CSJ. Decizia nr. 1123/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1123/2003
Dosar nr. 1989/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamantul, F.P.S. Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Tomeşti la plata sumei de 114.359.927 lei, contravaloare dividende datorate pentru exerciţiul financiar 1995 şi la plata sumei de 152.636.885 lei, reprezentând daune-interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 983 din 20 septembrie 1999, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta SC C. SA Tomeşti la plata sumei de 114.359.927 lei, cu titlu de dividende.
A fost respins capătul de cerere privind daunele-interese moratorii.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 15 din 21 februarie 2000, a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1447 din 7 martie 2001, a admis recursul declarat de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti (fost F.P.S.) împotriva deciziei nr. 15 din 21 februarie 2000 a Curţii de Apel Iaşi, pe care a casat-o şi a trimis cauza, spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
După rejudecare, Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 23 din 23 aprilie 2002, a admis apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, împotriva sentinţei civile nr. 983 din 20 septembrie 1999 a Tribunalului Iaşi, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost obligată pârâta şi la plata sumei de 152.051.526 lei daune.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, a declarat recurs, în temeiul art. 304, pct. 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului sau, astfel cum a fost formulat.
Recurenta, în criticile formulate, susţine, în esenţă, că instanţa de apel, dintr-o eroare, deşi a menţionat că s-a admis apelul, nu a acordat suma de 152.636.885 lei daune, ci doar 152.051.526 lei daune, acordând astfel o sumă într-un cuantum mai redus decât suma solicitată prin acţiune.
Recurenta a menţionat şi faptul că, deoarece s-a admis acţiunea A.P.A.P.S., se impunea şi admiterea integrală a cheltuielilor de judecată din fond, în cuantum total de 8.604.936 lei, nu numai de 7.552.198 lei menţionată în sentinţa civilă nr. 983 din 20 septembrie 1999.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă, nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cu privire la cuantumul daunelor moratorii solicitat, corect instanţa de apel a avut în vedere precizările făcute de A.P.A.P.S. în această fază de judecată, or, prin calea de atac promovată, îşi contestă propriul calcul.
Aşa fiind, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 23 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1122/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1124/2003. Comercial → |
|---|
