Opoziţii reglementate de Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin. Competenţa materială a instanţelor de judecată. Bilet la ordin. Cerinţele prevăzute de art. 104 pct. 5 şi 7 din Legea nr. 58/1934. Somaţia de executare.
| Comentarii |
|
Normele de procedură privind opoziţia reglementată de Legea nr. 58/1934 au caracter special faţă de prevederile O.G. nr. 55/1999, ceea ce atrage aplicarea Legii nr. 58/1934, în privinţa chestiunilor de competenţă materială.
Examinând biletul la ordin din perspectiva cerinţelor art. 104 pct. 5 şi 7 din Legea nr. 58/1934 referitoare la indicarea emitentului şi semnătura acestuia, rezultă că acestea sunt îndeplinite întrucât atât denumirea emitentului cât şi semnătura autografă şi manuscrisă a reprezentantului său, conţin date suficiente de identificare.
Somaţia de executare nu trebuie să cuprindă originalul, ci doar transcrierea biletului la ordin (art. 61 alin. 5), iar emitentul acestuia nu poate opune lipsa prezentării la plată (art. 58) nici neîntocmirea protestului de neplată a biletului emis în condiţiile art. 51 din Legea nr. 58/1934.
(Secţia comercială, decizia nr. 3432 din 1 iunie 2001)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. „G.C.P." a formulat opoziţie împotriva formelor de executare iniţiate de B. prin somaţia de executare nr. 1099/1998, somaţie emisă în temeiul unui bilet la ordin.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 20 din 16 martie 2001 pronunţată de Secţia comercială a respins ca neîntemeiată opoziţia formulată de oponenta S.C. „G.C.P." S.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că biletul la ordin cuprinde semnătura autografă şi manuscrisă a reprezentantului societăţii cât şi denumirea desfăşurată a societăţii, că biletul la ordin a fost emis cu scutirea obligaţiei de protest prin includerea clauzei „liber de taxe, impozite, cheltuieli sau datorii prezente sau viitoare de orice natură ar fi ele", astfel că dresarea protestului nu mai era obligatorie.
S-a mai reţinut că dovada prezentării la plată a biletului la ordin o constituie însăşi posesia originalului biletului la ordin la avalist.
împotriva acestei decizii a declarat recurs oponenta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 11 C. pr. civ.
în esenţă, oponenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti ca instanţă de fond stabilită prin art. 8 şi 39 din O.G. nr. 55/1999 şi că hotărârea de întemeiază pe o greşeală (...) pe aspectul nulităţii biletului la ordin pentru greşita menţionare a numelui debitoarei, ca şi pe aspectul cerinţelor depunerii la dosar a originalului titlului care se execută, prezentării la plată a biletului la ordin şi dresarea protestului.
Critica recurentei referitoare la încălcarea competenţei materiale a curţii de apel nu este întemeiată întrucât normele de procedură privind opoziţia din speţă au caracter special faţă de prevederile O.G. nr. 55/1999, ceea ce atrage aplicarea Legii nr. 58/1934, în privinţa chestiunilor de competenţă materială.
Examinând biletul la ordin din perspectiva cerinţelor art. 104 pct. 7 din Legea nr. 58/1934 referitoare la indicarea şi semnătura emitentului, relevă că acestea sunt îndeplinite întrucât atât denumirea emitentului cât şi semnătura autografă şi manuscrisă a reprezentantului său, conţin date suficiente de identificare cum corect a reţinut instanţa de fond.
Somaţia de executare nu trebuie să cuprindă originalul ci doar transcrierea biletului de ordin (art. 61 alin. 5), iar emitentul acestuia nu poate opune lipsa prezentării la plată (art. 58), nici neîntocmirea protestului de neplată a biletului emis în condiţiile art. 51 din Legea nr. 58/1934.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel încât va respinge ca nefondat recursul de faţă.
| ← Sechestru asigurător în materie comercială. Condiţii pentru... | Majorarea capitalului social. Drept de preferinţă al vechilor... → |
|---|
