CSJ. Decizia nr. 1119/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1119/2003
Dosar nr. 441/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 166 din 26 martie 2001, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti şi a obligat pârâta SC S. SA Tăşnad la plata sumei de 28.647.950 lei, reprezentând daune-interese pentru nedecontarea la termen a dividendelor datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1996, calculate la nivelul dobânzilor bonificate la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta, criticile vizând acordarea daunelor moratorii atâta timp, cât aportul asociaţilor nu este purtător de dobânzi la capitalul social; greşit s-au acordat daunele, la nivelul dobânzilor comerciale bonificate de B.R.D., în speţă, operând dobânda legală comercială prevăzută de OG nr. 9/2000; începând cu data de 21 aprilie 1997, astfel că nu mai datorează penalităţi, conform hotărârii Consiliului de Administraţie al F.P.S.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 530 din 4 decembrie 2001, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă criticată şi, pe fond, a obligat pârâta la plata sumei de 20.527.693 lei, menţinând restul dispoziţiilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, intimata-reclamantă are calitate de acţionar şi este îndreptăţită la plata dividendelor, că acest drept coincide, potrivit art. 111 alin. (2) lit. a) din lege, cu data la care A.G.A. a aprobat cuantumul şi distribuirea dividendelor, că hotărârea Consiliului de administraţie se referă la plata de penalităţi, nu dobânzi, şi că la calculul daunelor-interese moratorii trebuie avută în vedere taxa oficială a scontului stabilită de B.N.R. şi nu dobânzile bonificate de B.R.D., întrucât la depozitele constituite în speţă neexistând un contract de depozit.
La data de 7 ianuarie 2001, părţile au declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel.
Criticile reclamantei fac referire la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 9/2000, acestea fiind aplicabile din momentul intrării în vigoare, or, cererea formulată are în vedere anul financiar 1996.
Pârâta, la rândul ei, critică acordarea daunelor moratorii, invocând Hotărârea Consiliului de Administraţie al fostului F.P.S. de a nu se mai percepe penalităţi la dividendele restante, iar pe de altă parte, susţine că nu sunt datorate atâta timp, cât aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi. Cu privire la termenul de plată al acestora, recurenta susţine că, în mod greşit, s-a apreciat că acesta coincide cu data acordării dividendelor.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanta şi-a fondat pretenţiile, privind daunele moratorii, pe art. 43 C. com., care stipulează că datoriile comerciale produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Dividendele nu reprezintă un aport la capitalul social, ci beneficiul legal datorat, exigibil la data încheierii bilanţului contabil anual, astfel că această datorie produce dobânda de drept, potrivit reglementării citate.
În aceste condiţii, nu poate fi luată în consideraţie Decizia Consiliului de Administraţie a F.P.S., care se referă la penalităţi de întârziere şi nu la dobânda comercială.
Cu privire la calculul acesteia, Curtea reţine că recurenta-reclamantă a dat o interpretare proprie dispoziţiilor art. 43 C. com., când a susţinut că, în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă banii se aflau în depozit cu termen şi că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 9/2000.
Este adevărat că OG nr. 9/2000, care reglementează dobânda legală în materie comercială, este ulterioară momentului naşterii obligaţiei de plată a dividendelor, dar, chiar şi în lipsa acestui act normativ sau a unei stipulaţii convenţionale între părţi, corect instanţa de apel a acordat dobânda la nivelul taxei de scont a B.N.R., care s-a considerat cea mai stabilă şi echitabilă într-un moment în care nu se mai putea pune în discuţie dobânda legală stabilită prin Decretul nr. 311/1956.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, şi de pârâta SC S. SA Tăşnad, judeţul Satu Mare împotriva deciziei nr. 530 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1118/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 112/2003. Comercial → |
|---|
