CSJ. Decizia nr. 1005/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1005/2003
Dosar nr. 7995/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureş, sub nr. 362, la 18 decembrie 2000, reclamanta R.A. A. Târgu Mureş a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, N., secţia C.F.R. Târgu Mureş, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.769.183 lei, cu titlu de contravaloare apă potabilă, a sumei de 2.370.086 lei, cu titlu de majorări de întârziere la plată pentru perioada 14 ianuarie 1998 – 15 noiembrie 2000, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamanta invocă refuzul pârâtei de a-şi îndeplini obligaţiile ce derivă din contractul dintre părţi nr. 52/3 din 7 aprilie 1997.
Prin sentinţa nr. 150 din 16 februarie 2001, Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată şi precizată, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2.370.086 lei majorări de întârziere şi 921.141 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit contractului încheiat între părţi, furnizoarea este în drept că calculeze penalităţile de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului. Cum reclamanta, potrivit principiului disponibilităţii, şi-a timbrat aceste majorări la procentul de 0,2%, conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 4/1981, modificată prin Legea nr. 198/1998, instanţa a admis cererea precizată a acesteia, obligând pârâta la plata în acest cuantum a penalităţilor. Reţinând şi culpa procesuală a pârâtei, a acordat cheltuieli de judecată reclamantei, în cuantum de 921.141 lei, potrivit art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C.N.C.F. C.F.R., regionala Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 273/A din 4 iunie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins apelul ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că invocarea de către pârâtă a stingerii obligaţiei de plată parţial, prin compensare, iar diferenţa pretinsă, prin achitare cu două ordine de plată din anul 2000 şi, respectiv, 2001, este o simplă afirmaţie, nedovedită cu acte în probaţiune, deşi sarcina acesteia revenea pârâtei, potrivit art. 1169 C. civ.
Şi în privinţa cheltuielilor de judecată s-a apreciat că au fost corect acordate reclamantei de către instanţa de fond, câtă vreme culpa procesuală a pârâtei a fost dovedită, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., partea căzută în pretenţii datorează aceste cheltuieli.
Cu petiţia înregistrată la data de 25 septembrie 2001, pârâta C.N.C.F. C.F.R., regionala Braşov, a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recursul pârâtei a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă privesc nelegalitatea şi netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte:
- pretenţiile reclamantei, cu titlu de majorări, au fost greşit acordate de instanţele ce au soluţionat cererea în fond şi apel, întrucât, susţine recurenta, suma de 40.096 lei, ce reprezintă diferenţă la factura nr. 5213 din 30 septembrie 2000, a fost compensată încă din anul 1999, potrivit PVC 141/73/1999, iar suma de 7.729.087 lei a fost achitată cu O.P. nr. 8338 din 20 decembrie 2000.
- având în vedere că obligaţiile contractuale au fost onorate, aşa cum s-a susţinut mai sus, nici cheltuielile de judecată nu sunt datorate, întrucât aceste plăţi s-au efectuat înainte de introducerea acţiunii, respectiv, 18 decembrie 2000.
Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Între părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii de gospodărie comunală nr. 5213 din 7 aprilie 1997, cu anexele A şi B, prin care, la art. 15 alin. (1), s-a convenit ca, în cazul neachitării la termenul scadent a contravalorii prestărilor de servicii, nominalizate la art. 9 alin. (1), furnizorul este în drept să calculeze penalităţile de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea integrală a acesteia.
Reclamanta a făcut dovada cu anexa aflată la dosarul de la fond că pârâta nu a onorat la scadenţă facturile emise, astfel că datorează penalităţi de întârziere, aşa cum le-a stabilit, în procentul legal de 0,2%, respectiv de 2.370.086 lei.
Aceste majorări nu au fost contestate de pârâtă în faza procesuală în primă instanţă, nici în apelul declarat de aceeaşi parte, apărările formulate vizând şi în faza de recurs faptul că obligaţiile contractuale s-au stins în parte prin compensare, iar diferenţa prin plată, până la primul termen de judecată, astfel că pretenţiile nu sunt justificate.
Or, din examinarea actelor depuse la dosar, pârâta nu a probat nici una din susţinerile sale, prin care să facă dovada celor afirmate, respectiv, că facturile au fost acordate la scadenţă, sau că parte din sumele în litigiu au fost stinse prin compensare.
În lipsa unui probatoriu ce cădea în sarcina pârâtei, potrivit art. 1169 C. civ., instanţa de apel în mod corect a validat soluţia pronunţată la fond, aşa încât, sub acest prim aspect, critica formulată de recurentă nu este fondată.
Nici critica privind nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, atâta timp cât culpa procesuală a pârâtei a fost pe deplin dovedită, iar proba contrară nu a fost produsă, cum, de altfel, corect s-a reţinut prin cele două hotărâri.
Prin urmare, Curtea constată că recursul formulat de pârâtă nu este fondat şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA, regionala Braşov, împotriva deciziei nr. 273 din 4 iunie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1003/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1008/2003. Comercial → |
|---|
