Alte cereri. Sentința nr. 1712/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1712/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 57/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1712/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: F. Șurculescu
Grefier: I. E. L.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect restituire taxă poluare, formulată de către reclamantul A. C. P., cu domiciliul în Măcin, ..22, jud. Tulcea în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MĂCIN, cu sediul în Măcin, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat I. S. G., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că cererea este timbrată, pârâta D.G.F.P. TULCEA a depus întâmpinare, comunicată reclamantului și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 12/2013 și dovada achitării onorariului de avocat.
Având cuvântul, acesta solicită instanței respingerea cererii de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._, reclamantul A. C. P. a solicitat obligarea pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA- ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MĂCIN să restituie suma de 2039 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare achitată conform chitanței . nr._/17.12.2012 emisă de Trezoreria Măcin, precum si dobânda fiscală și cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand marca VOLKSWAGEN înmatriculat pentru prima dată la 12.10.1994 în Germania, iar pentru legala înmatriculare a acestuia în România, a fost obligat, conform dispozițiilor OG nr.50/2008, să plătească taxa de poluare.
A mai precizat reclamantul că obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar tratatul Uniunii a fost statuată și printr-o . hotărâri pronunțate de C.J.C.E. și, în consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar are competență atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în tratat să fie pe deplin și efectiv protejate.
Se mai arată că art. 90 din C.E. prevede: niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor similar naționale; de asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare ale producției.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, Constituția României, Jurisprudența C.J.E. și art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri.
În apărare, pârâta D.G.F.P. TULCEA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat citarea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu întrucât taxa de poluare se constituie venit la Fondul pentru Mediu, și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Instanța va respinge cererea pârâtei prin care solicită introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu motivat de faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.57 C.pr.civ., invocat ca temei de drept, cel indicat ca si intervenient forțat neputând pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că reclamantul A. C. P. a cumpărat un autoturism second-hand marca VOLKSWAGEN înmatriculat pentru prima dată la 12.10.1994 în Germania, iar pentru legala înmatriculare a acestuia a fost obligat, conform dispozițiilor OG nr.50/2008 să plătească taxa pentru emisiile poluate, în suma de 2039 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare achitată conform chitanței . nr._/17.12.2012 emisă de Trezoreria Măcin.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă actuala taxă și fosta taxă de primă înmatriculare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 48 din Constituția României, Legea nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
In conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite in terne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Insă normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice măsură comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin hotărârile pronunțate de C.J.C.E., în cauzele C. v. Enel și Administratione delle Finante dello Stato v. Simmenthal S.p.a.
Curtea a arătat în considerente că, la . tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice; curtea a reținut că o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
In aceste condiții, este evident, că normele interne ce reglementează obligația de plată a actuale taxe de poluare și a fostei taxe de primă înmatriculare, la înmatricularea autoturismelor second-hand contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne, în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrară normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru; așa fiind, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască caracterul ei util.
Stabilit fiind că taxa de poluare nu este datorată, prin aplicarea prevederilor comunitare rezultă că nu se justifică refuzul de restituire comunicat de pârâtă, dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție fiind general obligatorii.
La 13 ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ ce a abrogat OUG nr. 50/2008 ce instituia taxa de poluare solicitată reclamantului pentru înmatriculare.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine: cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Din coroborarea dispozițiilor legale învederate, rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012, se datorează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele rulate, indiferent dacă provin din statele UE sau din țară.
Însă, prin OUG nr. 1/31 ianuarie 2012, s-a stipulat că, începând cu data intrării în vigoare a acesteia, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i, ale art. 4 alin 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin 1 din Legea nr. 9/2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Față de dispozițiile legale incidente la data soluționării cauzei, se constată că se datorează în continuare taxa pentru emisiile poluante, în baza art. 4 alin 1 lit. a din Legea nr. 9/2012, pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, noi sau second-hand, menținându-se, prin suspendarea aplicării art. 4 alin 2, discriminarea identificată sub incidența OUG nr. 50/2008, confirmată și de jurisprudența CJCE, între autovehiculele second-hand dobândite din statele membre UE și cele dobândite în România.
În consecință, nu se datorează de către reclamant nici taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, act normativ abrogat la 13 ianuarie 2012, și nici o altă taxă introdusă ulterior, datorită situației de discriminare persistentă în continuare, așa încât nu există nici un impediment pentru restituirea acesteia.
Relativ la capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii se reține că, potrivit prevederilor art.124 alin.2 din OG nr.92/2003 „nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”, iar conform art.120 alin.(7) din OG nr.92/2003 „nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale”.
Față de toate aceste considerente, urmează a admite acțiunea și a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 2039 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare achitată conform chitanței . nr._/17.12.2012 emisă de Trezoreria Măcin precum si dobânda fiscală calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 de la data de 17.12.2012 și până la achitarea debitului.
În temeiul art.274 Cod proc. civ., pârâtele urmează a fi obligată la plata sumei de 439,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în onorariu avocat, taxa judiciara de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, ca nefondată.
Admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. TULCEA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MĂCIN.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2039 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare achitată conform chitanței . nr._/17.12.2012 emisă de Trezoreria Măcin precum si dobânda fiscală calculată potrivit art. 124 și art. 70 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 de la data formulării cererii de restituire către pârâtă și până la achitarea debitului. Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 439,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.02.2013.
Președinte,Grefier,
F. Șurculescu I. E.-L.
Red.jud. F.Ș/26.03.2013
Tehnored. I.E.L/ 26.03.2013/5ex./3com.-
| ← Alte cereri. Sentința nr. 1844/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 8/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
