CONTRACT DE CONCESIUNE. SINTAGMA “LIBER DE ORICE SARCINI”. ÎNŢELES
| Comentarii |
|
Prin sintagma “liber de orice sarcini” - prevăzută în contractul de concesiune - nu se înţelege că terenul se predă liber de construcţii, ci liber şi neafectat de obligaţii juridice, cum ar fi privilegiile şi ipoteca, servituţile şi superficia, dreptul de preemţiune şi de retenţie etc.
(Secţia comercială, decizia nr. 1467 din 16 martie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 686 din 30 octombrie 1998, Tribunalul Bacău a admis în parte acţiunea Primăriei municipiului Oneşti împotriva pârâtei S.C. “C.” S.A. Oneşti şi, în consecinţă:
- a dispus rezilierea contractului nr. 5 din 10 ianuarie 1995, prin care i s-a concesionat pârâtei suprafaţa de 1.900 m.p. teren situat în Oneşti, B-dul R. nr. 62 bis, în vederea construirii unui centru comercial;
- a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantei, cu titlu de taxă de concesionare, 4.004.802 lei pentru anul 1996, 5.820.152 lei pentru anul 1997 şi 5.238.129 lei pentru trimestrele I - III 1998 şi
suma de 2.804.594 lei penalităţi de întârziere pe perioada ianuarie 1996 - 30 august 1998.
împotriva sentinţei menţionate mai sus au declarat apel ambele părţi.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 233 din 8 iunie 1999, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată, cu obligarea ei şi la plata sumei de
1.385.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Prin aceeaşi decizie s-a luat act că Primăria municipiului Oneşti a renunţat la judecata apelului său.
în recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel, Primăria municipiului Oneşti susţine, în esenţă, că instanţa a făcut o greşită apreciere a probelor de la dosar, în special a expertizei tehnice care a fost lipsită de obiectivitate atunci când a
constatat că terenul concesionat nu este liber de construcţii şi în mod justificat pârâta nu a putut realiza construcţia pentru care i s-a concesionat terenul.
Recurenta a solicitat respingerea apelului pârâtei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Recursul este fondat.
Din examinarea probelor de la dosar rezultă că, în urma câştigării unei licitaţii publice, pârâtei i s-a concesionat, prin contractul nr. 5/10 ianuarie 1995, un teren în suprafaţă de 1.900 mp, situat în Oneşti, B-dul R., în vederea construirii unui complex comercial, conform certificatului de urbanism nr. 306/ 1994, în maximum 24 luni de la începerea lucrărilor.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 ianuarie 1998 s-a cerut rezilierea contractului de concesiune pentru că pârâta nu a început lucrările de construcţie şi nu a achitat nici taxele anuale de concesiune.
în tot cursul procesului, inclusiv în instanţa de apel, pârâta a susţinut că nu a putut începe construcţia, deoarece terenul nu i s-a predat liber de orice sarcini, aşa cum s-a prevăzut la art. 13 din contractul de concesiune, astfel că pentru acest motiv nu datorează nici taxele anuale de concesiune.
în motivarea apelului pârâta a arătat că pe teren sunt amplasate două chioşcuri comerciale, aparţinând S.C. “A.” S.A. şi, respectiv, S.C. “I.” S.R.L. şi din această cauză nu poate începe construcţia, deşi a obţinut toate avizele necesare pentru aceasta.
Este adevărat că la art. 13 din contractul de concesiune s-a prevăzut că terenul se predă concesionarului “liber de orice sarcini”, dar prin aceasta nu se înţelege că terenul se predă liber de construcţii, ci liber şi neafectat de obligaţii juridice, cum ar fi privilegiile şi ipoteca, servituţile şi superficia, dreptul de preemţiune şi de retenţie etc.
Instanţa de apel a primit apărările pârâtei şi în baza unei expertize tehnice a reţinut că pârâta -apelantă nu a putut începe construcţia pentru care a concesionat terenul pentru că acesta nu i s-a predat liber de construcţii. Astfel, instanţa de apel a reţinut că pe teren se află o baracă aparţinând S.C. “I.” S.R.L., o conductă subterană de gaze care alimentează o patiserie şi o livadă cu 27 pomi şi din această cauză nu poate fi împrejmuit şi nu se pot amplasa cele două macarale-turn, necesare pentru ridicarea construcţiei.
în cauză este însă de reţinut că conducta de gaze, baraca şi pomii existau la data licitaţiei şi apoi a încheierii contractului de concesiune şi pârâta a acceptat concesionarea terenului în aceste condiţii. Existenţa lor nu împiedica însă executarea complexului comercial, deoarece conducta de gaze este subterană şi este amplasată la cca. 1 m. de gardul proprietăţii vecine şi deci nu putea afecta construcţia preconizată, iar cei câţiva arbori situaţi la limitele exterioare ale terenului pot fi tăiaţi, restul fiind arbuşti şi nepunând probleme. în ce priveşte chioşcul de 36 m.p., aparţinând S.C. “I.” S.R.L., situat în colţul terenului la Bd. R. există sentinţa civilă nr. 6184 din 8 octombrie 1993 a Judecătoriei Oneşti, prin care societatea respectivă a fost obligată să-l desfiinţeze, astfel că această sentinţă putea fi pusă în executare silită şi deci nici din acest punct de vedere nu se justifică susţinerea pârâtei apelante privind împiedicarea ridicării construcţiei, chiar şi cu macarale-turn, dacă aşa considera necesar.
în raport de cele arătate rezultă că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a probelor atunci când a reţinut că apelanta-pârâtă în mod justificat nu a început construirea complexului comercial, astfel că, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. pr. civ., hotărârea va fi casată şi, prin respingerea apelului său, va fi menţinută hotărârea instanţei de fond.
| ← CONTRACT DE TRANSPORT FEROVIAR DE MĂRFURI. RĂSPUNDERE... | CONTRACT DE ANTREPRIZA. NEINDEPLINIREA OBLIGAŢIEI DE PLATA A... → |
|---|
