CSJ. Decizia nr. 1002/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1002/2003
Dosar nr. 7959/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş, sub nr. 8793/ 2000, S.I.F. B.C. S.A. Arad a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu S.C. M. S.A. Târgu Mureş, să oblige pârâta la plata sumei de 957.886.749 lei dobânzi pentru neachitarea acestora în termen, calculate pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 31 iulie 2000 cu 49.115.834 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 84 din 30 ianuarie 2001, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 615.623.000 lei cu titlu de dividende pentru anul 1997, la 73.359.029 lei dobânzi pentru perioada 1 iulie 2000 – 31 decembrie 2000 cu 23.507.640 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut din actele dosarului că pârâta datorează într-adevăr suma de 957.884.749 lei cu titlu de dividende pe anul 1997 dar conform înţelegerii părţilor privind plata lor eşalonată scadente sunt, până la data introducerii acţiunii, ratele a II-a şi a III-a, motiv pentru care a fost admisă în parte acţiunea cu dobânda aferentă conform OG 9/2000.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 255/ A din 22 mai 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
S.I.F. B.C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei criticând-o sub aspectul nereţinerii de către instanţă a dispoziţiilor art. 970 C. civ.
Au fost de acord cu propunerea pârâtei privind plata în rate a sumei datorate dar, pentru că nu le-a achitat la termenele convenite, tot potrivit convenţiei nu mai putea beneficia de înlesnirea respectivă.
Pe parcursul judecării cauzei, pentru că şi ultima rată ajunsese la scadenţă, apelul trebuia admis şi obligată pârâta la totalitatea sumelor solicitate prin acţiune.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive :
Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la suma de 957.886.749 lei reprezentând dividendele datorate pe anul 1997 cu dobânda aferentă în sumă de 530.905.450 lei.
La propunerea pârâtei, în februarie 1999, reclamanta a acceptat ca datoriile pe care aceasta le avea să fie achitate în rate, inclusiv dividendele pe anul 1997, ultima rată din suma respectivă devenind scadentă în decembrie 2000.
Deoarece pârâta nu a achitat primele două rate la termenele convenite, instanţa de fond, având în vedere înţelegerea părţilor şi data promovării acţiunii, 17 noiembrie 2000, a admis acţiunea doar pentru acestea cu dobânda corespunzătoare. Cea de-a treia rată, nefiind scadentă, putea fi plătită până la sfârşitul lunii decembrie 2000.
Prin apel, reclamanta a susţinut că acţiunea trebuia admisă şi pentru cea de-a treia rată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1023 C. civ. „ceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere înaintea termenului".
Faţă de aceste dispoziţii legale, corect instanţa a respins apelul reclamantei reţinând că cea de a treia rată la data promovării acţiunii, nefiind scadentă, nu se putea solicita achitarea ei.
Este adevărat că pe parcursul judecării cauzei şi suma respectivă a ajuns la scadenţă, dar instanţa de apel nu putea reţine nelegalitatea sentinţei pronunţate în raport de dispoziţiile art. 1023 C. civ. şi de probele dosarului.
Prevederile convenţiei potrivit cărora nerespectarea termenelor de plată a ratelor duce la pierderea facilităţii de-a se plăti eşalonat sumele datorate, nu rezultă că au fost acceptate de pârâtă, era deci o propunere a reclamantei de care instanţele nu puteau ţine seama.
Reaua credinţă a pârâtei în respectarea termenilor convenţiei nu putea fi sancţionată decât în lumina dispoziţiilor art. 1025 C. civ., condiţii ce nu erau îndeplinite în cauză.
Este de reţinut, de asemenea, faptul că, pe parcursul judecării cauzei, pârâta a achitat ultima rată şi chiar şi pentru acest considerent nu mai putea fi obligată încă odată la plată.
Pentru motivele arătate s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. S.A. Arad împotriva deciziei nr. 255 din 22 mai 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1001/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1003/2003. Comercial → |
|---|
