CSJ. Decizia nr. 1115/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1115/2003
Dosar nr. 8130/2001
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 martie 2000, reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. S.P.P. S.R.L. Târgovişte solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 49.173.980 lei contravaloare taxă locaţie, 27.304.920 lei penalităţi de întârziere, conform clauzei penale cuprinse în actele adiţionale la contractul încheiat.
De asemenea, reclamanta a solicitat a se constata rezilierea contractului de locaţie de gestiune nr. 48 din 21 iunie 1993 şi a actelor adiţionale intervenite, precum şi evacuarea pârâtei din imobilul obiect al contractului.
S-a solicitat şi înfiinţarea unei popriri asiguratorii asupra conturilor pârâtei, precum şi a unui sechestru asigurător asupra bunurilor acesteia.
Ulterior, reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor la nivelul sumei de 135.739.132 lei, reprezentând 67.630.157 lei taxă locaţie, calculată până la data de 30 septembrie 2000, şi 68.108.975 lei daune moratorii.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 1413 din 21 noiembrie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei pentru suma de 27.304.987 lei penalităţi de întârziere în decontare cu 2.269.394 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins restul pretenţiilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, a intervenit contractul de locaţiune având ca obiect acordarea pe o perioadă determinată a dreptului de exploatare a unităţii de turism C. Gura Râului, pârâta având acest drept ca urmare a convenţiei din 11 august 1998 prin care a operat o novaţie pentru schimbarea de locator.
S-au menţinut actele adiţionale cuprinzând clauza penală, termenul de plată, precum şi dispoziţia art. 16, potrivit căruia părţile sunt exonerate de răspundere dacă, fără voinţa lor, părţile pierd dreptul de proprietate în total sau în parte asupra bunurilor ce formează obiectul locaţiunii.
Cum, la data de 5 ianuarie 2000, a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 83/1999 a Judecătoriei Zărneşti prin care imobilul a fost retrocedat foştilor proprietari, contractul a fost desfiinţat de drept, părţile fiind exonerate de răspundere, pârâta fiind obligată la suma de 49.173.980 lei penalităţi pentru debitul achitat cu întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, culpa contractuală a pârâtei fiind dovedită, raportul contractual vizând lipsa de folosinţă, indiferent dacă locatorul este proprietar.
Se solicită, totodată, indexarea sumei de 86.565.162 lei la suma de 101.367.804 lei pentru perioada 6 noiembrie 2000 – 30 aprilie 2001 şi se confirmă încasarea sumei de 49.173.980 lei.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 414 din 28 iunie 2001, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a arătat că apelanta-reclamantă a pierdut dreptul de proprietate asupra spaţiului ce constituie obiectul contractului de locaţie şi, potrivit art. 16 din contract, plata prestaţiei nu mai are suport legal.
S-a respins şi pretenţia privind plata daunelor reprezentând procent de inflaţie motivând că există posibilitatea punerii în executare a sentinţei atacate.
Cu petiţia înregistrată la 19 septembrie 2001, reclamanta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că hotărârea pronunţată nu cuprinde considerente pe care se sprijină şi este lipsit de temei legal, nefiind sesizat regimul juridic sub care s-a aflat acordul de voinţă a părţilor, materializat în contractul de gestiune nr. 48/1993 şi a actelor adiţionale aferente.
Chiar dacă imobilul în litigiu a fost retrocedat fostului proprietar, raportul juridic între cei doi proprietari nu produce efecte automat asupra raportului juridic creat de contractul de locaţiune.
Recursul este fondat.
Potrivit contractului de locaţiune încheiat, pârâta-intimată este beneficiara locaţiunii.
Este adevărat că, potrivit art. 16 din contractul încheiat, părţile sunt exonerate dacă, fără voinţa lor, pierd dreptul de proprietate asupra bunurilor ce formează obiectul contractului de locaţie a gestiunii. Dar, această clauză nu poate fi interpretată ca un pact comisoriu de gradul cel mai sever care ar conduce la încetarea de drept a contractului.
Este adevărat că imobilul în litigiu a fost retrocedat foştilor proprietari prin sentinţa civilă rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 5 ianuarie 2000, dar, în speţă, nu s-a făcut dovada predării acestuia şi nici părăsirii lui de către pârâta-intimată.
În aceste condiţii, rezilierea contractelor de locaţiune se poate face fie prin acordul părţilor, ceea ce nu este cazul în speţă, fie pe cale judecătorească în caz de neînţelegeri datorită naturii sinalagmatice a obligaţiilor.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada întoarcerii spaţiului la locator pentru a putea aduce la îndeplinire hotărârea de retrocedare, neexistând un proces verbal de predare-primire, în prezent, acesta aflându-se în fondul de comerţ al recurentei.
În aceste condiţii în care pârâta-intimată deţine spaţiul, iar contractul de locaţiune nu a fost denunţat, justificat se pretinde, cu titlu de daune, contravaloarea lipsei de folosinţă şi a penalităţilor de întârziere la nivelul sumei de 86.565.152 lei, criticile formulate fiind întemeiate.
De asemenea, faţă de situaţia intervenită, potrivit art. 1021 C. civ., se va dispune rezilierea contractului cu consecinţa evacuării pârâtei-intimate, soluţia instanţei de apel fiind nejustificată faţă de raportul de locaţiune intervenit şi faţă de faptul că, pe fondul acţiunii de revendicare a fostului proprietar, foloseşte spaţiul în care se află fără plata vreunui echivalent.
În ce priveşte capătul de cerere privind reactualizarea debitului, Curtea apreciază că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., situaţie în care, justificat instanţa de apel a procedat la respingere.
În considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.A., împotriva deciziei nr. 414 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1413 din 21 noiembrie 2000 a Tribunalului Braşov, pe care o schimbă, în parte, în sensul că obligă pârâta S.C. S.P.P. S.A. Târgovişte la plata sumei de 18.546.177 lei preţ locaţie, la 68.108.975 lei penalităţi întârziere şi la cheltuieli de judecată de 10.488.492 lei.
Dispune rezilierea contractului de închiriere şi a actelor adiţionale.
Dispune evacuarea şi respinge capătul de cerere privind daunelor reprezentând procent de inflaţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1114/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1116/2003. Comercial → |
|---|
