CSJ. Decizia nr. 704/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 704Dosar nr. 4774/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. A.P. S.A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. SRL, solicitând obligarea la plata sumei de 54.469.142 lei contravaloarea terenului vândut şi 25.220.055 lei dobânzi precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 90 din 1 februarie 2001 a admis în parte acţiunea restrânsă şi a obligat pe pârâta la 2.601.774 lei dobânzi şi la 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că, în urma controlului Curţii de Conturi, reclamanta a emis o factură pentru suprafaţa de teren vândută pârâtei, factură plătită de aceasta din urmă după introducerea acţiunii.
Întrucât data de la care pot fi cerute dobânzile este aceea a emiterii facturii, calculul acestora a avut în vedere dispoziţiile art. 43 C. com. şi ale OG nr. 9/2000.
Curtea de Apel Ploieşti, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 521 din 17 aprilie 2001, a respins ca nefondată cererea, considerând că data la care datoria a devenit scadentă este aceea la care reclamanta a emis factura iar calculul dobânzilor se face potrivit legislaţiei în vigoare, respectiv OG nr. 9/2000.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs, fără însă a-l întemeia pe unul dintre motivele de casare sau desfiinţare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta susţine că părţile au încheiat contractul de vânzare – cumpărare la data de 28 iunie 1999 când cumpărătorul a plătit o parte din preţ, iar restul a fost plătit după situaţia întocmită de Camera de Conturi Dâmboviţa, termenul de la care curg dobânzile fiind acela al încheierii contractului şi nu al emiterii facturii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Contractul de vânzare – cumpărare încheiat la 28 iunie 1999 având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2646 mp prevedea că preţul a fost plătit înainte de autentificarea actului.
În situaţia contabilă a vânzătorului plata preţului apare ca fiind parţială (suma de 10.000.000 lei), dar pentru diferenţa de preţ, vânzătorul nu a emis factură, decât după controlul efectuat de Camera de Conturi Dâmboviţa.
În egală măsură, disciplina contabilă nu permite cumpărătorului, în afară de clauza specială inserată în contract, să efectueze plăţi neevidenţiate în acte comerciale.
În mod judicios instanţele de fond au reţinut culpa vânzătorului în derularea raporturilor contractuale ale părţilor, manifestată prin întârzierea emiterii facturii lucrului vândut, actul în baza căruia cumpărătorul e ţinut de plata preţului. Astfel, principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans este deplin aplicabil. Data emiterii facturii determină momentul la care datoria este exigibilă şi în consecinţă data de la care dobânzile comerciale curg. Altfel s-ar ajunge la situaţii de incertitudine, impreviziune şi insecuritate a raporturilor juridice, caractere străine dreptul comercial, în special.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 521 din 17 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A.P. S.A. împotriva deciziei nr. 521 din 17 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 706/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 699/2001. Comercial → |
|---|
