Acţiune pentru constatarea nulităţii unei licitaţii şi a contractului de vânzare-cumpărare a unui activ. Schimbarea acţionariatului societăţii pârâte.
| Comentarii |
|
Schimbarea acţionariatului societăţii pârâte prin privatizare nu are relevanţă asupra personalităţii sale juridice, societatea având o existenţă distinctă de persoana fiecărui acţionar.
Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor efectuate în baza unui act lovit de nulitate începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
Acţiunea în răspundere contra administratorilor aparţine adunării generale ordinare, care va desemna şi persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie, moment în care mandatul administratorilor încetează de drept, adunarea procedând la înlocuirea lor.
(Secţia comercială, decizia nr. 3275 din 29 mai2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1517 din 15 martie 1999 reclamanta S.C. “V.” S.R.L. Băile Govora a chemat în judecată pe pârâta S.C. “LI.” S.A. Rm. Vâlcea solicitând să se constate nulitatea absolută a licitaţiei din 3 decembrie 1992, şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3815 din 17 decembrie 1992 cu privire la activul “Autoservice” Govora; să se dispună restabilirea situaţiei anterioare în sensul de a fi obligată pârâta la restituirea preţului actualizat în sumă de 186.748.927 lei, sub rezerva majorării lui, motivat de faptul că aceasta a vândut un bun care ieşise din patrimoniul său în urma licitaţiei publice, din 30 iulie 1991.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă prin sentinţa nr. 278 din 27 septembrie 1999, astfel cum a fost îndreptată, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal nr.
6 din 3 decembrie 1992 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3815 din 17 decembrie 1992 cu privire la activul “Autoservice” Băile Govora şi a dispus repunerea în situaţia anterioară atrăgând pe pârâtă la plata preţului actualizat în sumă de 230.020.124 lei.
Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul a respins cererea pârâtei având ca obiect chemarea în garanţie a pârâţilor T.V., P.N., N.H. şi D.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că vânzătorul a încheiat contractul cu reclamantul cunoscând că bunul pe care îl vinde este proprietatea altei persoane, situaţie în care cauza fiind ilicită, contractul este nul absolut, conform art. 948 C. civ.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie s-a reţinut că pârâtul nu a propus şi nu a făcut nici o dovadă în susţinerea ei. împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel pârâta care susţine în esenţă că instanţa de fond a ignorat apărarea făcută în sensul că nu are calitate procesuală pasivă fiind societate privatizată total din 1 iunie 1994, ca şi susţinerea privind prescripţia dreptului de a mai solicita restituirea preţului în raport cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar în altă ordine de idei preţul nu trebuia reactualizat ci acordată dobânda practicată de B.C.R.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă prin decizia nr. 29/A din 10 martie 2000 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată.
în considerentele deciziei se arată:
1. societatea pârâtă a luat naştere prin transformare, în urma aplicării Legii nr. 58/1991 (în prezent abrogată) de privatizare a societăţilor comerciale, cu consecinţa preluării de la fosta societate cu capital integral de stat nu numai a drepturilor dar şi a obligaţiilor, fiind succesoarea acesteia;
2. acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă şi, ca atare, nu este aplicabil art. 3 din Decretul nr. 167/1958;
3. acţiunea în răspunderea administratorilor, excede cadrul procesual, ea fiind exercitată, în speţă, de persoane care nu justifică împuternicirea prevăzută de Legea nr. 31/1990, legea societăţilor comerciale;
4. cuantumul sumei ce trebuie restituită a fost corect stabilit, el reprezentând echivalentul valoric al sumei iniţiale, fără a conţine, în sine un spor valoric, astfel că efectuarea unei alte expertize nu se justifică câtă vreme reclamanta nu a solicitat dobânzi.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către pârâta S.C. “L.I.” S.A. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. pr. civ.
Recurenta invocă următoarele:
1. statutul juridic al societăţii recurente nu poate fi analizat prin prisma Legii nr. 31/1990 ci numai potrivit Legii nr. 58/1991, asociaţii P.A.S. au cumpărat acţiuni, fără să procedeze în vreo formă anume la încetarea vechii societăţi;
2. acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă dar acţiunea în restituirea preţului este prescriptibilă;
3. acţiunea în răspunderea administratorilor este de competenţa adunării generale a acţionarilor şi această cerinţă a fost îndeplinită conform procesului-verbal al A.G.A. din 1 aprilie 1999;
4. o nouă expertiză contabilă, ar fi înlăturat orice suspiciune cu privire la cuantumul obligaţiei de plată.
Recursul nu este fondat.
1. Schimbarea acţionariatului societăţii pârâte prin privatizare nu are relevanţă asupra personalităţii sale juridice, societatea având o existenţă distinctă de persoana fiecărui acţionar configurată de un patrimoniu propriu, de dreptul de a participa în nume propriu la raporturile juridice, de răspunderea pentru obligaţiile sociale şi de dreptul de a sta în justiţie ca reclamantă sau pârâtă.
Aşadar, susţinerea recurentei că nu are calitate procesuală pasivă întrucât F.P.S. şi F.P.P. au vândut acţiunile libere de orice sarcini şi au garantat că nu există drepturi asupra lor, nu poate fi primită, în speţă fiind în discuţie răspunderea societăţii pentru un contract încheiat cu un terţ ale cărui efecte se includ în patrimoniul social, noţiune distinctă de capitalul social.
Valoarea capitalului social este fixă, nu poate fi modificată decât în condiţiile legii, spre deosebire de valoarea patrimoniului social care este variabilă şi care are consistenţă, cuprinzând bunurile societăţii, or acţiunile sunt fracţiuni ale capitalului social, de o valoare nominală egală, prin esenţa lor negociabile şi ai căror titulari, pentru drepturile pe care acestea le conferă, sunt ei înşişi creditori ai societăţii.
2. Momentul de la care începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor efectuate în baza unui act juridic lovit de nulitate se determină conform regulii instituite de art. 8 alin. 2 din Decretul 167/1958, prin asimilare cu acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei, şi anume de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
în speţă, acest moment se localizează la data la care sentinţa Judecătoriei Rm. Vâlcea nr. 7956 din 31 octombrie 1997 prin care s-au respins atât cererea de intervenţie formulată de intervenienta S.C. “V.” S.R.L. Băile Govora - reclamantă în prezenta cauză
- cât şi cererea reconvenţională promovată de recurenta pârâtă S.C. “LI.” S.Â. Rm. Vâlcea, a rămas definitivă prin decizia Tribunalului Sibiu, la 23 februarie 1998.
Or, în raport de această dată reclamanta a promovat acţiunea în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani, aceasta fiind înregistrată la 15 martie 1999 de T ribunalul Vâlcea.
3. Instanţa de apel a decis în mod corect că cererea de chemare în garanţie a administratorilor societăţii excede cadrului procesual, ea fiind exercitată şi de o persoană care nu justifică împuternicirea legală.
Dacă de principiu, când cererea de chemare în garanţie întârzie judecarea cererii principale, aceasta se va judeca separat, cu atât mai mult soluţia se impune când legiuitorul stabileşte o procedură specială pentru rezolvarea obiectului şi, susceptibilă a fi valorificată numai pe cale principală.
Astfel, acţiunea în răspundere contra administratorilor aparţine potrivit art. 150 din Legea nr. 31/1990 adunării generale ordinare, care va desemna şi persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie, moment în care mandatul administratorilor încetează de drept, adunarea procedând la înlocuirea lor.
Or, procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor din 1 aprilie 1999, ulterior deciziei atacate cu recurs, pentru considerentele expuse, nu schimbă cu nimic situaţia procesuală în cauza de faţă, el urmând să fie valorificat într-o acţiune separată, dacă se va face dovada că au fost respectate condiţiile şi formalităţile de publicitate prevăzute de art. 120 şi 130 din Legea nr. 31/1990 - republicată - legea societăţilor comerciale.
4. Reactualizarea sumei reprezentând preţul plătit a fost corect stabilită prin raportul de expertiză
contabilă efectuat, operaţiunea în sine nefiind una complicată, care să presupună variante de calcul, astfel că în mod întemeiat instanţa de apel a apreciat că nu se justifică efectuarea unei alte expertize contabile cu acelaşi obiectiv.
Aşa fiind Curtea, pentru considerentele expuse, va respinge recursul declarat ca nefondat, decizia atacată nefiind susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. pr. civ.
| ← Acţiune pentru constatarea nulităţii unui contract de cesiune... | Acţiune în pretenţii. Dividende. Beneficiu nerealizat.... → |
|---|
