CSJ. Decizia nr. 706/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.706 DOSAR Nr. 4777/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SNP" P." SA – Sucursala "P." Târgovişte, împotriva deciziei nr.536 din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă SNP "P." SA – Sucursala "P" Târgovişte prin consilier juridic şi intimata-reclamantă SC "L. I." SRL Târgovişte prin avocat A.C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, declarat şi motivat în termen legal după care, Curtea, constatând că pricina este în stare de judecată, a acordat cuvântul părţilor.
Recurenta prin reprezentant a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.
Intimata prin reprezentant a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, conform întâmpinării formulate în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC "L I." SRL Târgovişte , a chemat în judecată pe pârâta SNP "P"SA , solicitând obligarea acesteia să transforme contractul de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare şi plata despăgubirilor pentru neîncheierea contractului în termenul prevăzut de lege.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr.60 din 23 ianuarie 2001, a admis acţiunea restrânsă, a obligat pe pârâtă să transforme contractul de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare şi să plătească suma de 1.000.000 lei pe zi de întârziere daune cominatorii, calculate până la încheierea contractului.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt aplicabile disp.art.12(1) din Legea nr.133/1999 în sensul că regiile autonome şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat sunt obligate, la cererea întreprinderii mici sau mijlocii, ce are închiriat un spaţiu comercial, să transforme contractul de închiriere, în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare şi să perfecteze vânzarea în termen de 90 de zile de la depunerea cererii.
Instanţa a considerat că spaţiul închiriat reclamantei este disponibil, situaţie determinată prin însuşi faptul închiriereii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr.536 din 18 aprilie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, apreciind că reclamanta, care deţinea spaţiul din anul 1997, era îndreptăţită să solicite transformarea contractului de închiriere în contract de leasing, în timp ce atitudinea pârâtei încearcă să blocheze aplicarea unui act normativ.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând hotărârile atacate, pentru greşita aplicare a legii.
Astfel, recurenta susţine că au fost încălcate disp.art.4 din Legea 133/1999 precum şi Normele Metodologice pentru aplicarea legii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.244/2001, în sensul că nu au fost dovedite, de către reclamantă, condiţiile pentru aplicarea legii, iar stabilirea listei bunurilor disponibile încheierii contractelor de vânzare era atributul exclusiv al consiliului de administraţie.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Dispoziţiile art.4 din Legea 133/1999, completate de disp.art.4 din HG244/2001, stabilesc stimularea întreprinzătorilor privaţi care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei bunurilor materiale şi serviciilor, exceptate fiind societăţile comerciale cu peste 250 angajaţi, care au cifră de afaceri de peste 8 milioane euro. Societăţile bancare şi de asigurare, societăţile de administrare a fondurilor financiare de investiţii, societăţile de valori mobiliare, cele cu activitate exclusivă de comerţ exterior şi cele a căror activitate principală o constituie cumpărarea şi revînzarea de produse sau închirierea de bunuri mobile sau imobile.
Legiuitorul a înţeles astfel, ca limitând domeniul de aplicare al actului normativ menţionat, să ofere reale facilităţi întreprinderilor mici şi mijlocii producătoare de bunuri materiale sau servicii, lăsând dreptul comun în materie, aplicabil celorlalte unităţi juridice.
Pe de altă parte, art.12 din Legea 133/1999 prevede accesul la activele disponibile a întreprinderilor mici şi mijlocii utilizate în baza contractului de închiriere, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune. Activele disponibile sunt definite de art.13 din lege, ca acelea neutilizate dar stabilite prin liste transmise camerelor de comerţ de către titularii dreptului de proprietate.
În actul constitutiv, obiectul principal de activitate al societăţii reclamante, îl constituie comerţul cu ridicata al aparatelor de uz gospodăresc şi al aparatelor de radio şi televiziune (fila 21 apel şi adresa 139/13 ianuarie 2003 a ORC Dâmboviţa), situaţie în care excepţia prevăzută de pct.2 al Normelor metodologice este depin aplicabilă.
Atributul societăţii comerciale de a întocmi liste lunare cu activele disponibile, este exclusiv al acesteia, iar fără elemente probatorii peremptorii, răsturnarea prezumţiei de bună credinţă este inacceptabilă.
De altfel, prin probele administrate, recurenta a făcut dovada că s-a supus dispoziţiilor art.13 din Legea 133/1999 întocmind listele activelor disponibile şi anunţându-le prin intermediul presei locale (filele 30-34).
Consinderând astfel, instanţele de fond, interpretând greşit dispoziţiile legii, au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice.
Aşa fiind, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat împotriva deciziei 536 din 18 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi admiţând apelul, va schimba în tot sentinţa Tribunalului Dâmboviţa, în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SNP "P."SA Bucureşti – Sucursala "P." Târgovişte, împotriva deciziei nr.526 din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr.60 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 707/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 704/2001. Comercial → |
|---|
