CONTRACT DE TRANSPORT FEROVIAR DE MĂRFURI. RĂSPUNDERE CĂRĂUŞ. CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ
| Comentarii |
|
Dreptul la acţiune contra căii ferate derivând din contractul de transport aparţine expeditorului, atât timp cât are dreptul să modifice contractul de transport, iar destinatarului din momentul în care a primit scrisoarea de trăsură (art. 83 pct. 3 din Regulamentul de transport C.F.R. din 1929).
(Secţia comercială, decizia nr. 1043 din 29 februarie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 martie 1997, reclamanta S.C. “T”. S.A. Turnu Măgurele a chemat în judecată pârâta Regionala C.F. Craiova pentru obligarea la plata sumei de 22.710.663 lei, reprezentând contravaloarea produselor constatate lipsă la destinaţie prin violarea mijlocului de transport.
în motivarea cererii, reclamanta a susţinut că în perioada decembrie 1996 - februarie 1997 a expediat spre Portul Constanţa mai multe vagoane cu îngrăşăminte complexe destinate exportului.
întrucât parte din vagoane au ajuns violate, cu sigiliile rupte, conform actelor de constatare de la destinaţie, în temeiul art. 998 C. civ. şi 899 C. com., solicită obligarea pârâtei la plata lipsurilor cantitative.
Pârâta Regionala Căi Ferate Craiova a chemat în garanţie Regionala C.F. Constanţa şi S.C. «C.» S.A. Constanţa, iar, în principal, a cerut respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 172 din 10 aprilie 1998 a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 22.710.663 lei, daune, cu 2.178.606 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a respins, ca nefondate, cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtă împotriva S.C. «C.» S.A. Constanţa şi Regionala C.F. Constanţa.
în pronunţarea acestei sentinţe s-a reţinut culpa pârâtei în producerea lipsurilor pe timpul transportului, prin neasigurarea integrităţii mărfii primite spre transport, pretenţiile reclamantei fiind dovedite conform art. 169 C. civ.
S-a mai reţinut de către instanţă că răspunderea revine numai pârâtei Regionala C.F. Craiova, cu care s-a încheiat contractul de transport, pe acest temei fiind respinse şi cererile de chemare în garanţie.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia comercială, prin decizia civilă nr. 192 din 5 februarie 1999.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de apelantă faţă de art. 85 din Regulamentul de transport a fost respinsă de instanţă, reţinându-se culpa pârâtei în producerea lipsurilor pe timpul transportului.
împotriva deciziei menţionate, pârâta devenită Societatea Naţională de Transport Marfă Feroviar C.F.R. Marfă S.A. - Agenţia Marfă Craiova, a declarat recurs, susţinând că greşit s-a admis acţiunea, întrucât:
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întemeiată pe prevederile art. 85 din Regulamentul de transport a fost respinsă neîntemeiat;
- nu s-a analizat opozabilitatea proceselor-ver-bale de constatare de la destinaţie, încheiate fără participarea cărăuşului şi a poliţiei, deşi s-au reclamat lipsa sigiliilor.
Recursul este fondat.
Transporturile în litigiu, faţă de data încheierii şi executării contractelor de transport, sunt supuse dispoziţiilor Regulamentului de transport C.F.R. din 1929. '
Potrivit art. 85 pct. 3 din Regulamentul de transport menţionat, dreptul la acţiune contra căii ferate derivând din contractul de transport aparţine expeditorului, atât timp cât are dreptul să modifice contractul de transport, iar destinatarului din momentul în care a primit scrisoarea de trăsură.
întrucât transporturile în litigiu au fost eliberate către S.C. «C.» S.A. Constanţa, această destinatară a aderat la contractele de transport, a devenit parte în aceste contracte şi a dobândit pentru orice reclamaţie legitimare procesuală activă împotriva cărăuşului de destinaţie, Regionala C.F. Constanţa.
Ca urmare, legitimare procesuală pasivă pentru reclamarea lipsurilor constatate la destinaţie, provenind de pe timpul transportului, imputabile cărăuşului, are numai cărăuşul de la destinaţie, astfel că greşit reclamanta a chemat în judecată cărăuşul de la expediţie cu care s-a încheiat contractul de transport, Regionala C.F. Craiova.
Reclamanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă prin cesionarea dreptului la acţiune de către destinatara S.C. «C.» S.A. Constanţa, în temeiul art. 85 alin. ultim din Regulamentul citat, dar această cesionare nu a schimbat calitatea procesuală pasivă, ce o are numai cărăuşul de destinaţie.
Verificarea calităţii părţilor, mai ales când se invocă pe cale de excepţie de către o parte, este obligatorie, întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.
Faţă de raportul de drept material, contractul de transport, se constată că pârâta nu are legitimare procesuală pasivă, având în vedere prevederile art. 85 alin. 3 din Regulamentul de transport, astfel că greşit această parte a fost chemată în judecată.
Ţinând seama de art. 130 alin. 3 C. pr. civ., potrivit căruia judecătorii sunt ţinuţi să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, instanţa nu ar putea, din oficiu, să schimbe calitatea procesuală a părţilor în litigiu, astfel că soluţia de respingere a cererilor de chemare în garanţie, urmează să fie menţinută.
Faţă de cele de mai sus, recursul pârâtei urmează să fie admis, iar decizia atacată să fie casată şi, prin admiterea apelului aceleiaşi părţi, sentinţa T ribunalului T eleorman nr. 172 din 10 aprilie 1998 să fie schimbată în parte, în sensul respingerii acţiunii şi înlăturării obligării pârâtei la plata sumelor de 22.710.663 lei, cu 2.158.606 lei taxă timbru şi
20.000 lei timbru judiciar, fiind menţinută numai dispoziţia de respingere ca nefondată a cererii de chemare în garanţie a S.C. «C.» S.A. Constanţa şi Regionala C.F. Craiova.
| ← DIVIDENDE. PRESCRIPŢIE EXTINCTIVA. TERMEN. ÎNCEPUT.... | CONTRACT DE CONCESIUNE. SINTAGMA “LIBER DE ORICE SARCINI”.... → |
|---|
