Atât art. 95 din OUG nr. 50/2010 cât și art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 sunt norme juridice contravenționale prin aceea că stabilesc sfera de aplicare a sancțiunilor contravenționale. Restrângerea adusă sferei de aplicare a OUG nr. 50/2010 face ca toate aspectele reținute de organul constatator prin procesul – verbal contestat și calificate ca fiind contravenție să nu existe. Legea de aprobare nr. 288/2010 este mai favorabilă subiectului de drept controlat față de OUG nr. 50/2010, prin aceea că dezincriminează fapta constatată ca fiind contravenție . Fiind lege contravențională mai favorabilă aceasta retroactivează, în temeiul art. 15 alin. 2 din Constituția revizuită, cu consecința nulității procesului verbal atacat și a radierii din cazierul fiscal al băncii a sancțiunilor dispuse de ANPC în baza OUG nr. 50/2010 . Față de prevederile legale anterioare și de împrejurarea că domnul C. I. nu a semnat actul adițional propus de banca spre semnare în scopul asigurării conformității cu prevederile OUG nr. 50/2010, BCR a denunțat respectivul act adițional, în conformitate cu prevederile art. II alin. (2) din legea nr. 288/2010 . Contractului de credit bancar nr. 2706P/21 XII 2005 încheiat cu petenta analizat în cuprinsul procesului – verbal nu îi sunt aplicabile prevederile OUG nr. 50/2010.
Dovada plângerii contravenționale se realizează prin proces verbal de constatare a contravenției, contract de credit, acte adiționale .
Intimata prin întâmpinare înregistrată la 3 VI 2013 pune concluzii de respingere a prezentei ca fiind vădit nefondată și neîntemeiată. Aplicarea dispozițiilor Directivei se poate realiza doar în urma și ca o consecință a transpunerii în legislația națională a acestor dispoziții ,transpunere realizată prin adoptarea normelor interne, conform procedurilor constituționale din fiecare țară. Dispozițiile art. 20 din Constituție acordă, în caz de conflict cu norma internă, prioritate de aplicare normei internaționale, doar în situația reglementărilor privind drepturile omului ,motiv pentru care cele solicitate nu pot fi admise de instanța de fond având în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea fundamentală . Prevederile OUG 50/2010 au fost modificate și aprobate prin Legea nr. 288/2010 care a fost publicată prin MO 888/30 XII 2010 ,iar prevederile invocate ca și neconstituționale au rămas în mare parte neschimbate sau au fost modificate în sensul protejării mai mari a consumatorilor, prevederi legale pe care Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1656/28 XII 2010 le – a găsit ca fiind constituționale.
Prin sentința civilă nr. 5698/29.10.2013 Judecătoria Sibiu a admis plângerea contravențională formulată de petenta B. Comercială Română S.A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor–Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu prin C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B..
A anulat procesul–verbal . nr._/15X 2010 încheiat de CJPC Sibiu, sens în care exonerează petenta de plata amenzii de 20.000 lei și înlătură măsurile complementare dispuse la lit. k ) din procesul–verbal menționat legate de aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale și restituirea sumelor încasate fără temei legal într-un termen de maximum 15 zile de la data semnării PVCC conform art. 88 (1) lit. b ), c) din O.U.G. nr. 50/2010.
În baza art. 274 din C. 1865 a obligat intimata să plătească petentei cheltuieli de judecată în cuantum de 5518,12 ron.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în mod eronat prin procesul –verbal . nr._/15 X 2010, intimatul sancționează petenta cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010, cu aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale și restituirea sumelor încasate fără temei legal într – un termen de maximum 15 zile de la data semnării PVCC conform art. 88 (1) lit. b ) și c ) din O.U.G. nr. 50/2010.
Se reține prin procesul verbal că în urma cercetării reclamației doamnei C. – D. G. referitoare la alinierea contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2706_ 2008 la OUG 50/2010 s-au constatat următoarele: la data semnării contractului consumatoarea nu avea menționat în contract un comision de administrare, însă din graficele de rambursare anexate la reclamație reiese că începând cu 20 X 2010 și până la data de 20 IX 2010 graficele prevăd un comision de administrare lunar de 0 ron și un comision de risc de 51 ron, pe graficul de rambursare emis în 20 IX 2010 comisionul de administrare se majorează de la 0 ron la 51 ron lunar încălcându – se astfel prevederile art. 35 (1) lit. a ) din Ordonanța de Urgență nr. 50/2010.
Data săvârșirii faptei este 28 IX 2010 potrivit susținerilor agentului constatator.
Conform art. 35 alin. (1) lit. a ) din OUG nr. 50/2010 fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri aferente contractului, cu excepția costurilor impuse prin legislație .
Potrivit art. 95 în forma sa raportată la momentul sancționării contravenționale din OUG nr.50/2010 (1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.(3) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.(4) Se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept.(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (2) este considerată acceptare tacită.
Ulterior textul suferă modificări prin art. I pct. 39 al Legii nr.288/ 28 decembrie 2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori conform cărora: Art. 95 - Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 371, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 – 71.
Altfel spus art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplică în cazul contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, drept pentru care fapta contravențională constatată a fost dezincriminată ulterior constatării și sancționării acesteia.
Aceasta atrage incidența prevederilor art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001 conform căruia :(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia. Dispozițiile art. 12 alin. (1) au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Conform deciziei Curții Constituționale sus enunțate Legiuitorul, ținând seama de unele schimbări intervenite în relațiile sociale, precum și de datele referitoare la fenomenul contravențional, poate decide la un moment dat că anumite fapte antisociale, care erau calificate și sancționate drept contravenții, dar care prezintă un pericol social redus, să fie scoase din domeniul contravențional. Potrivit textului de lege criticat, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Aceste prevederi au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârșite și produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ nou și, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior încetează de la data apariției noului act normativ. Aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.În concluzie, Curtea reține că prin textul de lege care formează obiectul excepției se creează discriminări între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile. În cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Ca atare din interpretarea textelor reiese cu prisosință că fapta constatată a fost dezincriminată, iar sancțiunea aplicată pentru săvârșirea acesteia nu se mai execută.
Reținând caracterul legii nr. 288/2010 mai favorabile față de textul OUG nr. 50/2010 la momentul constatării ori sancționării faptei instanța de fond a pronunțat anularea procesului – verbal . nr._/15X 2010 încheiat de CJPC Sibiu, sens în care se va exonera petenta de plata amenzii de 20.000 lei și înlătură măsurile complementare dispuse la lit. k ) din procesul–verbal menționat legate de aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale și restituirea sumelor încasate fără temei legal într-un termen de maximum 15 zile de la data semnării PVCC conform art. 88 (1) lit. b ), c) din O.U.G. nr. 50/2010.
Fiind în culpă procesuală, deoarece a pierdut procesul, aplicând dispozițiile art. 274 din C. 1865 instanța de fond a obligt intimata să plătească petentei cheltuieli de judecată în cuantum de 5518,12 Ron – onorariu avocațial .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor–Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu solicitând sa respingerea plângerii formulata împotriva procesului verbal de constatare a contravenției si sa se mențină ca legal si temeinic procesul verbal.
Tribunalul analizând recursul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu nu îl găsește întemeiat urmând să îl respingă ca tardiv cu următoarea argumentație:
Termenul de exercitare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și este stabilit de dispozițiile art. 301 din Codul de procedură civilă.
Recurentei i s-a comunicat sentința civilă numărul 5698/2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu la data de 30 decembrie 2013 și a înregistrat cererea de recurs la data de 20 ianuarie 2014,cu depășirea evidentă a termenului în care putea exercita această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ,ca tardiv, recursul formulat de recurentul Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor–Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu, cu sediul în Municipiul Sibiu, ., jud. Sibiu prin C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. împotriva sentinței civile numărul 5698/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar numărul_ ,pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Martie 2015.
Președinte, T. M. | Judecător, I. V. | Judecător, A. V. S. |
Grefier, M. M. |
Red. I.V. 24.03.2015
C..M.M. 25.03.2015
2.ex.
J.F. F. V. jud. Sibiu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 452/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 685/2015.... → |
|---|
