CSJ. Decizia nr. 1003/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1003/2003
Dosar nr. 7966/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1030 pronunţată la data de 18 septembrie 2000, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Ţ.B. S.A. în contradictoriu cu pârâta A.G. pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 18.556.988 lei, reprezentând contravaloare lucrări; suma de 18.938.000 lei, reprezentând penalităţile de întârziere şi suma de 2.696.639 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că materialul probator administrat în cauză a dovedit că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a lucrărilor convenite, executate de reclamantă în beneficiul său, a căror contravaloare rezultă din devizul de lucrări astfel că, faţă de data scadenţei plăţii, 5 februarie 1998, aceasta datorează pe lângă preţul lucrărilor executate şi neachitate şi penalităţi de întârziere în conformitate cu art. 12 din contractul de antrepriză încheiat între părţi, remarcând că pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu a propus şi administrat probe care să combată pretenţiile reclamantei.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Braşov, prin Decizia nr. 165/ Ap. pronunţată la data de 19 aprilie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în parte, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind obligarea pârâtei la plata sumei de 18.938.000 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi reducerii sumei reprezentând cheltuieli de judecată la plata cărora a fost obligată pârâta, de la 2.696.639 lei la 1.532.559 lei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că pârâtei îi revine doar obligaţia de plată a preţului lucrărilor executate în afara contractului de antrepriză încheiat între părţi la data de 12 iunie 1997, constând în copertină şi paratrăznet a căror efectuare nu a contestat-o şi pe care şi le-a însuşit, nu şi obligaţia de plată a penalităţilor întrucât, clauza penală stabilită prin menţionatul act juridic, nu operează cu privire la acestea.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta pârâtă A.G. Şercaia, fără a indica temeiul de drept al cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel de menţinere a obligaţiei de plată a lucrărilor suplimentare – copertină şi paratrăznet – este nelegală întrucât aceste lucrări au fost efectuate în afara contractului, critică care, conform art. 306 art. (3) C. proc. civ. se poate încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată în apel pe baza probelor aflate la dosar.
Recursul este nefondat.
Astfel, materialul probator administrat relevă că pârâta a solicitat executarea unor lucrări suplimentare la contractul iniţial, respectiv copertina şi paratrăznetul pentru care s-a întocmit oferta notă de comandă; a confirmat executarea acestor lucrări prin semnătură şi sigiliu aplicate pe centralizatorul situaţiilor de lucrări şi şi-a însuşit preţurile înscrise în ofertă care au stat, de altfel, şi la baza încheierii contractului iniţial, conform devizelor întocmite.
Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 36 C. com., se constată că, în mod corect, instanţa de apel a confirmat ca fiind legală soluţia primei instanţe de obligare a pârâtei la plata preţului menţionatelor lucrări suplimentare executate de reclamantă în beneficiul său.
Pentru aceste considerente constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul apelantei pârâte, A.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.G. Şercaia împotriva deciziei nr. 165 din 19 aprilie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1002/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1005/2003. Comercial → |
|---|
