Contract de furnizare a energiei termice. Cerere de chemare în garanţie. Forţa majoră. înţeles. Regula „rebus sic stantibus”. Teoria impreviziunii. Revizuirea judiciară a contractului. Condiţii
| Comentarii |
|
Împrejurarea că, datorită inflaţiei, chematele în garanţie s-au aflat în imposibilitate de a asigura pârâtei subvenţia necesară achitării preţului energiei termice nu constituie o împrejurare de forţă majoră, aceasta din urmă fiind o împrejurare de fapt, imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv executarea obligaţiei debitorului.
Întrucât pârâta, deşi a formulat obiecţiuni la contract, l-a semnat, iar părţile l-au executat, fără să solicite rezoluţiunea şi fără să invoce regula „rebus sic stantibus “, nu mai este în drept să ceară revizuirea judiciară a contractului.
(Secţia comercială, decizia nr. 1633 din 6 martie 2002)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 ianuarie 2000 reclamanta S. C. „T.“ S. A. Timişoara a chemat în judecată pe pârâta R. A. „T. C.“ S. A. Timişoara pentru a fi obligată la plata sumei de 2.225.025.081 iei reprezentând majorări pentru întârzierea în plata energiei termice, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în baza contractului nr. 12/1998 a livrat energie termică pe care a facturat-o cu documentele enumerate în fişa de calcul şi pe care pârâta le-a decontat cu întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 597/PI din 21 aprilie 2000 Tribunalul Timiş - Secţia Comercială a admis acţiunea iar pârâta R. A. „T. C.“ Timişoara a fost obligată să achite reclamantei suma de 2.225.025.081 majorări de întârziere plus 46.945.251 lei cheltuieli de judecată (cu precizarea că suma reprezentând majorări a fost stabilită în mod corect după ce s-a pronunţat încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele şi în dispozitivul hotărârii).
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva Ministerului Finanţelor.
Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de pârâtă, în baza deciziei nr. 935A din 4 octombrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizie pronunţată în contradictoriu cu reclamanta precum şi cu chematele în garanţie Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş.
Cu actul înregistrat la 19 octombrie 2000, Regia Autonomă de Termoficare „C.“ Timişoara a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care ulterior l-a motivat, susţinând următoarele:
- în speţă operează fapta terţilor ca o cauză exoneratorie de răspundere, de care instanţele nu au ţinut seama;
-în mod greşit s-a angajat răspunderea sa pentru majorări în baza unui contract lovit de nulitate pentru viciu de consimţământ;
- instanţele au reţinut greşit că regia trebuia să negocieze clauzele contractuale aşa încât să existe posibilitatea executării lor;
- decizia curţii de apel este criticabilă şi sub aspectul că nu s-a ţinut seama de culpa chematei în garanţie de a nu deconta la timp subvenţiile şi T.V.A.-ul, ceea ce a prejudiciat-o pe pârâtă;
- critica recurentei se referă şi la faptul că instanţele nu au ţinut seama de apărările sale legate de condiţiile răspunderii civile şi revizuirea judiciară a contractului.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Prima critică se referă la faptul că instanţele n-au ţinut seama de o împrejurare de natură să o exonereze de răspundere pe pârâtă, respectiv fapta terţilor reprezentând neasigurarea fondurilor necesare pentru subvenţiile la energia termică.
Astfel, pârâta a susţinut că, datorită inflaţiei, chematele în garanţie s-au aflat în imposibilitate de a-i asigura subvenţia necesară achitării preţului energiei termice dar aceasta nu constituie - potrivit practicii şi doctrinei în materie - o împrejurare de
forţă majoră ce poate fi invocată de debitorul obligaţiei.
Din acest punct de vedere, trebuia subliniat că, deşi C. civ. nu prevede o definiţie a cauzei de forţă majoră, doctrina şi practica judiciară au stabilit că aceasta reprezintă o împrejurare de fapt, imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv executarea obligaţiei debitorului, ceea ce nu se poate afirma despre cauzele invocate de recurentă, iar primul motiv de recurs va fi respins.
Recurenta a mai susţinut că în mod greşit s-a angajat răspunderea sa pentru majorări deoarece contractul ce a stat la baza raporturilor dintre părţi este lovit de nulitate pentru viciu de consimţământ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta a arătat că reclamanta deţine monopolul furnizării de energie termică în Timişoara şi datorită acestui fapt beneficiarii (printre care şi recurenta) sunt obligaţi să încheie contractele în forma propusă de furnizor.
în realitate, chiar dacă reclamanta nu a acceptat obiecţiunile pârâtei la încheierea contractului, acest lucru nu înseamnă că s-a încălcat principiul libertăţii contractuale şi al consensualismului întrucât din procesul-verbal încheiat la 12 martie 1998 (fila 33 din dosarul de faţă) reiese că acesta reprezintă rezultatul negocierilor purtate de părţi cu ocazia încheierii contractului nr. 12/1998, ceea ce denotă că părţile au avut deplină libertate de a discuta în legătură cu clauzele acestui contract prin reprezentanţii lor legali.
Cea de a treia critică vizează modul în care curtea de apel a apreciat şi a motivat apărările legate de modul în care s-a negociat încheierea contractului. Din acest punct de vedere pârâta-recurentă a susţinut că la încheierea contractului în discuţie a solicitat să nu se calculeze majorări pentru sumele reprezentând subvenţii, insistând asupra obiecţiunilor sub acest aspect, fapt ce echivalează cu neacceptarea clauzei penale pentru aceste sume.
Nici această critică nu poate fi primită deoarece forma finală a contractului (exprimată în art. 9 din procesul-verbal de negociere a obiecţiunilor din 12 martie 1998) prevede că pentru neachitarea facturilor în termen de 30 de zile calendaristice se vor percepe majorări, clauza respectivă referindu-se la întreg preţul energiei termice şi nu la o parte din el.
Tot în legătură cu clauza penală, recurenta a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că numai forţa majoră exonerează de răspundere pe debitor, dar această susţinere nu reprezintă decât o reiterare a primului motiv de recurs, urmând a fi respins pentru aceleaşi considerente.
Ultimul motiv de recurs se referă la modul în care instanţa de apel a rezolvat aspectele invocate de pârâtă legate de condiţiile răspunderii civile şi revizuirea judiciară a contractului.
Astfel, recurenta a arătat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii sale civile contractuale dar şi această apărare nu reprezintă decât reluarea, sub aspect teoretic, a primului motiv de recurs potrivit căruia plata cu întârziere a sumelor facturate nu s-a datorat culpei pârâtei, ci s-a datorat chematelor în garanţie.
în fine, prin critica recurentei legată de revizuirea judiciară a contractului, se urmăreşte aplicarea regulii „rebus sic stantibus" prin care obligaţiile asumate sunt condiţionate de menţinerea
împrejurărilor avute în vedere de părţi la încheierea contractului şi care a servit la fundamentarea teoriei impreviziunii -de asemenea invocată de recurentă, potrivit căreia, dacă în cursul executării unor contracte cu prestaţii succesive intervine un eveniment imprevizibil şi extraordinar, care face obligaţia unei părţi prea împovărătoare, acea parte are dreptul de a cere rezoluţiunea contractului.
în speţă, deşi pârâta a formulat obiecţiuni la contract în legătură cu clauza penală, în final contractul a fost semnat iar părţile l-au executat, fără să solicite rezoluţiunea contractului şi fără să invoce regula „rebus sic stantibus", aşa încât nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de pârâtă va fi respins conform art. 312 din C. pr. civ.
| ← Contract de împrumut bancar. Cerere de învestire cu formulă... | Apel. Motivare după împlinirea termenului legal. Motive de... → |
|---|
