CSJ. Decizia nr. 698/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 698Dosar nr. 2431/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. C.L.G. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta S.C. G.F.P.C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 14.214,40 DM valoarea a 8 mc panouri din cherestea de fag, 27.258.000 TVA şi 6.238.160 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă 2129 din 7 aprilie 2000, Tribunalul Bucureşti, a admis acţiunea precizată obligând pe pârâtă la 151.158.000 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea cantităţii de 8 mc panouri de fag şi la 6.288.160 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a emis factură fiscală la data de 27 noiembrie 1996 pentru livrarea panourilor din cherestea, pe care pârâta a primit-o dar nu a achitat-o, invocând vicii, pe care nu le-a dovedit.
Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând apelul declarat de pârâtă, prin Decizia civilă 3150 din 6 noiembrie 2000, a respins ca nefondată cererea considerând contractul de vânzare – cumpărare intervenit între părţi şi factura acceptată. În privinţa calităţii necorespunzătoare a mărfii instanţa de apel a reţinut că acţiunea culpabilă a apelantei în recepţia mărfii nu poate fi imputată reclamantei.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, pârâta a declarat recurs la data de 23 februarie 2001, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Recurenta susţine că vânzătorul a predat marfa de altă calitate decât cea solicitată – grosimi diferite – fără a se face vorbire în specificaţia întocmită de firma de expediere în procesul verbal de inventariere precum şi certificatele e calitate de la producător nu au fost aduse la cunoştinţă, cumpărătorului, ele referindu-se la un alt beneficiar.
În expunerea situaţiei de fapt recurenta face referire şi la elementele contractului de vânzare cumpărare, la forţa probantă a corespondenţei prin fax şi la dreptul cumpărătorului de a nu plăti integral plata preţului.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerentele.
Contractul de vânzare cumpărare este acel act sinalagmatic cu titlu oneros, comutativ, prin care o parte strămută proprietatea unui bun al său asupra altei părţi, care se obligă a plăti preţul (art. 1294 C. civ.).
Contractul este perfect când părţile s-au învoit asupra lucrului şi preţului.
Potrivit art. 1352 C. civ., vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza lor este impropriu întrebuinţării sau micşorează valoarea de întrebuinţare, atât încât dacă cumpărătorul ar fi ştiut nu ar fi cumpărat. Pentru viciile aparente, precum şi pentru cele aduse la cunoştinţa cumpărătorului, vânzătorul nu răspunde.
Garanţia pentru viciile lucrului, dă dreptul cumpărătorului de a cere printr-o acţiune reabilitorie rezoluţiunea vânzării, sau printr-o acţiune estimatorie, reducerea preţului, drept care poate fi exercitat în termen de 6 luni de la descoperirea viciilor, dar nu mai mult de 1 an de la predarea lucrului (art. 1355 – 1357 C. civ.).
Luarea în primire a lucrului fără obiecţiuni certifică buna calitate a acestuia, cu atât mai mult cu cât în discuţie s-a pus chestiunea viciilor aparente. Faptul că ulterior preluării lucrului prin proces verbal de inventariere, a existat o corespondenţă privind calitatea acestuia, nu constituie o dovadă deplină a viciilor invocate.
Recepţia mărfii fără obiecţiuni, în condiţiile în care acordul de voinţă al părţilor s-a încheiat în baza facturilor şi avizelor de expediţie reprezintă un element probator indestructibil referitor la calitatea lucrului vândut.
Apreciind astfel materialul probator administrat, instanţele de fond au pronunţat hotărâri legale şi temeinice.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 3150 din 6 noiembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. G.F.P.C. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 3150 din 06 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 699/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 675/2001. Comercial → |
|---|
