Contract de închiriere. Ocuparea unei suprafeţe din domeniul public. Acţiune pentru obligarea la plata chiriei. Prescripţie extinctivă. Termen
| Comentarii |
|
Acţiunea privind obligarea la plata unei sume reprezentând chiria pentru ocuparea unei suprafeţe din domeniul public este prescriptibilă în termen de 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, iar nu în termenul de 5 ani prevăzut de art. 47 din Legea nr. 27/1994, care se referă la plata impozitelor şi taxelor locale.
(Secţia comercială, decizia nr. 1908din 15martie2002)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 octombrie 1999 reclamantul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâtul „R. Z.“ pentru a fi obligat la plata sumei de 22.127.490 lei, reprezentând taxe aferente terenului ocupat de gheretă pe domeniul public în str. U., fără contract de închiriere, pe perioada anilor 1995-1996, cu cheltuieli de judecată.
La data de 17 martie 2000 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 26.231.225 lei, reprezentând debit chirie în sumă de 6.545.033 lei aferent anilor 1995-1996 şi penalităţi la data de 31 octombrie 1999 în sumă de 19.686.192 lei.
în motivarea precizării acţiunii se arată următoarele:
Pârâtul a amplasat ghereta pe domeniul public, încheind contractul de închiriere nr. 43/28 martie 1995, însă nu a achitat chiria.
Penalităţile au fost calculate conform O. G. nr. 14/1995,0. G. nr. 15/1995,0. G. nr. 34/1995, H.G. nr. 8/1997, H.G. nr. 251/1997 şi H. G. nr. 354/1999.
Pentru recuperarea debitelor a recurs la executarea silită prin Administraţia Financiară a Municipiului Cluj-Napoca, potrivit prevederilor O. G. nr. 11/1996, însă nu a fost posibil.
Tribunalul Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1020/24 mai 2000, a respins acţiunea reclamantului, ca fiind prescrisă.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr. 986/19 octombrie 2000, a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 1020/2000 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
în raport de scadenţa la plată a sumelor solicitate prin acţiune şi respectiv data înregistrării acţiunii la data de 27 octombrie 1999, instanţa de fond a reţinut în mod legal că acţiunea reclamantului este prescrisă conform dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 47 din Legea nr. 27/1997, se referă la plata impozitelor şi taxelor locale.
în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind termenul general de prescripţie de 3 ani.
împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâtului la plata unor taxe la bugetul local pentru ocuparea domeniului public, astfel că sunt incidente prevederile art. 47 din Legea nr. 27/1994, care instituie un termen de prescripţie special de 5 ani.
Pentru recuperarea debitului a recurs şi la executare silită prin Administraţia Financiară, conform O. G. nr. 11/1996 însă, neputând fi recuperat, s-a promovat prezenta acţiune.
Recursul este nefondat.
Pretenţiile formulate de reclamant nu au natura juridică a taxelor şi impozitelor.
Că este aşa, rezultă şi din contractul de închiriere nr. 43/28 martie 1995, dintre părţi, în care s-a
prevăzut la art. II că obiectul contractului îl constituie închirierea terenului ocupat de gheretă, pe perioada
1 ianuarie 1995-31 decembrie 1995, iar „chiria" lunară este de 360.000 lei/lună (p. 11 dosar apel).
Or, dacă era vorba de taxă, aceasta s-ar fi stipulat în contract, respectiv s-ar fi prevăzut că „taxa“ lunară este de 360.000 lei/lună.
De altfel, reclamantul a precizat acţiunea la data de 17 martie 2000, ca fiind pretenţii „reprezentând debit chirie", aferent anilor 1995-1996 (p. 5 dosar nr. 1528/2000 -Tribunalul Cluj).
Ca atare, prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 27/1994 nu se aplică în cauză, textul menţionat reglementând termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită a creanţelor având natura impozitelor şi taxelor locale şi nu dreptul la acţiune.
în speţă, aşa cum corect au reţinut prima instanţă şi curtea de apel, se aplică prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Faţă de cele arătate, reţinând că reclamantul a introdus acţiunea la data de 27 octombrie 1999 pentru debit din perioada anilor 1995-1996 şi că, de fapt, contractul a expirat în anul 1995 şi nu face dovada că pârâtul a ocupat terenul şi în anul 1996, se constată că dreptul la acţiune s-a prescris, fiind exercitat după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.
în concluzie, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 C. pr. civ., se va respinge recursul fiind nefondat.
| ← Societate comercială cu răspundere limitată. Excludere... | Contract de împrumut bancar. Cerere de învestire cu formulă... → |
|---|
