CSJ. Decizia nr. 820/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 820DOSAR NR. 7687/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6956/2001, reclamanta S.C. A. Iaşi a chemat în judecată pârâta S.C. F.F. SRL Simeria solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 11.051.860 lei reprezentând contravaloare marfă şi 4.101.710 lei daune interese cu 1.287.286 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta a susţinut în motivarea acţiunii că a livrat pârâtei medicamente, pe care aceasta nu le-a achitat la termenul stipulat în facturi, astfel că datorează şi daune interese, pentru neplata preţului la scadenţă.
Prin sentinţa nr. 270 din 13 februarie 2001, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 9.760.711 lei reprezentând contravaloare marfă şi la 4.101.710 lei daune interese, cu 1.287.286 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că în baza comenzilor urmate de executare, reclamanta a livrat pârâtei medicamente în valoare de 11.051.860 lei, potrivit facturilor aflate la dosar, acceptate la plată de pârâtă dar nedecontate din lipsă disponibil în cont, cum recunoaşte pârâta, prin întâmpinare.
După notificarea pârâtei şi promovarea acţiunii, reclamanta a încasat suma de 1.291.149 lei din preţul unei facturi.
Constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1073 C. civ. şi art. 43 C. com., instanţa a admis în parte acţiunea reclamantei şi potrivit art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta şi la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 618/A din 6 iulie 2001, a anulat apelul, ca netimbrat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că deşi i-au fost acordate două termene şi a fost legal citată cu menţiunea timbrării, pârâta nu a achitat suma de 576.296 lei taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei timbru judiciar, astfel că s-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi a art. 9 din OG nr. 32/1995.
Cu petiţia înregistrată la data de 3 august 2001, pârâta S.C. F.F. SRL a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă vizează nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte:
- instanţa de apel nu a reţinut că pârâta a achitat suma de 1.860.711 lei, acceptată de reclamantă şi ca atare, obligaţia de plată s-a redus la 7.900.000 lei, recunoscută ca datorată de pârâtă;
- în ceea ce priveşte suma de 4.101.710 lei, pretinsă şi acordată cu titlu de daune interese, pârâta critică hotărârea instanţei de apel, arătând că în lipsa unei convenţii care să stipuleze plata de daune, acestea nu pot fi solicitate decât cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată, ori în speţă s-au solicitat de la scadenţa facturii.
De asemenea, se susţine că nici cuantumul acestor daune interese nu este cel legal, pârâtei neprezentându–i-se nici un mod de calcul al dobânzilor şi nici nu s-a indicat temeiul legal al acordării acestora.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei pronunţate la fond, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 7.900.000 lei contravaloare marfă, cu înlăturarea obligaţiei la plata daunelor interese.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs este ţinută să examineze legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurentă, întemeiate pe unul din motivele de modificare sau casare, limitativ şi expres prevăzute de pct. 1-10 ale acestui articol.
În speţă, pârâta a declarat recurs împotriva unei hotărâri ce a soluţionat apelul aceleiaşi părţi pe o excepţie, aceea de netimbrare. Curtea de Apel nu a putut trece la examinarea criticilor formulate de pârâta apelantă, întrucât aceasta nu a satisfăcut cerinţa imperativă a timbrajului legal datorat, astfel că motivele de apel nu au putut fi supuse analizei în fond a cauzei.
În recurs pârâta îşi face apărările pe fondul cauzei şi nici o critică nu vizează nelegalitatea anulării apelului ca netimbrat.
Ori, pentru a analiza dacă Decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea legii, pârâta ar fi trebuit să o critice pentru soluţia dată, de anulare a apelului ca netimbrat şi nu pentru ceea ce nu s-a pronunţat, respectiv de fondul cauzei.
Prin urmare, Curtea constată că recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. F.F. SRL Simeria împotriva deciziei nr. 618/A din 6 iulie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 831/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 817/2001. Comercial → |
|---|
