Obligaţia de a face. Sentința nr. 362/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 362/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 6656/85/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 362/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. V. V. Tatian și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SIBIU, pârât A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii Casat cu trimitere spre rejudecare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
Instanța față de actele de la dosar constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea ei.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr._ reclamantul B. V. V. Tatian a solicitat în contradictoriu cu pârâtele AJFP Sibiu și Administrația F. pentru Mediu ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea către reclamant a sumei de_ lei reprezentând taxă de poluare, plus dobânda legală calculată de la data achitării taxei și până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat faptul că în 18.02.2010 a achiziționat un autoturism marca VW Transporter dintr-un alt stat al UE, în speță Germania, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite o taxă de poluare în sumă de_ lei prin Decizia de calcul nr._/02.03.2010 emisă de AFP Sibiu.
Pentru aceste considerente, reclamantul precizează faptul că taxa de poluare contravine Tratatului Comunității Europene care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
De aceea, în condițiile în care România este stat membru al UE, potrivit art.148 din Constituție prevederile Tratelor UE trebuie să aibă prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
La fila 7 dosar s-a depus întâmpinare de către pârâta AJFP Sibiu prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că în cauză a fost aplicată legislația în vigoare la data achiziționării autoturismului, iar în ceea ce privește petitul referitor la restituirea dobânzii s-a solicitat aplicarea disp.art.124 din OG 92/2003.
Prin Sentința civilă nr.2398/23.09.2014 Tribunalul Sibiu a dispus admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. V. V. Tatian în contradictoriu cu pârâta Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Sibiu, și în consecință: a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de poluare în sumă de_ lei, plus dobânda legală, calculată de la data achitării 02.03.2010 și până la momentul restituirii integrale a sumei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
Această hotărâre a fost casată prin Decizia nr.8557/19.12.2014 a Curții de Apel A. I. care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței motivat de faptul că, în baza rolului activ, judecătorul fondului trebuia să pună în discuția părților oportunitatea precizării acțiunii în vederea introducerii în cauză, în calitate de pârâtă și a AFM, ca administrator a veniturilor încasate în baza OUG nr.50/2008.
Analizând sentința atacată prin prisma motivului de casare reținut de instanța de control judiciar tribunalul va aprecia că în cursul judecării pe fond a cauzei a făcut toate demersurile necesare în vederea precizării acțiunii de către reclamant sens în care au fost acordate mai multe termene de judecată și s-a dispus suspendarea cauzei, potrivit art.155 ind 1 C. întrucât reclamantul nu a înțeles să depună la dosar actele necesare în dovedirea acțiunii și nu a înțeles să-și precizeze cererea față de temeiul legal invocat, deși a beneficiat de apărător ales la sediul căruia a solicitat comunicarea actelor de procedură.
Față de această situație, pe baza probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile date prin Decizia nr.8557/2014 a Curții de Apel A. I., cu ocazia rejudecării cauzei tribunalul a dispus citarea în calitate de pârâtă și a Administrației F. pentru Mediu ca administrator a veniturilor încasate în baza OUG nr.50/2008.
Având în vedere considerentele expuse mai sus instanța va reține următoarele:
În conformitate cu contractul de v/c, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului depuse la filele 5 și 22, reclamantul a achiziționat în 18.02.2010, dintr-un stat membru al UE- în speță Germania, - autoturismul marca VW Transporter.
La 02.03.2010, conform chitanței . nr._ reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de_ lei, în baza Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/02.03.2010, comunicată reclamantului la aceeași dată.
Este de reținut faptul că divergențele care fac obiectul prezentului litigiu sunt legate de pretinsa conformitate sau neconformitate a dispozițiilor a O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 90 din TCE ( devenit odată cu adoptarea la 01.12.2009 a Tratatul de la Lisabona, art. 110 din TUE), și implicit de legala ori nelegala percepere a taxei de poluare instituită prin acest act normativ. În aceste condiții judecătorul național are obligația de a asigura efectul deplin al normelor comunitare, împotriva oricărei dispoziții contrare ale legislației naționale, făcând neaplicarea acestora, prin propria putere de decizie, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a dispozițiilor contrare pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale (hotărârea C.J.E. din 09.03.1978, cauza C-106/1997-Admministrazione dele finanze dello stato c. Simmenthal Spa.), întrucât art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii sunt obligate a le proteja.
Plecând la analiza compatibilității dreptului intern reglementator al taxei de poluare cu dreptul comunitar, practica constată a Curții de Apel A. I. a statuat că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 în varianta în vigoare până la data de 15.12.2008, sunt conforme art. 90 din TCE ( devenit odată cu adoptarea la 01.12.2009 a Tratatul de la Lisabona, art. 110 din TUE), considerându-se că prin impunerea tuturor autoturismelor supuse primei înmatriculări în România și determinarea taxei de poluare pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, este asigurată libera circulație a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, protejată de art. 90 din TCE( devenit odată cu adoptarea la 01.12.2009 a Tratatul de la Lisabona, art. 110 din TUE).
O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 și prin O.U.G. nr. 7/2009.
O.U.G. nr. 218/2008 prin expunerea de motive, reguli de interpretare oficială și obligatorii, precizează că scopul reglementării este determinat de concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, de necesitatea luării de măsuri de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională, precum și de preocuparea guvernului în asigurarea păstrării locurilor de muncă în economia românească cu predilecție în industria constructoare de autoturisme și cea a serviciilor aferente acesteia.
Scopul declarat al acestui act normativ este concretizat prin art. III conform căruia „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale UE în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor O.U.G. nr. 50/2008”, categorii de autovehicule produse de societăți românești de profil.
Corelativ, pentru celelalte autovehicule taxe de poluare s-a triplat față de nivelul inițial, iar prin O.U.G. nr. 7/2009 s-a ajuns la un nivel dublu față de nivelul inițial.
Concluzia ce rezultă din cele mai sus expuse este că prin O.U.G. nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene ( devenit odată cu adoptarea la 01.12.2009 a Tratatul de la Lisabona, art. 110 din TUE), concluzie ce este întărită prin următoarele argumente:
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și cele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 ( în prezent art. 110 din Tratatul de la Lisabona) este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Domeniul de aplicare al art. 90 alin. 1 din TCE ( în prezent art. 110 din Tratatul de la Lisabona) cu referire la conceptul de „produse similare” urmează să fie determinat pe baza criteriului folosirii similare și comparabile a bunurilor, în speță, categoria auto M1, N1, și nu pe acela al naturii identice.
În urma modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 218/2008, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din TCE ( în prezent art. 110 din Tratatul de la Lisabona). Astfel, există o discriminare între o anumită categorie de autovehicule noi exceptată de la plata taxei (M1, N1), cu caracteristicile celor produse în România, și restul autoturismelor folosite din aceeași categorie auto achiziționate din alte state membre, discriminare introdusă de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și cele naționale, astfel încât prin reglementarea criticată alegerea consumatorului este orientată spre o anumită categorie de produse, în speță, spre cele produse în România, care așa cum s-a arătat sunt exceptate de la plata taxei de poluare, fiind declarate prin lege mai atractive din punct de vedere pecuniar.
Pe cale de consecință, reținându-se că reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 02.03.2010 intrând astfel sub incidența regimului juridic reglementat de OUG nr. 50/2008 în forma sa modificată, se va aprecia nelegalitatea plății taxei, aceasta fiind făcută în baza unui act normativ fiscal contrar dreptului comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 148 aliniatul 2 din Constituția României, ca efect a aderării statului nostru la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, acestea precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă.
În acest sens prin hotărârea Curții Europene de Justiție din 7.04.2011 în cauza T. vs.Statul roman având ca obiect prevederile OUG 50/2008 s-a reținut că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În acest context s-a menționat și faptul că, într-adevăr, regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea a examinat și neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a reținut că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, s-a constat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. În consecință, Curtea a concluzionat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscală, instanța, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României va înlătura de la aplicare dispozițiile art.124, art.,120 și 70 din codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală. Aceasta întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat precizând că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în litigiu, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și ținând cont de faptul că o hotărâre preliminară a Curții Europene de Justiție, care face o interpretare a dreptului european relevant, nu este susceptibilă de a fi pusă în discuție, fiind însă obligatorie pentru instanța națională în procesul de soluționare a cauzelor, urmează a se dispune admiterea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu AJFP Sibiu și Administrația F. pentru Mediu și pe cale de consecință pârâții vor fi obligați la restituirea către reclamant a sumei de_ reprezentând taxă de poluare, plus dobânda legală, calculată de la data achitării taxei din 02.03.2010 și până la momentul restituirii integrale a sumei.
În baza art.453 alin1 C. va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 39,3 lei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. V. V. Tatian cu domiciliu ales la C..av.Cîlțea C. din F. . jud.B. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Judeteana a Finanțelor Publice Sibiu cu sediu în Sibiu ..17 jud.Sibiu și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București ..294 corp A sector 6, și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului taxa de poluare în sumă de_ lei, plus dobânda legală, calculată de la data achitării 02.03.2010 și până la momentul restituirii integrale a sumei.
Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte, G. B. Încetat activitatea Conform art.261 alin 2 C. Președinte Tribunal C. E. G. | ||
Grefier, C. M. |
Red.GB/ 26.05 .2015
;C..CM/ 26.05.2015;
EX.5
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 739/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 280/2015.... → |
|---|
