Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 783/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 783/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 14084/306/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 783
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:I. V.
Judecător: D. D.
Grefier: M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de
apelantul C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORT SIBIU în contradictoriu cu intimata S.C. O. B. ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 801/17.02.2015 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța,verificând cererea de apel prin prisma prevederilor art.468,482 NCPC raportat la dispozițiile art. 131 și 185 NCPC, reține că este competentă general, material și teritorial să judece cauza și constată că apelul a fost declarat în termen.
Verificând apelul prin prisma prevederilor art.470 al.l lit.b și e și alin.2 NCPC constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.470/3 teza I NCPC, sub sancțiunea nulității.
Tribunalul reține că limitele apelului sunt determinate de aceea ce s-a supus judecării în primă instanță și de motivele de apel. Constată că motivarea apelului nu cuprinde mijloace de apărare sau dovezi noi .
Tribunalul considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile asupra apelului și în temeiul art.482 în aplicarea art.394 NCPC reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată la judecătoria Sibiu la data de 19.8.2014 sub nr. 14._, petenta O. B. ROMÂNIA SA a contestat procesul-verbal . nr._/7.8.2014 în contradictoriu cu intimatul C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, solicitând constatarea nulității actului atacat (în principal) sau anularea acestuia (în subsidiar).
În motivare, petenta a arătat că la rubrica nr. 44 din procesul-verbal nu este completată nicio dată, aspect ce atrage nulitatea actului conform art. 17 din OG nr. 2/2001. În plus, în cauză este incidentă prescripția răspunderii contravenționale prevăzută de art. 13 din OG nr. 2/2001. Sancționarea petentei este ilegală, fiind aplicată în lipsa oricărui motiv rezonabil. Interdicția de a modifica marja, ca element fix ce constituie dobânda, este stipulată expres de OG nr. 50/2010. În mod cu totul excepțional, ca o derogare legală, art. 37 lit. b) din OG nr. 50/2010 prevede că marja dobânzii poate fi schimbată ca urmare a modificărilor legislative care impun acest lucru. Potrivit art. 6 Conv.EDO, petenta beneficiază de toate garanțiile recunoscute în materie penală, printre care și lipsa pericolului social. Conform CEDO, contravenția este o faptă a omului, un act de conduita exterioară a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, respectiv pedeapsa. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, contravenția presupune un pericol mai redus. Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 1096/2009 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 695 din 15.10.2009, intimatul este obligat să dovedească cele reținute în procesul-verbal. Petenta nu a avut obligația de a scădea dobânda în funcție de LIBOR, întrucât nu așa este stipulat în contract. Practica CEDO a statuat că procesul-verbal de contravenție nu se bucură prin el însuși de o prezumție absolută de legalitate, agentul constatator fiind obligat să dovedească cele reținute în actul respectiv (Salabiaku c. Franței, cauza Telfner c. Austriei, A. c. României).
În drept, a invocat OG nr. 2/2001, OG nr. 50/2012 și OUG nr. 174/2008.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 28).
Prin întâmpinarea din data de 17.10.2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În apărare, intimatul a arătat că în urma cercetării reclamației numitei O. N. înregistrate la CJPC Sibiu sub nr. 767/7.7.2014 privind existența unor clauze abuzive în contractul de credit încheiat cu petenta, precum și faptul că prin actele adiționale nu au fost îndepărtate aceste clauze în totalitate, s-a efectuat un control la O. B., constatându-se mai multe nereguli.
În contractul inițial, rata dobânzii certe era de 7,79%, aceasta fiind variabilă în funcție de valuta LIBOR și de politica băncii, fără a fi menționate periodicitatea de variație a indicelui LIBOR luat în calculul dobânzii de referință și marja fixă, așa cum este specificat la pct. 6.1. și 6.2. din contract. În conformitate cu prevederile pct. 9.2. din contractul inițial, clientul a fost obligat să încheie o poliță de asigurare asupra proprietății ipotecate aduse în garanție, iar la pct. 6.5. există mențiunea în cazul în care împrumutatul a încheiat o poliță de asigurare de garanții contractuale, rata de dobândă menționată la art. 6.1. (7,79%) include o marjă de 1.3. pct. procentuale , lăsând astfel să se creadă că marja fixă este de 1,3%. În răspunsul formulat de O. ca urmare a invitației nr. 767/28.7.2014, răspuns înregistrat la bancă sub nr. 41.702/31.7.2014, există mențiunea că prevederile art. 6.5. din contractul de credit nr. C_ nu i-au fost aplicabile, fără să existe și o explicitare viabilă privind această relatare. Urmare a reclamației împrumutatului înregistrată la bancă sub nr. 64/18.1.2011 s-a întocmit actul adițional nr. 1/8.2.2011, prin care marja de dobândă stabilită anterior la valoarea de 7,57% (după voința băncii și fără justificare) a fost diminuată cu 0,5% și a fost rescris integral art. 6 din contractul inițial, care deranja banca, întrucât lăsa de înțeles că marja are valoarea de 1,3%, rezultând astfel marja băncii de 7,07%, iar dobânda de referință de 0,17% variabilă trimestrial (15 noi., 15 febr., 15 mai, 15 aug.). Actele adiționale nr. 2/16.2.2011, nr. 3/24.7.2012 și nr. 4/11.11.2013 au fost de reeșalonare, întrucât veniturile împrumutaților au scăzut. Având în vedere că banca nu a ținut cont de faptul că indicele LIBOR luat în calculul dobânzii a scăzut vertiginos în anul 2008, iar rata dobânzii a rămas neschimbată deoarece era în favoarea băncii, marja rămasă la valoarea de 7,07% din data de 10.2.2011 a fost stabilită incorect, fiind considerată o practică comercială abuzivă, încălcându-se astfel art. 9 din OG nr. 21/1992 corob. cu art. 7 din Legea nr. 363/2007. Pentru aceste considerente, operatorul economic a fost sancționat cu avertisment conform art. 7 din OG nr. 2/2001, fiindu-i aplicate măsurile actualizării situației actuale a reclamantei (soțul care era titularul contractului a decedat la sfârșitul anului 2013) și diminuării valorii marjei băncii 2% pe toată durata contractului, cu informarea intimatului în maxim 30 zile, potrivit art. 15 al. (7) din OG nr. 21/1992.
Procesul-verbal e temeinic si legal întocmit. Nulitatea absolută poate interveni doar în situațiile clar și limitativ prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, în rest fiind vorba despre nulități relative, ce pot fi invocate numai de partea interesată, în cazul în care se dovedește existența unei vătămări. Intimata a invocat art. 9 din OG nr. 21/1992 și art. 7 din Legea nr. 363/2007, susținând totodată că petenta a încălcat art. 3 și 18 din OG nr. 21/1992. Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. Sancțiunea aplicată societății se încadrează în actul normativ invocat și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Prin sentința civilă nr. 801/2015 judecătoria Sibiu a admis plângerea contravențională formulată de petenta O. B. ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/7.8.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că petenta O. B. ROMÂNIA SA a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal . nr._/7.8.2014 întocmit agentul constatator Kanycska L. din cadrul intimatului C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU (f. 49-51).
O. B. România SA și numita O. N. (consumatoare) au încheiat contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. C_ /8.4.2008 cu actele adiționale nr. 1/8.2.2011, nr. 2/16.2.2011, nr. 3/24.7.2012 și nr. 4/11.11.2013 (f. 11-26).
Prin sesizarea nr. 767/7.7.2014 adresată intimatului, consumatoarea a reclamat existența unor clauze abuzive în contractul de credit, prevederi ce nu au fost înlăturate în totalitate prin actele adiționale indicate anterior (f. 8).
Sesizarea a fost analizată prin efectuarea unui control la sucursala băncii din Sibiu, în urma căruia agentul constatator a consemnat următoarele:
„În contractul inițial, rata dobânzii certe era de 7,79%, ea fiind variabilă în funcție de valuta LIBOR și de politica băncii, fără a fi menționată periodicitatea de variație a indicelui LIBOR luat în calculul dobânzii de referință, cât și marja fixă, așa cum este specificat la pct. 6.1. și 6.2. din contract.
În conformitate cu prevederile pct. 9.2. din contractul inițial, clientul a fost obligat să încheie o poliță de asigurare asupra proprietății ipotecate aduse în garanție, iar la pct. 6.5. există mențiunea în cazul în care împrumutatul a încheiat o poliță de asigurare de garanții contractuale, rata de dobândă menționată la art. 6.1. (7,79%) include o marjă de 1.3. pct. procentuale , lăsând astfel să se creadă că marja fixă este de 1,3%.
În răspunsul formulat de O. ca urmare a invitației nr. 767/28.7.2014, înregistrat la bancă sub nr. 41.702/31.7.2014, există mențiunea că prevederile art. 6.5. din contractul de credit nr. C_ nu i-au fost aplicabile, fără să existe și o explicitare viabilă privind această relatare.
Urmare a reclamației împrumutatului înregistrată la bancă sub nr. 64/18.1.2011 s-a întocmit actul adițional nr. 1/8.2.2011, prin care marja de dobândă stabilită anterior la valoarea de 7,57% (după voința băncii și fără justificare) a fost diminuată cu 0,5% și a fost rescris integral art. 6 din contractul inițial, care deranja banca, întrucât lăsa de înțeles că marja are valoarea de 1,3%, rezultând astfel marja băncii de 7,07%, iar dobânda de referință de 0,17% variabilă trimestrial (15 noi., 15 febr., 15 mai, 15 aug.). Actele adiționale nr. 2/16.2.2011, nr. 3/24.7.2012 și nr. 4/11.11.2013 au fost de reeșalonare, întrucât veniturile împrumutaților au scăzut.
Față de cele de mai sus și având în vedere că banca nu a ținut cont de faptul că indicele LIBOR luat în calculul dobânzii a scăzut vertiginos în anul 2008, iar rata dobânzii a rămas neschimbată deoarece era în favoarea băncii, marja rămasă la valoarea de 7,07% din data de 10.2.2011 a fost stabilită incorect, fiind considerată o practică comercială abuzivă, încălcându-se astfel prevederile art. 9 din OG nr. 21/1992 corob. cu art. 7 din Legea nr. 363/2007.” (f. 49-51)
Fapta reținută a fost încadrată în art. 9 din OG nr. 21/1992 și art. 7 din Legea nr. 363/2007, fiind sancționată cu avertisment și cu măsurile actualizării situației actuale a reclamantei (al cărei soț, titular al contractului, a decedat la sfârșitul anului 2013) și diminuării valorii marjei băncii 2% pe toată durata contractului, cu informarea intimatului în maxim 30 zile, în baza art. 7 din OG nr. 2/2001 și art. 15 al. (7) din OG nr. 21/1992.
Cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal . nr._/7.8.2014 urmează să fie verificat pentru legalitate și temeinicie, inclusiv sub aspectul sancțiunilor aplicate.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu. Examinând procesul-verbal prin prisma cauzelor de nulitate indicate anterior, instanța constată că actul atacat este legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și exprese.
În dezacord cu susținerile petentei, instanța de fond reține că toate reperele temporale aferente cauzei sunt consemnate corespunzător: procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la data de 7.8.2014, controlul a fost efectuat la data de 7.7.2014, iar presupusele clauze abuzive au fost inserate în contract la data de 8.4.2008. De asemenea, din descrierea faptei se poate determina dacă împrejurările consemnate se încadrează sau nu în norma de incriminare a contravenției. Tot astfel, procesul-verbal cuprinde dispozițiile legale aplicabile cauzei: fapta a fost încadrată în art. 9 din OG nr. 21/1992 și art. 7 din Legea nr. 363/2007, iar sancțiunile au fost dispuse în baza art. 7 din OG nr. 2/2001 și art. 15 al. (7) din OG nr. 21/1992.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie. Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu(cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
În cazul de față, procesul-verbal . nr._/7.8.2014 reține și sancționează o faptă surprinsă personal de către agentul constatator, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările expuse corespund adevărului.
Instanța de fond constată că în cauză nu este incidentă prescripția răspunderii contravenționale. Conform art. 13 al. (1) și (2) din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În cazul contravențiilor continue termenul curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. După controlul efectuat la data de 7.7.2014, agentul constatator a reținut că petenta și-a încălcat prin omisiune obligația legală de a se comporta corect în relația cu consumatoarea, aspect ce reiese din descrierea faptei și din menționarea art. 7 din Legea nr. 363/2007. La data de 7.8.2014, petenta a fost sancționată cu avertisment și cu măsurile actualizării situației actuale a consumatoarei și diminuării valorii marjei băncii 2% pe toată durata contractului. Având în vedere caracterul continuu al faptei comise prin omisiune, actul sancționator întocmit în termen de o lună de la constatarea acesteia nu atrage prescripția răspunderii contravenționale. În plus, art. 13 din OG nr. 2/2001 face trimitere la sancțiunea amenzii contravenționale, în timp ce prin procesul-verbal au fost aplicate alte categorii de sancțiuni.
Potrivit art. 9 din OG nr. 21/1992, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive. Conform art. 7 din Legea nr. 363/2007, o practică comercială este considerată ca fiind omisiune înșelătoare dacă, în contextul prezentării situației de fapt, ținând cont de toate caracteristicile și circumstanțele acesteia, precum și de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informației omite o informație esențială necesară consumatorului mediu, ținând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacționare în cunoștință de cauză și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o. O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înșelătoare atunci când, ținând cont de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informație esențială sau nu indică intenția comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, și când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o. În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spațiu sau în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nu omisiune înșelătoare, se va ține cont de aceste limite, precum și de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informației la dispoziția consumatorului prin alte mijloace. În cazul unei invitații de a cumpăra, următoarele informații sunt considerate esențiale, dacă nu rezultă deja din context: a) caracteristicile principale ale produsului, ținând cont de mijlocul de comunicare utilizat și de produs; b) sediul și celelalte date de identificare ale comerciantului și, în cazul în care acționează pe seama altui comerciant, sediul și celelalte date de identificare ale acestuia; c) prețul cu toate taxele incluse sau, dacă prețul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans, ținând cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate costurile adiționale pentru transport, livrare sau taxele poștale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans, precizarea că pot exista costuri adiționale ce trebuie suportate de consumator; d) modalitățile de plată, livrare, executare și cercetare a reclamațiilor, dacă acestea diferă de condițiile cerute de diligența profesională; e) pentru produsele și tranzacțiile ce implică un drept de renunțare sau de reziliere, menționarea acestui drept. Informațiile prevăzute în legislație, care se referă la prezentările comerciale, inclusiv la publicitate sau comercializare, sunt esențiale. Lista nelimitativă a acestora este cuprinsă în anexa nr. 2.
Instanța de fond constată că petenta are calitatea de operator economic (persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii; art. 2 pct. 3 dinOG nr. 21/1992), iar numita O. N. are calitatea de consumator (orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale; art. 2 pct. 2 din OG nr. 21/1992).
Art. 9 din OG nr. 21/1992 prevede următoarele obligații ale operatorului economic: I. să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate; II. să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
I. Nici din procesul-verbal . nr._/7.8.2014 și nici din sesizarea nr. 767/7.7.2014 nu rezultă că în cauză ar fi vorba despre punerea pe piață a unor produse ori servicii care nu corespund caracteristicilor prescrise sau declarate.
II. De asemenea, prin raportare strictă la consemnările agentului constatator, instanța reține că petenta nu și-a nesocotit obligația de a se comporta în mod corect în relația cu consumatoarea și de a nu folosi practici comerciale abuzive.
Sintetizând, criticile agentului constatator au fost următoarele: contractul nu a stabilit periodicitatea de variație a indicelui LIBOR luat în calculul dobânzii de referință și nici marja fixă (art. 6.1. și 6.2. contract); în lipsa unor prevederi clare sub acest aspect, art. 6.5. contract lasă să se creadă că marja fixă este de 1,3 %; marja de dobândă a fost stabilită la valoarea de 7,57%, după voința băncii și fără justificare, fiind ulterior diminuată cu 0,5%.
Trimiterea la art. 7 din Legea nr. 363/2007 privește omiterea unei informații esențiale necesare consumatorului mediu pentru luarea unei decizii de tranzacționare în cunoștință de cauză, ascunderea sau oferirea într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp a unei informații esențiale sau neindicarea intenției comerciale a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context. Având în vedere consemnările din cuprinsul procesului-verbal și existența actului adițional nr. 1/8.2.2011, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentei nu se încadrează în norma de incriminare a contravenției.
Actul adițional nr. 1/8.2.2011 a stabilit atât periodicitatea de variație a indicelui LIBOR luat în calculul dobânzii de referință, cât și marja fixă. Astfel, rata dobânzii curente este variabilă trimestrial, conform formulei de calcul „dobânda de referință + marja băncii”, dobânda de referință este de 0,17%, marja băncii este de 7,70%, iar rata de dobândă este variabilă și se modifică trimestrial (la 3 luni pentru credite în CHF - LIBOR). Așadar a fost corijată ulterior omisiunea petentei de a determina în contractul inițial elementele semnificative pentru perfectarea acordului de voințe.
Art. 6 din contractul inițial a fost rescris integral, motiv pentru care susținerile agentului constatator în sensul că forma primară a convenției lasă impresia că marja fixă este de 1,3% nu prezintă relevanță pentru constatarea eventualelor clauze abuzive în forma actuală a acordului de voințe dintre bancă și consumatoare.
Întrucât actul adițional nr. 1/8.2.2011, care face vorbire despre diminuarea cu 0,5% a marjei de dobândă de 7,57%, poartă semnătura numitei O. N., acordul de voințe dintre părțile litigante apare a fi modificat cu consimțământul consumatoarei, și nu după voința unilaterală a băncii și fără justificare.
Prin urmare, analizând fapta reținută în sarcina petentei prin prisma criticilor agentului constatator, instanța constată că actul adițional nr. 1/8.2.2011 a acoperit neregulile contractului inițial cu privire la indicele LIBOR și la marja dobânzii de referință, motiv pentru care conduita petentei nu se încadrează în art. 9 din OG nr. 21/1992 corob. cu art. 7 din Legea nr. 363/2007.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond constată că procesul-verbal nu e temeinic sub aspectul faptei reținute, așadar sancțiunile aplicate de agentul constatator (avertisment și măsurile actualizării situației actuale a consumatoarei și diminuării valorii marjei băncii 2% pe toată durata contractului) rămân fără fundament.
Prin urmare, instanța de fond a admis plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/7.8.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU solicitând sa fie casată hotărârea si rejudecând cauza in fond, sa fie respinsă plângerea formulata împotriva procesului verba1 de constatare a contravenției și sa fie menținut ca legal si temeinic procesul verbal menționat.
Tribunalul analizând apelul dedus judecății urmează să îl respingă ca tardiv formulat cu următoarea argumentație:
Potrivit dispozițiilor art. 468 din Codul de procedură civilă:
(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
(2) Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite.
Potrivit dovezilor de comunicare, hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantei la data de 27 martie 2015 iar aceasta a declarat apel la data de 28 aprilie_ cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, cu sediul procesual ales în Sibiu, ., jud. Sibiu,împotriva sentinței civile numărul 801/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu,în dosar numărul_, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. V. D. D.
Grefier,
M. M.
Red. I.V. 29.06.2015
List. M.M. 3.07.2015
4.ex.
J.F. A. G. L. Jud. Sibiu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 239/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
