ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. SUSPENDAREA EXECUTĂRII PÂNĂ LA SOLUŢIONAREA APELULUI.
| Comentarii |
|
Debitorul obligaţiei stabilite prin ordonanţă preşedinţială poate solicita suspendarea executării hotărârii pronunţate de prima instanţă, însă este necesar a se admite astfel de cerere numai în cazuri temeinic justificate. Pârâta nu poate susţine existenţa unui prejudiciu sau agravarea acestuia prin executarea vremelnică a sentinţei, până la data soluţionării apelului, câtă vreme aceasta a încetat de bună voie comercializarea produsului chiar anterior pronunţării ordonanţei preşedinţiale.
(Secţia comercială, decizia nr. 3003 din 26 septembrie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reprezentanţa “D.R.L.L.”, pentru firma “D.R.L.L.”, a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 212 din 6 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
în motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa menţionată, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de reclamanta P.L., pârâta fiind obligată la încetarea importului, distribuirii, marketingului şi activităţilor promoţionale ale produsului farmaceutic “S.” şi a altor variante farmaceutice ale aceluiaşi produs, până la soluţionarea pe fond a litigiului dintre părţi, dar nu mai târziu de data de 8 martie 2000, sub sancţiunea de daune cominatorii de 5.000 de dolari/zi de întârziere în cazul neîndeplinirii obligaţiei.
Sentinţa a fost atacată cu apel, dar reclamanta a pornit executarea silită, ceea ce îi produce mari prejudicii, fiind necesară suspendarea executării în temeiul prevederilor art. 582 alin. 2 C. pr. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 119 din 29 iunie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa schimbând în mod corect temeiul juridic al cererii în prevederile art. 580 alin. 5 C. pr. civ., a reţinut că împrejurarea redactării cu întârziere a motivării hotărârii atacate,
nu poate constitui un argument pentru admiterea cererii, iar pe de altă parte, din procesul verbal de executare încheiat la data de 7 aprilie 2000, rezultă că încă de la data de 20 octombrie 1999 petenta a încetat importul, distribuirea, marketingul şi activităţile promoţionale ale produsului farmaceutic.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. pr. civ., considerând hotărârea netemeinică întrucât:
- prin admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, se provoacă petentei mari prejudicii materiale deoarece nu mai poate comercializa în România medicamentul respectiv, deşi beneficiază de aprobări şi autorizări în acest sens;
- litigiul a fost soluţionat fără efectuarea unei expertize care să se pronunţe în legătură cu acest produs, iar hotărârea a fost redactată cu întârziere, nefiind stabilit termen pentru judecata apelului.
- executarea hotărârii duce la agravarea pierderilor materiale deja suferite.
Recursul nu este fondat.
împrejurarea că sentinţa civilă nr. 212/6 martie 2000 a fost motivată şi comunicată cu întârziere nu poate constitui un argument în susţinerea cererii de suspendare a executării câtă vreme conform dispoziţiilor art. 580 alin. 5 C. pr. civ.'> - text ce reglementează procedura de urmat în cazul suspendării execuţiei vremelnice, posibilă şi în ipoteza ordonanţei preşedinţiale -, partea a solicitat
aceasta pe cale separată, chiar înainte de sosirea dosarului în apel.
Nici afirmaţia potrivit căreia litigiul a fost soluţionat fără a se efectua o expertiză tehnică de specialitate, nu poate fi primită ca motiv de recurs în acest cadru procesual, chestiunea respectivă ţinând de soluţionarea litigiului în sine, de temeinicia şi legalitatea hotărârii pronunţate în primă instanţă urmarea cererii de ordonanţă preşedinţială, putând constitui deci motiv al apelului declarat împotriva acestei hotărâri.
în ce priveşte celelalte chesiuni invocate în prezentul recurs sunt de reţinut următoarele: Caracterul executoriu al ordonanţei preşedinţiale este de esenţa acestei instituţii juridice, intervenind aici o execuţie vremelnică de drept, potrivit art. 581 alin. final şi art. 278 pct. 8 C. pr. civ.
Sigur, debitorul obligaţiei stabilite are posibilitatea legală de a solicita suspendarea unei astfel de executări, însă, tocmai pentru a nu afecta caracterul executoriu al ordonanţei preşedinţiale,
este necesar a se admite o astfel de cerere numai în cazuri temeinic justificate.
în speţă, formele de executare realizate la data cererii formulate, constă în procesul-verbal întocmit la data de 7 aprilie 2000 de Serviciul Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în dosar execuţional nr. 428/2000, prin care s-a luat act, urmarea declaraţiei reprezentantei pârâtei, că aceasta a încetat importul, distribuirea, marketingul şi activităţile promoţionale ale produsului farmaceutic respectiv, încă de la data de 20 octombrie 1999.
Cu aceasta, date fiind caracterul şi efectele hotărârii judecătoreşti, formele de executare s-au socotit a fi realizate.
în această situaţie, desigur, nu se mai poate susţine existenţa unui prejudiciu sau agravarea acestuia, produs pârâtei prin punerea în executare vremelnică a sentinţei, până la data soluţionării apelului, câtă vreme, oricum, aceasta a încetat de bună-voie comercializarea produsului chiar anterior pronunţării ordonanţei preşedinţiale.
Aşa fiind, recursul urmează a fi respins.
| ← PRIVATIZARE. MECANISMUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE... | FORŢĂ MAJORĂ. ÎNŢELES. CONDIŢII DE EXISTENŢĂ → |
|---|
