SOCIETATE COMERCIALĂ PE ACŢIUNI. ACŢIUNE PENTRU ANULAREA HOTĂRÂRII ADUNĂRII GENERALE. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ
Comentarii |
|
Vocaţia procesuală activă pentru atacarea în justiţie a hotărârilor este stabilită limitativ prin art. 90 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 (nemodificată) în favoarea acţionarilor în două ipoteze, şi anume: a) când acţionarul nu a luat parte la adunarea generală; b) când acţionarul - care a participat la adunarea generală -a votat contra şi a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al adunării.
Interdicţia de reprezentare instituită prin art. 83 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 nu este una generală, ci exclusiv circumscrisă situaţiei în care votul reprezentanţilor asigură majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii.
(Secţia comercială, decizia nr. 688 din 8 februarie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4134 din 13 octombrie 1998 pronunţată în dosarul nr. 4075/1997 al Tribunalului Bucureşti, a fost admisă acţiunea reclamantului B.G. de anulare a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a S.C. „I.” S.A. Bucureşti din 27 ianuarie 1997 şi din 10 aprilie 1997. Prin decizia civilă nr. 639 din 19 martie 1999, pronunţată în dosar nr. 2753/1998 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercială, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei, declarat împotriva hotărârii instanţei de fond. împotriva acestei decizii a declarat în termen recurs pârâta, criticând-o pentru greşita aplicare a legii.
Recursul este fondat.
Recurenta critică soluţia pronunţată în apel, sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, cu motivarea că apelanta nu poate demonstra că votul reclamantului a fost „împotrivă”. Vocaţia procesuală activă pentru atacarea în justiţie a hotărârilor A.G.A. este stabilită limitativ prin art. 90, alin. 2 din Legea nr. 31/1990 (nemodificată) în favoarea acţionarilor, în două ipoteze: acţionarul nu a luat parte la adunarea generală, în prima ipoteză sau, în a doua ipoteză, acţionarul care, cumulativ, a participat la adunarea generală, a votat contra şi a cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei, situaţie ce se probează cu procesul-verbal al adunării în care s-a adoptat hotărârea atacată în justiţie.
Analizând actele dosarului, se constată că reclamantul nu se încadrează în nici una dintre
ipotezele art. 90, alin. 2 din Legea nr. 31/1990, situaţie în care motivul de casare invocat de recurentă este fondat, pe cale de consecinţă recursul urmând a fi admis sub acest aspect.
Mai invocă recurenta greşita aplicare a legii, respectiv art. 82, alin. 5 din Legea nr. 31/1990. Din analiza textului legal rezultă că legiuitorul a instituit o interdicţie de reprezentare sancţionată cu nulitatea hotărârii. însă, această interdicţie nu este una generală ci exclusiv circumscrisă situaţiei în care votul reprezentanţilor asigură majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii.
Din actele dosarului se constată că majoritatea cerută pentru adoptarea celor două hotărâri atacate în justiţie a fost realizată fără ca voturile date în condiţiile art. 83, alin. 1 din Legea nr. 31/1990 să fie necesare sau să contribuie la realizarea majorităţii. Cum majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârilor s-a realizat prin votul acţionarilor prezenţi şi nu a fost obţinută prin votul acţionarilor reprezentaţi se constată că nu este îndeplinită condiţia art. 83, alin. 5 din Legea nr. 31/
1990. Faţă de faptul că această prevedere legală nu poate fi extinsă la alte situaţii, ce nu se regăsesc în lege, se constată că şi acest motiv de casare invocat de recurentă este fondat. Pentru aceste motive, recursul urmează a fi admis ca nefondat, a se casa decizia pronunţată în apel, a se admite şi apelul aceleiaşi părţi declarat împotriva sentinţei civile nr. 4134/13 octombrie 1998 a Tribunalului Bucureşti şi a schimba sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantului B.G.
← TAXA JUDICIARĂ DE TIMBRU. SCUTIRE. ART. 29 LIT. a) DIN LEGEA... | PROCEDURA DE CITARE. PARTEA CARE POATE INVOCA VICIEREA... → |
---|