CSJ. Decizia nr. 1103/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1103/2003
Dosar nr. 8000/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA Botoşani a chemat în judecată pe pârâta R.A. A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 64.180.391 lei rest de plată, cu rata inflaţiei şi dobânzi.
Prin sentinţa nr. 179 din 5 aprilie 2000, Tribunalul Botoşani a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la 29.841.744 lei, cu titlu de preţ, la 26.806.540 lei rata inflaţiei pentru perioada 1 noiembrie 1997- 1 iunie 1999 şi la 5.510.931 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că, între părţi, s-a încheiat un contract de antrepriză de lucrări pentru aducţiunea de apă pe care pârâta, în calitate de beneficiar, nu l-a respectat, reclamanta fiind nevoită să termine lucrarea pe cheltuiala sa.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 63 din 8 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că întârzierea în executarea lucrărilor nu este o cauză de exonerare a răspunderii, iar clauza penală inserată în contract, dădea dreptul pârâtei să formuleze pretenţiile într-o cerere reconvenţională.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, la data de 21 august 2001, fără a-l întemeia pe unul din motivele enunţate de art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a cerut şi suspendarea executării hotărârii judecătoreşti atacate.
Criticând Decizia curţii de apel, s-a susţinut că pârâta a plătit mai mult decât preţul lucrării, rezultat în urma licitaţiei, iar diferenţele de preţ au rezultat din întârzierea în execuţie. Astfel, valoarea lucrărilor decontate a depăşit plafonul maxim cu 333.347 lei, iar în privinţa cheltuielilor de judecată au fost obligaţi şi pentru garanţia de bună execuţie, cu toate că aceasta era depusă la bancă în contul anteprenorului.
Prin încheierea de la Camera de Consiliu din 26 aprilie 2002, cererea de suspendare a executării a fost respinsă, întrucât cauţiunea, la care a fost obligată recurenta, nu a fost depusă condiţia impusă de lege, fiind imperativă.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prin contractul nr. 1111/5421 din 16 septembrie 1993, părţile s-au obligat la executarea lucrărilor de aducţiune a apei pe traseul mai multor localităţi şi, respectiv, la plata acestora potrivit situaţiilor de lucrări şi recepţiei construcţiei.
Actele adiţionale la contract au stabilit alte date de finalizare a lucrărilor decât cele iniţial stabilite, realizându-se astfel un acord suplimentar de voinţă, care modifica, sub acest aspect, actul iniţial.
Contractul încheiat pe bază de condiţii generale, prevedea că plăţile vor fi executate la intervale lunare pe baza facturilor prezentate, iar plata facturii finale se va face imediat după verificarea şi acceptarea ei, dar nu mai târziu de 2 ani de la primirea ei (art. 11).
Pe de altă parte, în condiţiile speciale de contractare s-au stabilit despăgubirile în cazul întârzierilor, dar şi posibilitatea indexării valorii de deviz (art. 6 şi 12).
Aşadar, prelungindu-se durata de execuţie a lucrărilor, prin acordul părţilor, la 15 decembrie 1996, efectuându-se procesul-verbal de recepţie, de terminare a lucrărilor pe data de 23 decembrie 1997, apare nejustificată motivaţia că diferenţele de preţ sunt urmare a întârzierilor.
De altfel, comisia de recepţie, la terminarea lucrărilor, nu a obiectat asupra documentaţiei şi calităţii lucrărilor, dar a stabilit completarea cu anumite lucrări (dosarului de fond).
Chiar dacă valoarea lucrărilor a depăşit plafonul maxim cu 333.347 lei, acceptarea situaţiilor de lucrări nu mai îndreptăţeşte pe beneficiar la refuzul de plată al facturilor.
În privinţa obligării la cheltuielile de judecată şi pentru garanţia de bună execuţie, instanţele de fond au apreciat judicios că, fiindu-i restituită după chemarea în judecată, intimatei i se cuveneau şi cheltuielile efectuate în proces cu acest capăt de cerere.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 63 din 8 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.A. A. Botoşani, împotriva deciziei nr. 63 din 8 februarie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1102/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1105/2003. Comercial → |
|---|
