CONTRACT DE ANTREPRIZA. NEINDEPLINIREA OBLIGAŢIEI DE PLATA A CONTRAVALORII LUCRĂRILOR. CONTRACT DE CREDIT. DOBÂNZI BANCARE. LEGĂTURĂ CAUZALĂ
| Comentarii |
|
Există legătură cauzală între neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de plată a contravalorii lucrărilor executate în baza contractului de antrepriză şi plata de către reclamantă a dobânzilor bancare pentru creditele contractate pentru desfăşurarea activităţii.
(Secţia comercială, decizia nr. 1097 din 29 februarie 2000).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 780 din 17 decembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Brăila, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. «V.C.» -S.R.L. împotriva pârâtei S.C. «Ş.N.» S.A. Brăila pe care a obligat-o să plătească reclamantei sumele de 680.004.375 lei contravaloarea lucrărilor executate, 44.040.954 lei daune şi 19.505.553 lei cheltuieli de judecată.
A reţinut instanţa că părţile au încheiat două contracte de antrepriză, prin care reclamanta, în calitate de antreprenor, s-a angajat să execute lucrări la două obiective ce aparţineau pârâtei, iar aceasta din urmă s-a obligat să le recepţioneze şi să achite contravaloarea lor.
Potrivit clauzelor contractelor, beneficiarul s-a obligat să asigure din timp fondurile necesare şi resursele financiare pentru decontarea lunară a lucrărilor executate, conform stadiilorfizice realizate ori să depună în bancă documentele de plată, în termen de 72 de ore de la primirea acestora.
Din situaţiile de lucrări şi a facturilor emise de reclamantă a stabilit instanţa că reclamanta şi-a executat obligaţiile contractuale, în sensul că a executat lucrările către beneficiar, însă pârâta nu a achitat contravaloarea lucrărilor executate, datorând suma de 680.004.375 lei.
întrucât pârâta nu a acordat avansuri pentru lucrări, reclamanta a fost nevoită să recurgă la credite bancare în vederea plăţii materialelor, manoperei şi a celorlalte prestări care au rezultat din derularea activităţii. Ca urmare a neachitării lucrărilor de către pârâtă, reclamanta nu a putut rambursa ratele scadente din creditul acordat, ceea ce a generat dobânzi penalizatoare, care constituie
daune suferite din culpa pârâtei, acestea fiind în sumă de 44.040.954 lei.
Apelul declarat de pârâtă, prin care a criticat obligarea sa la plata dobânzilor bancare în sumă de 44.040.954 lei, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 161 din 31 martie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
în pronunţarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada că plata dobânzilor bancare a fost consecinţa directă şi imediată a culpei apelantei. Intimata reclamantă a fost nevoită să apeleze la creditul cu contractul de credit nr. 6401/15 octombrie 1998, care a avut destinaţia de a continua lucrările de construcţie, în acest sens existând extrasele de cont si facturile nr. 0434614,0434615,0434616 si 0434400/1998.
împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. «Ş.N.» SA Brăila, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire măsura obligării la plata sumei de 44.040.954 lei, cu titlu de daune, neexistând nici o legătură cauzală între neplata preţului şi plata dobânzilor pe care intimata le-a acceptat atunci când a contractat creditul.
A mai arătat recurenta că nu este culpa sa pentru lipsa de disponibilităţi băneşti care să-i permită executarea lucrărilor contractate fără a apela la credite bancare.
Decizia instanţei de apel este criticată şi pentru faptul că nu s-a pronunţat cu privire la motivul de apel prin care invoca că prima instanţă a soluţionat cauza la primul termen de judecată, fără să administreze toate probele.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate şi modificarea parţială a sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la 44.040.854 lei, cu titlu de daune.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că recurenta pârâtă nu a respectat clauza contractuală stipulată la capitolul VI din contractul nr. 10 din 25 februarie 1998 (art. 5 lit. c), prin care se obliga să asigure din timp fondurile necesare şi resursele financiare pentru decontarea lunară a lucrărilor executate, conform stadiilor fizice realizate şi neconfirmate.
Aceeaşi obligaţie se regăseşte şi în celelalte contracte încheiate între părţi, completate în acte adiţionale.
Reclamanta a dovedit că în condiţiile în care recurenta pârâtă nu a achitat contravaloarea lucrărilor executate, aşa cum s-a obligat prin contractele încheiate, a fost nevoită să apeleze la un credit care a fost acordat de Banca Română pentru Dezvoltare - Sucursala Brăila, pentru a face plata lucrărilor.
Corect instanţele au stabilit obligaţia pârâtei la plata dobânzilor bancare pe care reclamanta le-a suportat pentru creditul bancar contractat, făcând
aplicarea art. 1086 din C. civ., care prevede că «daunele interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei» de către cealaltă parte.
Există, prin urmare, o legătură cauzală între neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de plată a contravalorii lucrărilor executate şi plata de către reclamanta a dobânzilor bancare penru creditele contractate pentru desfăşurarea activităţii.
Se constată astfel că obligarea recurentei la plata sumei de 44.040.954 lei a fost corect stabilită.
în legătură cu al doilea motiv de recurs, că prima instanţă a trecut la judecarea cauzei fără să administreze toate probele, nici acesta nu este întemeiat, şi corect nu a fost primit de către instanţa de apel.
în raport de cele reţinute, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de pârâtă.
Recurenta va fi obligată la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
| ← CONTRACT DE CONCESIUNE. SINTAGMA “LIBER DE ORICE SARCINI”.... | COMPETENŢĂ MATERIALĂ. ACŢIUNE PENTRU ANULAREA UNUI CONTRACT... → |
|---|
