Majorarea capitalului social. Drept de preferinţă al vechilor acţionari. Necesitatea acesteia. Consecinţe. Primă de emisiune. Lipsa caracterului obligatoriu al acesteia
| Comentarii |
|
Nu se poate considera că vechiul acţionar a fost prejudiciat ca urmare a majorării capitalului social prin emiterea de noi acţiuni la valoarea nominală, dacă nu a fost împiedicat să-şi exercite dreptul de preferinţă conferit de lege, însă el nu a uzat de acest drept.
Nefondată este şi susţinerea potrivit căreia prima de emisiune este obligatorie, deoarece, din examinarea dispoziţiilor art. 212 şi ale art. 215 alin. (3) din Legea nr. 31/ 1990 republicată, nu rezultă acest lucru, ci, dimpotrivă, rezultă că este necesar să se precizeze valoarea de emisiune a noilor acţiuni şi să se justifice bazele fixării acesteia numai în situaţia suprimării dreptului de preferinţă, al acţionarilor, ceea ce nu este cazul în speţă.
(Secţia comercială, decizia nr. 3484 din 5 iunie 2001)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, reclamanta „S.I.F. Tr.” S.A. Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. J.” S.A. Braşov, anularea în parte a Hotărârii Generale a Acţionarilor S.C. „I.” S.A. Braşov din data de 3 august 1999, precum şi a tuturor actelor juridice subsecvente acestei hotărâri, suspendarea executării dispoziţiilor acestei hotărâri şi obligarea pârâtei la piaţa cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 789/ C din 7 iunie 2000, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
în motivarea acestei sentinţe prima instanţă a reţinut că, acordându-se posibilitatea fiecărui acţionar dintre acţionarii actuali ai societăţii să-şi exercite dreptul de preferinţă, nu rezultă că s-ar fi urmărit prejudicierea celorlalţi acţionari.
Majorarea capitalului social efectuat în vederea onorării obligaţiilor S.C. „R.“ ce rezultau din contractul încheiat cu F.P.S., în speţă nerezultând existenţa vreunui interes contrar acţionarului majoritar, cu cel al societăţii, care să facă aplicabile prevederile art. 126 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată.
încorporarea unei prime de emisiune este facultativă şi nu obligatorie, în acest sens fiind şi prevederile art. 215 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Nu s-a dovedit existenţa unor cheltuieli legate de emisiunea noilor acţiuni care să acopere din prima de emisiune, fiind în prezenţa unei societăţi pe acţiuni închise.
Prin decizia nr. 481/Ap. din noiembrie 2000, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta „S.I.F. Tr.“ S.A. Braşov, împotriva sentinţei tribunalului, pe care a păstrat-o.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta „S.I.F. Tr.“ S.A. Braşov, solicitând casarea ei, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 punctele 8 şi 9 din C. pr. civ.
Recurenta susţine astfel că instanţa a schimbat natura actului dedus judecăţii, urmare a unei interpretări greşite a acestuia. în realitate, obligaţia acţionarului majoritar era o obligaţie contractuală de efectuare a unor investiţii şi nu de majorare a capitalului social.
De asemenea, plata unei prime de emisiune era obligatorie, la fel şi abţinerea de la vot a acţionarului majoritar.
Recursul nu este fondat.
Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor s-a decis majorarea capitalului social, prin emiterea de acţiuni, la valoarea nominală, acordându-se posibilitatea fiecărui acţionar să-şi exercite dreptul de preferinţă.
Deci, reclamantei i s-a acordat acest drept şi faptul că nu a uzat de el, nu înseamnă că a fost prejudiciată.
De altfel, majorarea capitalului social era o obligaţie care îi revenea acţionarului majoritar în baza contractului de privatizare şi în nici un caz nu se poate susţine că majorarea capitalului social a prejudiciat societatea, cum nu poate fi primită nici susţinerea că s-ar fi impus abţinerea de la vot a acţionarului majoritar întrucât ar fi avut un interes contrar majoritar capitalului social al societăţii.
Nefondată este şi susţinerea potrivit căreia prima de emisiune este obligatorie, deoarece din examinarea dispoziţiilor art. 212 şi ale art. 215 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu rezultă acest lucru, ci, dimpotrivă, rezultă că este necesar să se precizeze valoarea de emisiune a acţiunilor şi să se justifice bazele fixării acesteia numai în situaţia suprimării dreptului de preferinţă al acţionarilor, ceea ce nu este cazul în speţă.
Astfel fiind, reţinându-se că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice şi că reclamanta nu a formulat în recurs nici o critică în condiţiile art. 304 din C. pr. civ., care să conducă la casarea or, acestea urmează a fi menţinute, ca legale şi temeinice şi va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta „S.I.F. Tr.” S.A. Braşov, ca nefondat.
| ← Opoziţii reglementate de Legea nr. 58/1934 privind cambia şi... | Ipotecă convenţională. Natura obligaţiei garantului... → |
|---|
