Timbraj. Taxă judiciară de timbru achitată de o altă persoană decât cea obligată legal la plată. Consecinţe. Recurs. Inexistenţa vreunui motiv de recurs, în sensul prevederilor art. 304 C. pr. civ.
| Comentarii |
|
Din dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997se constată că nu există vreo condiţie sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru ca o obligaţie personală a celui ţinut să îndeplinească această cerinţă legală.
in situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac constată că, în fazele procesuale anterioare, taxa legală nu a fost achitată va dispune darea în debit la organele financiare.
Motivul de recurs referitor la taxa judiciară de timbru ca reprezentând o obligaţie personală a societăţii care exercită o cale de atac, nu se regăseşte în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. pr. civ.
(Secţia comercială, decizia nr. 1601 din 5 martie 2002)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 721 din 1 noiembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1188/
1998, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S. C. „Z.“ S.A. Arad împotriva pârâtei S.C. „K. I. G.“ S. R. L. Piteşti şi a fost obligată pârâta la 226.870.668 lei cu titlu de preţ şi 226.870.668 lei penalităţi de întârziere şi 27.239.827 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca neîntemeiată acţiunea S. C. „Z.“ S. A. Arad împotriva pârâtei S. C. „K I. G.“ S. R. L. Piteşti şi a fost obligată pârâta la 226.870.668 lei cu titlu de preţ şi 226.870668 lei penalităţi de întârziere şi 27.239.827 lei, cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins ca neîntemeiată acţiunea S.C. „Z.“ S. A. Arad împotriva pârâtei S. C. „V.“ S. A. Arad pentru preţ şi penalităţi. De asemenea a fost respinsă acţiunea reclamantei S. C. „K. I. G.“ S. R. L. Piteşti împotriva pârâtei S. C. „V.“ Arad pentru obligaţia de a face şi daune cominatorii precum si cererea de interventie în interes propriu a S. C. X“ S. A.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal aud declarat apel S. C. „K. I. G.“ S. R.L. Piteşti si S. C. „Z.“ S. A. Arad.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr. 820 din 14 septembrie 2000, pronunţată în dosarul nr. 2610/C/2000, a admis apelul declarat de S. C. „K.
I. G.“ S. R. L. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea acesteia şi a obligat pe pârâta S. C. „V.“ S. A.“ să predea reclamantei cantitatea de 47.835 I alcool rafinat sau contravaloarea de 2.009.070.000 lei, s-a dispus menţinerea celorlalte dispoziţii şi s-a respins ca nefondat recursul declarat de S. C. „Z.” S. A.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că potrivit art. 969-97’0 C. civ., convenţia părţilor are putere de lege pentru părţi, iar din acest punct de vedere convenţia părţilor este clară, ceea ce justifică obligarea S. C. „V.“ S. A. de a preda cantitatea de alcool rafinat către S. C. „K. I. G.“ S. R. L. sau contravaloarea în măsura în care produsul nu mai există.
Cum aceeaşi convenţie are un obiect determinabil şi nu determinat, cesiunea de creanţă este imperfectă în raport de dispoziţiile art. 1039-1041 C. civ. ceea ce duce la respingerea susţinerilor S. C. „V.“ şi la respingerea apelului său.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs S. C. „V.” S. A. criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală pentru cele ce urmează:
S. C. „K. i. G.“ S. R. L. nu a timbrat apelul deşi aceasta este o obligaţie personală, astfel că timbrarea făcută de S. C. „Z.“ S. A. pentru „K. I. G.“ este nelegală.
O altă critică se referă la faptul că printr-o greşită apreciere a probelor s-a reţinut o situaţie de fapt, nereală, sub acest aspect trebuia observat că neachitarea preţului pentru melasa procesată şi nelivrarea materiilor prime a determinat întreruperea procesului tehnologic.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează în raport de motivele invocate:
Motivul de recurs referitor la taxa judiciară de timbru ca reprezentând o obligaţie personală a societăţii care exercită o cale de atac, nu se regăseşte în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. pr. civ.
Observând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/
1997 se constată că nu există vreo condiţie sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru ca o obligaţie personală numai de societatea care exercită o cale de atac sau are obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe legale.
Dimpotrivă, conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 stipulează că, în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac constată că, în fazele procesuale anterioare, taxa legală nu a fost achitată va dispune darea în debit la organele financiare.
Referitor la celelalte motive de recurs ce vizează situaţia de fapt greşit reţinută, se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât:
Din înseşi întâmpinările depuse de pârâtă rezultă că între cele două societăţi, a intervenit un contract verbal, astfel cum reţine şi raportul de expertiză şi este demonstrat de facturile de livrare. Aceste facturi emise anterior încheierii contractului nr. 2529/19
decembrie 1996 au preţuri de livrare corespunzătoare convenţiei verbale a părţilor.
Potrivit expertizei întocmite rezultă că, din cantitatea de 193.879 tone de melasă adusă de S. C. „K. I. G.“ Piteşti, melasă adusă de la S. C. „Z.“ S. A. Arad, pentru procesare de către S. C. „V.“ S. A. Arad, a rezultat cantitatea de 72.735.1 alcool rafinat din care s-au ridicat 24.900 I alcool, rămânând neridicată diferenţa de 47.835 I proprietatea S. C. „K. I. G.“ Piteşti, cantitate de alcool care a fost vândut de S. C. „V.“ S. A. în beneficiu propriu. Că aceasta este situaţia rezultă din faptul că, la 3 mai 1997 evidenţele cantitative ale stocului de melasă în care era inclusă şi melasa primită de la S. C. „K. I. G. “ S. R. L., era zero.
Potrivit expertizei, S. C. „V.“ Arad în cazul procesării melasei, sens în care era convenţia părţilor, avea obligaţia să predea la S. C. „K. I. G.“ 47.835 I alcool rafinat ori contravaloarea de
1.009.070.000 lei, în cazul nerestituirii în natură care nu mai este posibilă.
împrejurarea invocată de recurentă privind neexecutarea de către S. C. „K. I. G.“ S. R. L. a contractului este nereală întrucât achitarea contravalorii procesării melasei de către aceasta conform creanţei nu a fost acceptată de S. C. „V.“ deşi, la momentul când s-a încheiat procesarea melasei (15 noiembrie 1996 - 15 ianuarie 1997) conform adresei nr. 783 din 4 iunie 1999, preţul de procesare era cel stabilit în convenţia verbală a părţilor iar nu cel pretins de recurentă.
Prin urmare, în raport de întregul material probator, administrat în cauză, instanţa de apel a dat o interpretare corectă a acestora, cu respectarea dispoziţiilor art. 969-970 C. civ. conform cărora convenţia verbală a părţilor are putere de lege între ele şi trebuie executată cu bună-credinţă, stabilind o situaţie de fapt corespunzătoare.
în consecinţă, decizia recurată fiind temeinică şi legală, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 312 pct. 1 C. pr. civ.
| ← Accident auto. Asigurat decedat. Subrogare. Vinovăţie.... | Societate în nume colectiv. Neînţelegeri grave între... → |
|---|
